Balerina zorilor de zi

Veghea argintiei luni se apropia de sfrit, secera ei cobornd spre alte lumi Acoperite de vlurile de satin ale lacului mrginit de unduioase trestii. Lumia devine mai cald i mai blnd, n timp ce argintiul nopii Las drum liber Aurorei trandafirii, care pe muritori i atrage din ale lor lumi. Dar, ce se vede n distan? O fptur delicat, un vestitor al dimineii, Ce drum i croiete printre undele de cletar rece a apelor abia trezite. Se apropie de malul de smarald, cu picuri de rou curgndu-i pe trup, n timp ce, atins de lumina zorilor, ncepe s i fac transformarea... Ajuns la mal, se ridic n picioare i prul i-l ntinde pe spatele delicat; Pregtindu-se pentru numrul ei, n timp ce muzica sferelor se aude n deprtare. Costumul ei alb, vrstat cu negru, e armonios, n timp ce n prul de abanos, Ca o amintire, i atrn un mnunchi de pene de culoarea fildeului curat. Dansul i-l ncepe, iniial ncet, apoi mai repede, tot mai repede, nvrtindu-se, Faldurile i acoper corpul eteric, n timp ce braele parc ating nemrginirea; Pe fa i zbovete un zmbet dureros de dulce, ochii ei fiind plini de roua mulumirii n timp ce lumina Aurorei scade pentru a face loc luminii puternice a zeului suprem. S-a oprit! Ritualul a fost ndeplinit, mreul zeu raze trimind s-o nvluie ntr-o cald mbriare, n timp ce chemarea zorilor se face auzit tot mai slab n deprtare; Fiina se scutur de rou, aranjndu-i fulgii, apoi, mulumit, se strecoar napoi n undele btrnului lac, care o primete cu mrinimie la pieptul su. Aa a fost nc de cnd timpul s-a trezit din lungul su somn, nvrtind roata vieii Aa a fost de cnd mreul zeu, dispreuind umanitatea, s-a hotrt s i ascund faa Iar zeia nopii plngea dup chipul iubitului ei, tnjind dup a sa mbriare. De atunci zeii au hotrt ca aceast fptur s aline durerea zeiei i s nduplece zeul. Aa a fost de cnd Alfa se purta deasupra infinitului i tot aa va fi pn cnd Omega i va gsi sfritul...