Motto: O can de cafea mprit cu un prieten nseamn savurarea unui deliciu i timp bine folosit. Autor necunoscut.

Te priveam; te priveam cum rsuceai cana de cafea i ridicnd-o apoi la buze cu grij, n timp ce aburii calzi i nconjurau chipul. Ai spus ceva nu tiu ce dar te-am vzut zmbind i atunci am nceput s rd i eu. Priveam cum o uvi i atrna rebel pe frunte i, atunci cnd ai ndreptat-o cu mna, priveam cum alul i alunec uor de pe umeri, lsndu-te oarecum expus privirilor mele, ntr-o poz admirabil. Am rmas atunci cu ochii pironii pe pielea ta mslinie, admirnd conturul delicat al oaselor, observnd jocul efemer al luminii glbui care te nvluia, crend umbre unde nainte era lumin, lumin unde nainte erau umbre... Dintr-odat ns i-ai tras alul la loc pe umeri, zgribulit, jucndu-te alene cu un ciucure. Ai ridicat un capt i i-ai acoperit chipul, lsnd expus doar o pereche de ochi sobri i jucui n acelai timp. Preai c-i rzi de mine aa c, ncurcat, am nceput s m uit pe fereastr, la ploaia care cdea ncet, btnd darabana pe pervaz, n timp ce oameni fugeau grbii s se ascund de lacrimile reci ale cerului.

Am auzit cum i-ai lsat cana pe mas i apoi, un fonet i o atingere. Surprins, am descoperit mna ta lng a mea pentru o secund, o secund preioas, ns doar o secund. Mi-am ntors privirea ctre tine i am rspuns zmbetului tu, continund discuia ntrerupt a doi prieteni la o can de cafea. ntr-un final, ne-am ridicat de la mas i am nceput s mergem pe strad povestind nimicuri. Ne-am desprit, salutndu-ne ca doi prieteni, urndu-i noapte bun. ns, n timp ce tu te ndeprtai, eu rmsesem pironit n drum cu gndul la o cafea i la un moment cnd ai fost numai a mea...