Constitutiile adoptate in Romania secolului al XX-lea au reflectat in totalitate schimbarile politico-

sociale pe care le suferea atat societatea romaneasca, cat si statul in sine, in contextul instaurarii unui
regim totalitar de natura comunista dupa terminarea celui De Al Doilea Razboi Mondial. Constiutiile vor
marca in sine momente importante ale istoriei recente, de la instaurarea propriu zisa a regimului lui Dej
pana la prabusirea celui a lui Ceausescu.

Etapa stanilista in Romania comunista, care adopta numele de Republica Populara Romana se va
caracteriza prin stricta respectare a liniei Moscovei si a directiilor socio-economice impuse de URSS.
Perioada stalinista va incepe odata cu adoptarea primei constitutii comuniste, in 1948, si se va termina
odata cu moartea lui Gheorghe Gherghiu-Dej, conducatorul PMR(Partidul Muncitoresc Roman), in 1965,
cand puterea va fi preluata de Nicolae Ceausescu, care va impune doctrina national-comunista. Pe langa
Constitutia din 1948, care legaliza efectiv regimul comunist si stabilea principalele institutii ale statului, in
a doua jumatate a secolului al XX-lea va fi adoptata Constitutia din 1952, in contextul unor epurari in
randul Partidului. Pastreaza in mare structura Constitutiei din 1948, fiind subliniat rolul conducator al
Partidului si alianta dintre taranimea muncitoare si clasa muncitoare, in care rolul conducator apartine
celei de a doua. Este consfintita totala dependenta/aservirea Romaniei fata de Uniunea Republicilor
Statelor Socialiste(URSS).

Dupa adoptarea legii nr.363 prin care monarhia era abolita, iar Republica Populara Romana era
proclamata, puteau fi puse bazele statului totalitar. Acest obiectiv putea fi atins prin adoptarea unei
Constitutii. Astfel, doua cauze care au stat in spatele adoptarii Constitutiei din 1948 au fost necesitatea
reglementarii la nivel constitutional a regimului comunist si stabilirea pe cale legala a principalelor
institutii ce aveau sa conduca noua republica. Constitutia din 1948 trebuie sa joace rolul unei parghii
legale prin care sa fie aplicate masurile economice dictate de Moscova, colectivizarea, nationalizarea si
planificarea.

Etapa national comunismului(1965-1989) a reprezentat perioada desprinderii de linia Moscovei

si a dorintei Romaniei de a-si crea un comunsim propriu national. O trasatura a Constitutiei adoptate in
1965 a fost caracterul sau national-socialist, si intaietatea statului in raport cu directia URSS-ului, de care
Republica Populara Romania se indeparta treptat inca din ultimii ani ai lui Dej. Elementele de noutate
erau schimbarea numelui din Republica Populara Romana in Republica Socialista Romana, ce indica
schimbare doctrinei statului si a directiei sale, accentul cazand rolul Partidului in conducerea tarii,
considerat absolut. Statul este declarat independent si unitar, iar teritoriul sau este inalienabil si
indivizibil, si tot statul este cel care organizeaza, planifica si conduce economie nationala si apara
proprietatea socialista. Partidul Munictoresc Roman va redeveni Partidul Comunist Roman, iar puterea
centrala va ramane MAN(Marea Adunarea Nationala). Ceausescu se va orienta, dupa infaptuirea
colectivizarii si nationalizarii, spre crearea unei identitati separate din punct de vedere al doctrinei si
directiei economico-sociale fata de URSS, regimul cunoscand o relaxare in perioada 1965-1974.
Ceausescu se va opune categoric si momentului 1968 (Interventia in Cehoslovacia), condamnand
interventia URSS. In 1974 va avea loc o modificare a Constitutiei, Ceausescu devenind presedinte al RSR,
cu largi prerogative. Momentul 1974 va marca o schimbare in regimul Ceausescu, controlul Securitatii,
lipsa alimentelor, economia de electricitate si cultul personalitatii care lua amploare vor duce la
declansarea Revolutiei din 1989 si revenirea la democratie.
 Un punct de vedere ce poate fi formulat referitor la evolutia Romaniei la sfarsitul secolului al XX-
lea este legat de modificarea ce apare in regimul RSR, si revenirea la democratie, unde Constitutia din
1991 a fost o adevarata dovada a unei intoarceri la valorile anterioare instaurarii comunismului. Dupa
evenimentele din 1989 si preluarea puterii de catre FSN(Frontul Salvarii Nationale) a fost numit un
guvern provizoriu condus de Petre Roman. Vor fi reintroduse in temei legal partidele, a caror functionare
nu putea fi impiedicata pe motive de rasa, nationalitate, religie sau grad de cultura. Vor fi reinfiintate
partidele istorice: PNT-CD, PNL, PSD, iar FSN devine, de asemenea, partid. Parlamentul ales in 1990 va
deveni Adunare Constituanta(care avea rolul elaborarii consitutiei). Noua Constitutie a fost adoptata la 8
decembrie 1991, reflectand instaurarea statului de drept, a regimului democratic si separarii puterilor in
stat. La baza acesteia va sta principiul separatiei puterilor in stat si documente ONU, sursa unor drepturi
sociale si economice. Articolul 1 prevedea ca Romania este un stat de drept, democratic si social, unde
drepturile si libertatile cetatenesti erau garantate prin lege. Romania era o republica semiprezidentiala,
unde puterile erau reprezentate de Parlament(Puterea Legislativa), Guvern(Puterea Executiva) si
instantele judecatoresti(Puterea Judecatoreasca). Presedintele juca rolul unui mediator intre puteri, a
carui menire era sa vegheze la respectarea Constitutiei. Suprematia Constitutiei era asigurata de Curtea
Constitutionala a Romaniei(CCR), formata din 9 judecatori. Incalcarea oricaror drepturi sau libertati
cetatenesti de catre una dintre institutiile statului era depistata si combatuta de catre Avocatul
Poporului, numit de Senat, pe o perioada de 4 ani. Consitutia din 1991 reprezenta revernirea completa la
democratie si ruperea de regimul comunist.

In concluzie Constitutiile secolului al XX-lea au reflectat situatia interna a Romaniei, in contextul

schimbarilor de regim, modificarilor din punct de vedere socio-economic si reintroducerii statului de
drept dupa caderea regimului totalitar-comunist.