Evolutia Romaniei in perioada 1951-1985

Odata incheiata preluarea puterii si distrugerea vechiului regim politic democratic, comunistii
au continuat sovietizarea Romaniei prin impunerea statului totalitar si al controlului complet
asupra societatii. Acestea au loc in timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1963),
fiind favorizate si de ocuparea teritoriului tarii noastre de catre Armata Rosie, adica armata
sovietica. In aceste conditii, pentru a se consfinti aservirea totala a tarii fara de URSS, trebuia
creat un cadru constitutional favorabil.

Astfel, la 24 septembrie 1952 este promulgata noua Constitutie, reprezentand un fapt istoric
important desfasurat in Romania in perioada 1951-1964. Aceasta nu aducea mari modificari
celei din 1948, insa exista cateva prevderi noi, printre care se numara: noua forma de
proprietate este cea socialista, se aplica sistemul planificat al economiei, monopolul statului
asupra comertului si este mentionat rolul conducator al Partidului Muncitoresc Roman.
Constitutia din 1952 definea statul ca democrat-popular si fundamenta dictatura
proletariatului: “baza puterii populare in RPR este alienta clasei muncitoare cu taranimea
muncitoare, in care rolul conducator apartine clasei muncitoare”.

Daca in perioada 1947-1960 observam supunerea totala a tarii noastre fata de Moscova, in
perioada 1960-1965 vom observa fenomenul invers, deoarece se realizeaza o relativa departare
de Moscova si o reorientare a politicii interne si externe. Astfel, pe plan intern are lor o relativa
liberalizare a invatamantului si culturii, vor fi eliberati ultimii detinuti politici din inchisorile
romanesti in 1964 si in planul politicii externe vor fi reluate relatiile cu Occidentul. Totusi, una
dintre cele mai importante fapte istorice desfasurate in Romania in aceasta perioada este
elaborarea “Declaratiei din aprilie” de catre Plenara CC a PMR, in 1964. Acest document
sustinea necesitatea egalitatii partidelor comuniste cu cele muncitoresti, si prectic, denunta
tendinta Partidului Socialist al Uniunii Sovietice de a controla miscarea comunista
internationala.

Regimul lui Nicolae Ceausescu, care urmeaza dupa cel al lui Gheorghe Gheorghiu Dej, intre
1965-1989, a reprezentat initial o schimbare, pentru ca se anunta continuarea procesului de
liberalizare si desprindere de Moscova. In acest context, cadrul constitutional este modificat,
legea fundamentala a Romaniei adoptata in deceniul sapte al secolului al XX-lea este Constitutia
din 1965. Aceasta prevedea: forta politica conducatoare era PCR, noua denumire a partidului
unic. Denumirea tarii era Republica Socialista Romania, Marea Adunare Nationala reprezenta
unicul organ legislativ al RSR, fiind organul suprem al puterii in stat.
 Perioada 1971-1985 este integrata in perioada desfasurarii national-comunismului care are
loc intre 1965-1989. In opinia mea, datorita practicilor politice adoptate intre 1971-1985,
Romania consolideaza regimul totalitar. Aceasta perioada este marcata in istoria tarii noastre
de personalitatea lui Nicolae Ceausescu, seful de stat al RSR. Asa cum am precizat si anterior,
inceputul regimului acestui dictator pare unul promitator, deoarece se iau decizii care
imbunatatesc situatia tarii si a locuitorilor ei. Insa, toate acestea se opresc in jurul anilor ’70,
cand se declanseaza criza mondiala a petrolului. Aceasta criza din 1973 a afectat Romania
puternic, deoarece ne-am confruntat si noi cu o severa criza energética. Datorita acestor factori
si a deciziilor luate, evolutia Romaniei in perioada 1971-1985 se indreapta dinspre rau in mai
rau. Pana in 1981 datoria externa a tarii noastre a ajuns la valoarea de 10,2 miliarde de dolari,
care va fi platita prin infometarea populatiei, uzura tehnologica a principalelor intreprinderi si
distrugerea mediului inconjurator.

In concluzie, evolutia Romaniei in perioada 1951-1985 se face cu greu, in schimb, daca ne

gandim la regres, acesta are loc cu pasi repezi in tara noastra in aceasta perioada. In anul 1985
datoria externa a tarii inca nu este platita in totalitate, iar populatia indura in continuare masuri
aspre, pana in 1989, cand regimul comunist va cadea.