Perestroika si Glasnosti

Istoricii rusi disting cateva etape in istoria Perestroikai care pot fi rezumate astfel: - Mai mult socialism ( 1985 1987) - Mai multa democratie ( 1987 1989) - Criza si esecul Perestroikai ( 1990 1991)1

Prima etapa a Perestroikai In aceasta perioada, Gorbaciov a urmat o politica autoritara, inceputa de catre Iurii Andropov. Preocupat de planurile de reformare a sistemului politic, Gorbaciov a inteles ca lucrurile nu vor putea avansa fara operarea unor schimbari in plan economic. Planul initial urmarea, asa cum avea sa marturiseasca mai tarziu fostul lider sovietic, reformarea vechiului system, mizand pe unirea socialismului cu revolutia tehnico-stiintifica. Acesta a pus in fata partidului sarcina accelerarii dezvoltarii economico-sociale, prin cresterea venitului national, exploatarea integrala capacitatilor de productie existente, cresterea calitatii produselor, rezolvarea problemelor locuintelor, aprovizionarea cu alimente. In iulie 1985, Mihail Gorbaciov a proclamat conceptia unui nou mecanism economic care presupunea descentralizarea conducerii economieie, extinderea drepturilor intreprinderilor si aplicarea reala a principiului gospodariei chibzuite. A fost declansata si o campanie de lupta impotriva betiei si alcolismului, precum si o campanie impotriva veniturilor dobandite in mod ilicit. Mihail Gorbaciov a pus accent pe intensificarea luptei impotriva acestui fenomen, insistand asupra efectelor negative ale acestora in plan social, ideologic si genetic. Incercarea reprezentantilor Comitetului de Stat al Planificarii al URSS de explica efectul devastator al unor asemenea limitari asupra economiei au fost zadarnice. Pana in final, campania a provocat tot mai multa nemultumire populatiei, precum si pagube insemnate pentru economia si bugetul tarii. S-au ajuns chiar si la situatii absurde cand in cazul nuntilor si
1

Vasile Buga, Apusul unui imperiu, URSS in epoca Gorbaciov 1985-1991, Institutul National pentru studiul totalitarismului, Bucuresti, 2007, p.25

inmormantarilor era nevoie de o adeverinta speciala pentru obtinerea unor cantitati limitate de bauturi alcoolice. Toate acestea au avut un puternic efect psihologic asupra populatiei slabind autoritatea organelor de partid si de stat. Mihail Gorbaciov a dus de asemenea o campanie impotriva coruptiei in randul aparatului de partid si de stat. Demascarea coruptiei in societatea sovietica, salutata de populatie, s-a transformat intr-un important factor politic folosit de Gorbaciov in compromiterea adversarilor sai. Explozia produsa la reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobal ( 26 aprilie 1986) a scos la iveala lipsurile grave existente in nerespectarea unor norme elementare de securitate la un obiectiv de o asemenea importanta. Retinerile si ezitarile conducerii sovietice in legatura cu informarea operativa si corecta a populatiei proprii si a strainatatii asupra consecintelor avariei ( ilustrate de faptul ca Mihail Gorbaciov s-a referit la aceasta catastrofa abia in 14 mai 1986) demonstra clar ca procesul de transparenta era in continuare dirijat, selectat si filtrat riguros. Primii ani ai Perestroikai au convins conducerile de partid, ca fara realizarea unor transformari profunde a sistemului economic si politic era foarte dificil in obtinerea unor mutatii radicale. In acest scop au fost propuse o serie de reforme, menite sa asigure abandonarea metodelor administrative si de comanda in conducerea economiei. Au fost adoptate doua legi: cu privire la intreprinderea de stat si cu privire la cooperatie. Legea cu privire la intreprinderea de stat ofera intreprinderilor o larga autonomie si dreptul de a-si desface produsele pe baza principilor autogestiunii si autofinantarii. Au fost luate de asemenea masuri pentru descentralizarea aprovizionarii cu materii prime si materiale si s-a procedat la reorganizarea sistemului bancar. In pofida masurilor luate, situatia economica s-a deteriorat tot mai mult. Impotrivirea la noul curs, manifestata de la inceput in randul de parti a aparatului de stat, inclusiv a unei parti a nomenclaturii l-a determinat pe Gorbaciov sa procedeze la inlocuirea unor cadre de conducere. A doua etapa a Perestroikai Insuccesele tot mai vizibile pe calea realizarii programului de reformare, preconizat de Mihail Gorbaciov au inceput sa se simta la nivelul populatiei si al membrilor din Biroul Politic care isi exprimau tot mai mult preocuparea in legatura cu directia in care evoluau evenimentele.

Treptat, procesul democratizarii tarii a dus la scindarea nomenclaturii de partid in doua fractiuni: liberala si conservatoare. Avansarea anevoioasa a reformelor preconizate l-a determinat pe Gorbaciov sa procedeze la modificarea politicii de cadre, convins ca fara oameni noi care sa-i impartaseasca ideile, planurile sale de restructurare vor ramane o simpla lozinca. Noile masuri aveau in vedere introducerea principiului alegerilor pe baze alternative a secretarilor de partid. Gorbaciov a insistat asupra separarii functilor politice de partid, de cele ale conducerii economice. Au fost adoptate hotarari privind renuntarea la urmarirea penala impotriva opozitiei, ceea ce a dus la aparitia unui numar impresionant de miscari neformale. Ulterior, pe scena politica s-a afirmat partea politizata a acestei lumi, organizatii animate de idei liberale alcatuite din intelectuali receptivi la schimbari. Cu timpul aceste organizatii, s-au constituit in partide politice. In fata valului de critici si contestari tot mai frecvente in sanul partidului, Mihail Gorbaciov a simtit nevoia gasirii unei modalitati de a se detasa de pozitia din propriul partid si a dobandi o mai mare autoritate pe linie de stat. Convins ca ideea de functie de presedinte al URSS i-ar putea asigura o platforma de sustinere mai puternica pentru promovarea planurilor sale, Gorbaciov si-a anuntat candidatura pentru acest post. Noua functie insa, il obliga pe Gorbaciov sa puna de acord orice masura, limitandu-i oarecum posibilitatea de a actiona independent. In mod paradoxal insa, cu cat Gorbaciov concentra in mainile sale tot mai multe parghii, cu atat mai slab era sprijinul primit din partea vechilor structuri de partid. Cererile tot mai insistente care contestau monopolul partidului comunist au determinat deputatii intruniti in cadrul unui congres extraordinar ( martie 1990) sa modifice continutul articolului 6 din Constitutia tarii care definea PCUS drept forta conducatoare si indrumatoare a societatii sovietice, nucleul sistemului sau politic. Noua formulare a articolului recunostea dreptul altor partide politice, organizatii de masa si obstesti la elaborarea politicii URSS si conducerea treburilor statului.

Glasnosti

Lipsa de progres in realizarea Perestroikai l-au determinat pe Gorbaciov si echipa acestuia sa inteleaga ca pentru avansarea reformelor avea nevoie de sprijinul larg al populatiei. Acesta a fost motivul pentru care conducerea sovietica a permis lichidarea graduala a cenzurii. Aceasta politica avea sa fie definita ca politica de Glasnosti exprimata in intentia de a explica sensul reformelor si in acelasi timp de a-i ridica valul de secretomanie care acoperise pana atunci societatea sovietica. Pe fundalul procesului de Glasnosti, in mass-media au inceput sa apara o serie de materiale care puneau intr-o lumina noua diferita momente din istoria partidului si a statului sovietic. Presiunea tot mai puternica a presei si a interesului aparte al populatiei fata de aspectele necunoscute dezvaluite din istora partidului si a statului sovietic au determinat Biroul Politic sa creeze o comisie speciala pentru reabilitare victimelor represiunilor politice. Informatiile despre faradelegile regimului in legatura cu modul in care acestea s-au format au subminat ramasitele de legitimitate a puterii sovietice. Se considera ca politica de Glasnosti a lui Gorbaciov a facut ca sistemul bazat pe minciuna de stat sa explodeze din interior.

Relatiile dintre centru si republicile unionale au incepu sa devina tot mai tensionate punand in pericol mentinerea in continuarea integritatii URSS. Pe parcursurl anilor 1989-1990, in toate republicile unionale, precum si in numeroase republici autonome de pe teritoriul URSS. Au fost adoptate declaratii de suveranitate privite cu intelegere de conducerea de la Moscova a carei preocupare principala era mentinerea cu orice pret a Uniunii.