Supremația dreptului(a legii)

Friedrich August von Hayek, "Drumul către libertate"

Friedrich August von Hayek a fost unul dintre cei mai importanţi economişti şi
filozofi ai secolului XX. După Ludwig von Mises, profesorul Hayek a fost cea mai de seamă
figură a ultimelor decenii în Şcolii Economice din Austria, aducându-și contribuța la
dezvoltarea mai multor discipline academice: economie, științe politice, istoria
ideilor,filosofie și psihologie. Publicarea renumitei lucrări „Drumul către servitute” i-a adus
celebritatea.
Probabil că Friedrich von Hayek a scris cel mai bine despre necesitatea supremației
dreptului ca o condiție absolut necesară pentru prevenirea totalitarismului. Marele filosof și
economist scria că nimic nu diferențiază cu o precizie mai mare o țară cu adevărat liberă
de una guvernată în mod arbitrar decât respectarea domniei legii. Această domnie sau
supremație ne spune că statul, în toate acțiunile lui, este limitat de reguli fixate și anunțate
în prealabil, reguli care fac posibilă prevederea, cu o bună doză de certitudine, a modului
în care autoritatea își va folosi puterile coercitive într-o împrejurare dată și fac posibilă
planificarea afacerilor individuale pe baza acestei cunoașteri. Fiind sigur că puterea
statului nu va fi folosită în mod deliberat pentru a-i dejuca intențiile, individul este liber să
urmărească țelurile lui personale, în cadrul regulilor cunoscute ale jocului.
Hayek, mai mult decât orice alt teoretician liberal, a subliniat necesitatea de a se
distinge liberalismul de democraţie, primul fiind o teorie economică, a doua fiind o teorie
politică. El admite că în lupta împotriva absolutismului, cele două au putut merge
împreună, şi chiar să fie confundate.
În realitate, chiar în condiţiile democratizării a fost posibil să se ajungă la măsuri
sau consecinţe antiliberale, din cauză că cele două trebuie să răspundă unor probleme
diferite: democraţia priveşte persoanele şi procedurile de guvernare, liberalismul priveşte
funcţionarea guvernării şi veghează la limitarea puterilor ei:
Într-un sistem bazat pe initiativă liberă, şansele nu sunt egale. Faptul că şansele
săracilor într-o societate bazată pe concurenţă sunt cu mult mai restrânse decât cele ale
bogaţilor, nu face să fie mai putin adevărat că, într-o asemenea societate, săracii sunt mult
mai liberi decât o persoană care dispune de mult mai mult confort material într-un tip diferit
de societate.
Într-un sistem bazat pe planificare, socialismul nu a promis o distribuire absolută
egală a veniturilor, ci una mai dreaptă şi mai echilibrată. Nu egalitatea în sens absolut, ci
o mai mare egalitate. De asemenea, tot socialiştii au fost cei care au dorit crearea unei
opinii comune asupra valorilor esenţiale, sperând să rezolve aceasta problemă prin
educaţie sau mai bine zis prin acceptarea unui crez comun.
Hayek însumează idea de bine și democrație văzute împreună. Deși ca formă de
guvernare nu putem afirma că este cea mai bună întrucât toți și toate vin cu avantaje și
dezavantaje, democrația într-o țară liberă este preferabilă atât tiraniei cât și anarhiei.
Analizând formele de guvernare existente până în ziua de azi, putem afirma că
fiecare în parte au urmărit anumite principii și au respectat unele legi, însă din nou lucrurile
sunt relative, totul este interpretabil. Forma de guvernare proprie unor țări este aleasă în
defavoarea altora datorită faptului că deși nu este bună este utilă.
 Putem spune că de fapt nimic nu este stabil și nu este făcut să dureze o veșnicie,
întotdeauna vor apărea oameni noi care vin cu idei noi și care vor încerca să-i convingă pe
ceilalți de superioritatea gîndirii lor și de beneficiile concepției lor. Niciodată nu va exista o
guvernare care să poată mulțumi pe toți; tocmai de aceea se va alege guvernarea care va
mulțumi pe majoritatea și care va fi aplicată la fel pentru toți. Toate lucrurile sunt arbitrare,
ținând de propria persoană.
Nu se poate nega că supremaţia dreptului produce inegalitate economică - tot ce se
poate susţine este că această inegalitate nu e menită să afecteze anumiţi oameni într-un
anumit mod.
Teoria liberală susţine că o societate organizată nu poate fi liberă decât dacă e
formată din indivizi liberi; teoria comunistă susţine că indivizii nu pot fi liberi decât dacă
trăiesc într-o societate organizată liberă. Dacă luăm termenul de libertate în acelaşi
înţeles, statul liberal de drept este democrat individualist, statul comunist este democrat
colectivist.
În concluzie, mesajul textului lui Hayek este acela că liberalismul dă un sens, iar
comunismul dă un alt sens, libertăţii şi democraţiei.

Bibliografie:

 Friedrich A.Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas, București

1997, pp.88-89
 Teoria supremaţiei dreptului la Fr. Hayek, Sesiunea de comunicări ştiinţifice a
Universităţii Româno-Americane, 4 mai 2001.
 CONCEPTUL "STATULUI DE DREPT": ISTORIE ŞI CONTEMPORANEITATE
Mihaela CIOCAN, magistru în drept, asistent univ.