Mihail Gorbaciov- personalitate istorica a sec.

XX
Liderul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, s-a născut la data de 2 martie 1931, în
apropiere de Stavropol, în Caucazul de Nord. Ascensiunea sa este una uimitoare. De
la meseria de tractorist, pe care o practică după terminarea şcolii, ajunge să fie
nominalizat de secţia locală de partid pentru a intra la Facultatea de Drept din cadrul
Universităţii de Stat din Moscova, în 1950. Devine activist Komsomol şi aderă la
PCUS în 1952.
Constatăm că ascensiunea lui Gorbaciov la putere a fost una destul de rapidă.
Motivele ce pot sta la baza acestei ascensiuni ar fi acelea ca vechea gardă trebuia la
un moment dat înlocuită şi că părinţii săi erau amândoi ţărani. Sigur, aceste două
motive nu trec în plan secundar efortul susţinut în muncă şi studii.
Premisele reformării statului sovietic
La venirea la conducerii Uniunii Sovietice, Gorbaciov va găsi o societate şi o
economie cu standarde destul de scăzute. Statul se confruntă cu o semnificativă
creştere a corupţiei în cadrul societăţii şi cu o economie prăbuşită, nemaiavând nici mijloacele, nici resursele necesare
realizării ambiţiilor propuse. Gorbaciov constata:“Într-un anumit stadiu acest lucru a devenit deosebit de clar, în
ultima jumătate a deceniului opt. S-a întâmplat ceva, la prima vedere inexplicabil. Ţara începea să piardă momentul.
Eşecurile economice au devenit mai frecvente. Dificultăţile au început să se acumuleze şi să se accentueze;a început să
apară stagnarea în viaţa societăţii. Toate acestea s-au întâmplat într-o vreme când revoluţia ştiinţifică şi tehnica
deschideau noi perspective pentru progresul economic şi social”.
Pentru rezolvarea situaţiei nefavorabile şi recuperarea decalajelor, Gorbaciov propune, între primele discursuri ale
sale, trei direcţii de urmat:uskorenie, glasnostşi perestroika. Gorbaciov aduce critici dure la adresa economiei şi
societăţii, îndemnând la o „accelerare”, care până atunci se pare că nu fusese aplicată. Însă pe lângă acest îndemn,
mult mai importante şi mai discutabile sunt politica de glasnostşi cea de perestroika.
Pentru Gorbaciov, perestroika, cuvântul devenit ordine în cadrul Congresului al XXVII-lea însemna “politica al cărei
scop este de a activa progresul social şi economic al ţării şi de a reînnoi toate sferele vieţii”. În acelaşi timp,
glasnostera privit ca o lărgire a libertăţilor cetăţeneşti privind accesul la informaţie şi liberă denunţare a diverselor
abuzuri.
Direcţiile în reformele economice şi sociale ale conducătorului sovietic trebuiesc înţelese în raport cu starea existentă
la nivel global în acea perioadă. Gorbaciov a încercat să facă încât să reintroducă Revenind la diferenţa de
aplicabilitate şi succes a celor două orientări propuse de către Gorbaciov, putem identifica o serie de avantaje glasnost-
ului, avantaje de care perestroikanu s-a bucurat în aceeaşi măsură. De pildă, un avantaj al acestei politicii de
“transparentă” ar fi acela că URSS şi majoritatea ţărilor comuniste europene devin o nouă verigă în lanţul
informaţional al comunicaţiilor care înconjoară acum întreaga lume. De asemenea, s-a opus şi a trebuit să înlocuiască
obligaţia preponderentă a membrilor individuali de partid şi a întregului partid să respecte şi să urmeze “partinitatea” –
regula obligatorie prin care membrul de partid trebuie să pună interesele de partid deasupra judecăţii sale proprii şi a
intereselor sale;glasnostalunga “partinitatea”, antrenând gândirea individuală şi colectivă a comuniştilor să-şi
folosească propria judecata în acţiuni obiective. Un alt avantaj ar fi acela al popularităţii instantanee dată de
modificarea măsurilor ce interziceau libertatea de informaţie. În paralel, necestitatea “restructurării” presupunea luarea
unor măsuri extrem de serioase:în primul rând multe instituţii de stat şi obiceiuri politice trebuiau înlăturate, apoi
trebuia întreprinsă eliminarea şi distrugerea elementelor negative, fapt greu de realizat.

Realizări cu impact în mediul social

Cunoscut ca un lider preocupat de situaţia categoriilor sociale, Gorbaciov este considerat primul lider sovietic capabil
“să stăpânească” TV-ul. În apariţiile sale de la TV, el încuraja competiţia şi eficientă în producţie, promiţând, în pieţe,
asigurarea unei mai bune aprovizionări şi servicii, dar cerând şi răbdare în acelaşi timp.
Impactul la nivel social a fost unul puternic. Gorbaciov, după Congresul al XXVII-lea din 1986, începe lansarea unei
veritabile politici de destalinizare şi debrejnevizare. Poltica sa refuza moştenirea stalinistă.La 19 decembrie 1986,
Andrei Saharov, laureat al premiului Nobel pentru pace în 1975, este eliberat din închisoare. Numeroşi alţi deţinuţi
politici vor fi repuşi în libertate.Gorbaciov va decreta şiprotecţii juridice împotriva internărilor psihiatrice forţate. De
asemenea, la 1 martie 1988 va da o lege împotriva abuzurilor, prin care reţeaua spitalelor psihiatrice “speciale” este
reorganizată, tutela acestor spitale trecând la Ministerul Sănătăţii, iar cei internaţi cu forţa sunt autorizaţi să-şi expună
cazul înaintea justiţiei.Ca o “cireaşă de pe tort”, la 15 august 1988, Gorbaciov va anula printr-un decret toate
privaţiunile cetăţeneşti hotărâte între 1966 și 1988.
Societatea sovietică de atunci era o societate în care se găseau foarte multe elemente negative, ca şi în Occident. Nu
lipseau din cadrul acesteia consumul şi traficul de droguri, violențele sau dezastrele de orice natură. Modalităţile prin
care Gorbaciov încearcă să schimbe societatea aflată într-o stare de derivă vizează mai multe planuri. Pe lângă
eliberările de importanţi deţinuţi politici, tot ca o ruptură de vechiul regim, el trece şi la anihilarea corupţiei. În lupta
să împotriva corupţiei, Gorbaciov va reuşi să obţină condamnarea, în 1988, a ginerelui lui Brejnev, Iuri Ciurbanov,
cunoscut drept capul aşa-zisei “mafii uzbekistane”.

Lupta dusă în economie

Economia găsită de Gorbaciov la venirea la conducerea Uniunii Sovietice era una cu standarde destul de scăzute. În
ultimele două decenii URSS se confrunta cu o degradare semnificativă a nivelului de trai, intensificarea dezinteresului
pentru muncă (scăderea productivităţii) şi dezvoltarea unei economii subterane. Explicaţia în acest sens este că
sistemul de dezvoltare extensivă pus în practică până atunci îşi atinsese limitele. Sigur, printre explicaţiile declinului
economic ar putea fi şi lipsa inovaţiilor, implicarea Uniunii Sovietice în razboiul din Afghanistan, sporirea cursei
înarmărilor. Tocmai de aceea, în 1985, guvernul sovietic va publica un proiect privind Orientările pentru dezvoltarea
economică şi socială a URSS între 1986-1990 şi pentru perioada până în anul 2000.Atunci se specifică:“Următorii 15
ani vor fi o perioadă istorică pentru ţara noastră pe calea către perfecţionarea socialismului şi construirea
comunismului”. Orientările din economia sovietică au vizat tentativa de reglare a sistemului şi amplă politica de
reforme.
În măsurile luate, Gorbaciov se va bizui, în mod special, pe concepţiile şi lucrările lui Abel Abanbegian, Stanislav
Satalin şi Nikolai Petrakov. Cel de-al XII-lea plan cincilan(1986-1990) era unul favorabil obiectivelor de ameliorare a
controlului calităţii şi de reducere a consumului de alcool, de reînnoire a cadrelor şi evoluţie spre înlesnirea acţiunilor
individuale şi private.
În mai 1985, Gorbaciov va adopta un program împotriva băuturilor alcoolice[4]. Acest program viza scăderea drastică
a producţiei de alcool. Foarte multe întreprinderi producătoare de alcool se vor închide. Cei care au propus în Biroul
Politic această măsură au fost Egor Ligachev şi Mihail Solomentsev, dar în opinia publică Gorbaciov este iniţiatorul
acestei măsuri. Măsură a fost bine primită în rândul femeilor, care o încurajau. Pentru mulţi oameni însă, campania
antialcool echivala cu „castrarea clasei muncitoare”.
În noiembrie 1986 Gorbaciov a legalizat afacerea individuală/de familie. Legea a intrat în vigoare tot la 1 mai 1987.
Se permitea reintrarea în legalitate a grupurilor de persoane care lucrau până atunci pe ascuns. Acestea aveau sarcina
de a identifica acea gamă de servicii care să o ofere populaţiei, gama ce nu putea sau nu se dorea a fi asumată de către
stat.
Opera reformatoare nu se oprește aici.În 1987 se va da o lege cu privire la inteprinderile de stat. Motivarea adoptării
acestei legi era faptul că Ministerul Economiei exercita o influenţă destul de puternică şi că economia prea centralizată
nu avea rezultatele dorite. Însă Comitetul planificării de stat (Gosplan) şi Ministerul Economiei au găsit o modalitate
prin care menţineau puterea exercitată în întreprinderi. Legea a condus la o inflaţie mare şi la îndatoriri ale
întreprinderilor. Un efect al acestei legi este acela că spre sfârşitul anilor ’80 managerii de fabrici s-au transformat în
proprietarii acestora. Legea întreprinderilor de stat stipula şi o autonomie financiară şi contabilă crescută pentru
acestea. Legea întreprinderilor viza circa 90% din întreprinderi.
Importantă a fost şi legea cooperativelor, ratificată la 26 mai 1988. Legea autorizează muncitorilor să părăsească
sectorul de stat pentru a exerrcita o activitate în rândul cooperativelor. La sfârşitul anului 1990 cooperativele foloseau
4% din totalul forţei de muncă. Pe plan extern întreprinderile de stat şi cooperativele considerate competitive vor fi
autorizate în decembrie 1988 să-şi comercializeze liber produsele pe piaţa externă începând de la 1 ianuarie 1989.
La 6 martie 1990 este elaborată o lege a proprietăţii. Se recunosc prin aceasta trei forme de proprietate – proprietatea
de stat, proprietatea “publică” şi proprietatea “cetăţeanului”, ultima dintre aceastea fiind considerată privată.
Eşecuri survenite
Sistemul continua să se confrunte cu un fenomen de blocaj. După primele măsuri, efectul nu a fost cel scontat,
economia începând să intre din ce în ce mai rău în derivă datorită campaniei antialcool, micşorării veniturilor din
exporturile de petrol şi creşterii cheltuielilor. Aceste lucruri vor duce la un deficit bugetar considerabil înregistrat între
1985 şi 1987. Deficitul bugetar poate fi explicat prin lipsa profitului din taxele fiscale, scăderea cursului mondial al
petrolului, subvenţii pentru produsele de bază şi efortul militar pentru cursa înarmării.
Valul de reforme a provocat neliniştea din ce în ce mai mare a populaţiei. Statul va avea să se confrunte cu un număr
destul de mare de şomeri, în 1990 ajungându-se la aproximativ 6 milioane. De asemenea, reforma întreprinderilor
trebuia să asigure o legătură strânsă între vânzător şi cumpărător, dar n-a dat roade din cauza birocraţiilor şi a
protecționalismului regional. Şefii de întreprinderi erau şi ei ostili reformelor, ei fiind şi puşi în faţă situaţiei în care
angajaţii pot alege lideri. Reprezentanţii colhozurilor erau de asemenea nemulţumiţi de acordarea de pământ ţăranilor,
prin măsura din 28 iulie 1988.
Spre sfârşitul lui 1988, deficitul bugetar era de 100 miliarde de ruble (11% din PIB). În ciuda mai multor planuri[8],
puciul declanşat în 1991 îl va deposeda pe Gorbaciov de prerogativele speciale în economie. Odată cu prăbuşirea
URSS, Rusia, după modelul altor republici, îşi va recăpăta suveranitatea din punct de vedere economic. La 1
noiembrie 1991, Boris Elţân va obţine puteri speciale pentru politica de reformă economică radicală în Rusia
Perioada 1985 – 1991 a fost o perioadă cu schimbări dramatice ţinând cont de ultimele decenii. Uniunea sovietică se
bucura de o largă libertate politică, economică și socială cum nu a mai avut până atunci. Politica promovată în această
perioadă a dus la desfiinţarea URSSS. Gorbaciov declara:„Am făcut tot ce depindea de mine pentru a preveni
ameninţarea dezintegrării ţării noastre multinaţionale, constituită în decurs de secole”.