Nisipuri mictoare...

Corpul se scufund spre locuri ntunecate, Spre coluri de nici un om umblate; ncercnd s m eliberez, o fric nebun Pe mine stpnire ncepe s pun. Nisipurile se prind lacome de mine n timp ce eu caut disperat o ieire. Bezna m cuprinde minile refuz s se predea, Scormonind n surd tcere, lsnd n urm durere. ntunericul m seac, m dezbrac De fericire, de dorina de via... M umple de fric, greutate i ghea, M scufund n singurtatea ntunecat, Lipsit de sprijin, lipsit de speran... Captiv sub suprafa, te aud cum caui S mai gseti o frm de speran; Dar, vai, acest biet captiv n-o mai are Nici visuri, nici dorine, nici via...