Fascismul si Comunismul

Secolul XX a fost unul al marelor dezastre. Conflicte militare dar şi ideologice, masacre, genociduri,
toate au făcut acest secol cel mai sângeros, din câte a avut a le trăi omenirea. Lumea a fost dominată de
lideri ce stăteau în fruntea unor regimuri totalitare. Lideri care, prin pârghiile imense de care dispuneau,
duceau o politică cruntă întru ideea ce o promovau.
La cele două extremităţi ideologice se aflau nazismul german şi comunismul sovietic. Esenţa ideii
naziste consta în promovarea idelor superioritaţii rasei germane şi a xenofobismului, a antisemitismului şi
deci a exterminării tuturor evreilor din Europa, a unei politici agresive de expansiune la nivel mondial şi
deci a dominării lumii. Aceste scopuri şi idei se conţineau în cartea celui ce avea să devină lider al
Germaniei, Adolf Hitler, „Mein Kampf”.Esenţa ideii comuniste consta în traducerea în viaţă a ideilor lui
Marx, Engels, iar mai apoi şi Lenin, idei ce presupuneau făurirea unei societăţi uniformizate, cu membri
nediferenţiaţi ca avuţie, în care banii nu şi-ar mai fi avut rostul. Aceasta idee trebuia să fie tradusă în viaţă
prin lupta de clasă, un element indispensabil în preluarea puterii de catre mase.

Adolf Hitler ovaţionat

Svastica – străvechi simbol religios

indian folosit apoi ca simbol al
nazismului
Seceră şi ciocan – simbol folosit de
mişcarea comunistă, simbolizând
unitatea oamenilor muncii, a maselor
Naziştii vin la putere în Germania pe fonul Germaniei
distruse de primul război mondial, cu datorii imense şi cu o
societate disperată. Prin promovarea intensă a ideei
superiortăţii rasei germane ei readuc încrederea în forţele
proprii acestui popor. S-a reuşit în mod miraculos ridicarea
economiei germane din ruine, achitarea pagubelor de război.
Deja în 1935 Hitler introduce serviciul militar obligatoriu şi
începe construcţia Wehrmachtului, adică a armatei germane ce
ar fi capabilă să poarte un război mondial. Astfel, prin ocuparea
Zonei Renane în 1936, demarează punerea în aplicare a
planurilor sale expansioniste. La 1 septembrie 1939 Germania
atacă Polonia, declanşând astfel cel de-al doilea război
mondial.
În Rusia, după lovitura de stat din 1917, bolşevicii
instaurează un regim totalitar de reprimare şi dictatură. Ţara
însă era complet ruinată, populaţia demoralizată, ceea ce a
condus la nemulţumiri sociale ce au derivat până la răscoale
răzleţe (Tambov, Kronştadt). Autorităţile au luat măsuri
prompte pentru a înăbuşi aceste fenomene. Totuşi, bolşevicii au
instituit „Noua Politică Economică”, ce prevedea anularea
constrângerilor economice şi iniţierea unor stimulente în acest
1
domeniu. Mai tarziu, în 1929-1933 a fost Iosif Stalin ovaţionat
colectivizată forţat agricultura. Dictatura
unei clase sociale s-a transformat treptat
în dictatura unui singur om – Iosif Stalin.
Elementul comun esenţial al acestor
două dictaturi a fost prezenţa unui lider
puternic, ferm şi carismatic în fruntea
statului. Acest lider simboliza statul.
Imaginea i-a fost creată cu ajutorul
maşinilor propagandistice ale acestor
state, dar şi prin hotărârea şi cruzimea de
care dădeau dovadă aceşti lideri. Un
popor se lasă condus de un regim
autoritar şi de un tiran atunci când Hitler discutând planurile sale de militarizare
individul ce face parte din acest popor se
simte slab şi neîncrezut. Anume aşa se
simţeau germanii după un război pierdut
şi ruşii dupa nişte schibări sociale
majore, rezultatul benefic al cărora
întârzia să apară. Pe fondul acestor
predispuneri psihologice, cultul
personalităţii a dat roade. Conducătorul
statului însemna totul pentru fiecare şi,
desigur, era îndreptăţit să elimine pe cei
ce nu acceptau acest fapt sau pe cei care
ar fi putut sta în calea unui viitor
O paradă din Germania interbelică
luminos.
Ambele regimuri au conştientizat
necesitatea recurgerii la militarizare
pentru a-şi atinge scopurile. Surse
imense din bugetele acestor ţări au fost
alocate armatei pentru perfecţionarea ei
întru pregătirea de o eventuală
confruntare militară puternică. Întreaga
industrie era şi ea pusă pe picior de
război – marea majoritate a producţiei
industriale era destinată armatei. Prin
implicarea forţei de

Hitler şi Mussolini
muncă în aceste ramuri s-a reuşit reducerea şomajului, ceea ce
avea un caracter relativ populist. S-ar părea că întregul popor îi
susţinea în întregime. Însă atât regimului nazist, cât şi celui
comunist, îi erau caracteristice represiuni nemiloase îndreptate
asupra celor care erau consideraţi drept periculoşi pentru
mersul programat al lucrurilor. Aceste măsuri au fost
înterprinse atât pe teritoriile originare, cât şi pe cele ocupate.
În URSS, spre exemplu, căutarea „duşmanilor poporului” a
devenit politică de stat. Nici un individ nu mai era sigur pe ziua
2
de mâine. Mai grav este faptul că această lagăre de concentrare, în ghetouri. Asupra lor se efectuau tot
psihologie de masă a pătruns tot mai felul de experimente medicale şi militare, introducându-li-se
adânc în toate păturile poporului, substanţe experimentale în sânge pentru a urmări efectul lor,
ajungându-se la denunţări din interiorul expunându-i în camere de intoxicări cu gaze, arşi în crematorii.
unei singure familii, „pentru binele Corpurile lor neînsufleţite puteau fi încărcate în camioane şi
poporului”. Pe această cale erau duse spre crematorii asemeni celui mai ordinar gunoi. Copiii şi
intimidaţi şi oamenii incomozi. femeile ajunse în aceste lagăre nu erau excluşi de la tratamente
Înscenările comise de oamenii fideli inumane: erau desparţiţi de ceilalţi membri ai familiilor lor,
puterii pentru a demonstra vinovăţia erau impuşi la munci istovitoare pe fond de malnutriţie,
unui ins incomod deveniseră foarte schilidoţi de către gardieni, iar în caz de hotărâri ale unor
frecvente. Aceşti oameni erau în marea funcţionari, arşi în crematorii, înpuşcaţi şi aruncaţi într-o
lor majoritate deportaţi în lagăre de groapă comună cu cea mai mare cruzime. În anii războiului
concentrare, unde erau supuşi unor victime ale fascismului au devenit peste 50 milioane de
munci inumane până la epuizare şi oameni. Prizonierii de război aveau şi ei parte de tratamente
moarte. Conform statisticilor, doar în similare.
anii ’30 au fost reprimaţi de la 8 până la În lagărele de concentrare staliniste situaţia era la fel de
20 milioane de oameni. În total în deplorabilă. Tratamentele inumane erau aplicate tuturor
perioada stalinistă au fost supuşi deţinuţilor, fără a ţine cont de vârsta sau sexul lor. Drumul
represaliilor peste 40 milioane de până la aceste lagăre era la fel de inuman. Oamenii putea fi
oameni. încărcaţi cu zecile sau chiar
După cum am menţionat, regimului
fascist îi erau de asemenea caracteristice
represaliile de masă, însă spre deosebire
de cel comunist, epurările din interior
erau mai puţin frecvente, ele fiind
îndreptate mai ales asupra evreilor şi ale
teritoriilor nou-cucerite.
O psihologie de masă puternică a
fost comună ambelor regimuri. Ideea de
stat era atât de puternică, încât individul
nu mai apela deloc la personalitate, locul
ei fiind luat de „gândirea” de masă.
Individul nu mai comportă ceva
important în sine, el are valoare doar în
grup. Paradele de masă demonstrează
perfect acest fenomen: mii de oameni
executând gesturi în unison, împinşi de Copii privind din spatele gardurilor de sârmă ghimpată
puterea înfricoşătoare a acestui regim.
Manipularea societăţii avea un efect
miraculos.
Adevăratele cruzimi ale acestor
regimuri au avut loc, însă, în timpul
celui de-al doilea război mondial. Miza
era enormă pentru ambele părţi, scopul
scuza orice mijloace, oricât de crude nu
ar fi fost ele. Alţi copii condamnaţi la dispariţie
În aceşti ani s-a accentuat fenomenul
numit Holocaust, adică nimicirea
evreilor. Evreii erau impuşi să trăiască în

3

Lagărul de concentrare nazist
Buchenwald
O remorcă cu corpuri neînsufleţite ale
deţinuţilor unui gulag pregătită pentru
plecarea spre crematoriu
sutele în vagoane destinate animalelor şi
transportate către aceste lagăre fără a li
se asigura măcar apa potabilă. Mai mult
ca atât, li se dădea peşte sărat, pe care
nu-l puteau refuza din cauza malnutriţiei,
ca mai apoi apa potabilă să lipsească.
Aceşti oameni mureau în număr enorm
de mare pe drumul către lagărele de
concentrare. Corpurile lor neînsufleţite
erau aruncate peste bord, fiind lăsate
spre descompunere.
Un gulag nazist
Pe lângă violenţa criminală, ca trăsătură similară esenţială a
acestor două regimuri, trebuie analizat şi alt aspect al
sincronicităţii lor în pregătirea către un război de talie
mondială. Deşi la 23 august 1939 Uniunea Sovietică şi
Germania semnează pactul Ribbentrop-Molotov, prin care se
convenea la o păstrare a păcii dintre aceste două state, dar şi la
o împărţire a zonelor de influenţă, pregătirile de război
demarează din plin în ambele tabere. Totuşi, la 22 iunie 1941,
Uniunea Sovietică este luată prin suprindere de forţele germane
care o invadează.
După sfârşirea războiului şi distrugerea fascismului ca
sistem de guvernare, comunismul a avut a se confrunta
ideologic cu societatea occidentală democratică în ceea ce a
fost numit „Război Rece”. Această perioadă durează până în
anii ’80 ai secolului XX, şi este marcată după o goană
nemaîntâlnită a înarmării. De mai multe ori omenirea a fost la
un pas de a declanşa războiul nuclear (criza din 1962, spre
exemplu). Perioada ia sfârşit odată cu venirea la putere a lui
Gorbaciov în URSS şi a instituirii unor reforme cu caracteri
democratic, iar mai apoi a prăbuşirii URSS.
Aceste regimuri au fost la fel de crude atât în Germania şi
Uniunea Sovietică, cât şi în alte state în care erau instituite –
Italia, China sau Koreea. Au fost nişte fenomene macabre şi
tragice ale secolului XX.
Comunismul mai există şi azi în unele state ale lumii, cum ar fi
Koreea de Nord, China, Cuba. În aceste state nu sunt
recunoscute şi respectate valori de bază ale umanităţii, ca
libertatea de expresie, de liberă asociere, iar uneori chiar
dreptul la viaţă. Şi Republica Moldova riscă să intre în rândul
acestor state, dat fiind faptul că are la guvernare un partid ce se
întitulează Comunist. Sperăm că votul exprimat de cetăţenii ei
pentru acest partid nu e decât o răbufnire a unor nostalgii după
nişte vremuri dictatoriale, atunci când individul era important
doar în grup, singur fiind absolvit de orice responsabilitate faţă
de dirijarea vieţii sale. Poziţia sa geografică, apropierea
nemijlocită faţă de spaţiul cultural european nu va permite
pentru prea mult timp existenţa unei predispuneri psihologice
favorabile unui sistem de guvernare comunist a populaţiei de
aici.
Sperăm că aceste două sisteme odioase – fascismul şi
comunismul vor constitui doar două file tragice, dar trecute ale
istoriei omenirii. Nici o explicaţie şi nici o scuză nu poate fi
valabilă pentru a motiva existenţa lor.