Constitutia reprezinta legea fundamentala a unui stat in care sunt inscrise sistemul de guvernare

al statului, drepturile si liberatile cetatenesti, indatoririle cetatenilor, cat si principiile de baza ale
statului.

Problema reluarii unei constitutii nerezolvata pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza, a devenit o
necesitate urgenta in urma loviturii de stat de la 11 februarie 1866. Se dorea ca noua lege fundamentala
sa creeze un cadru institutional cu un regim de monarhie constitutionala bazat pe principiile
fundamentale ale liberalismului. De asemenea, s-au facut eforturi mari pentru aducerea unui print strain
in tara, iar la 10 mai 1866, printul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus juramantul in fata unei
adunari. Drept urmare a aducerii printului strain, pentru a legitima noua realitate politica, a fost
adoptata o noua lege fundamentala, Constitutia din 1866. Datorita pericolelor externe, aceasta a fost
aduptata destul de devreme, la 1 iulie 1866. Prevederile Constitutiei de la 1866 sunt caracteristicile
ideologiei liberale. Principiul separarii puterilor in stat este una dintre prevederile acestei legi
fundamentale. Astfel, puterea executiva era detinuta de domn si ministrii. Domnul il alegea pe primul
ministru care isi alegea cabinetul si il supunea aprobarii domnului. Puterea legislativa era impartita intre
domn si Adunarea Legistlativa formata din Camera Deputatilor si Senat. Puterea judecatoreasca era
detinuta de instantele de judecata, de la cele ordinare, la cea suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie.

O alta prevedere cu specific liberal al Constitutiei de la 1866 este principiul suveranitatii

poporului. In textul acesteia era consemnat faptul ca : « toata puterea statului emana de la natiune si
poate fi exercitata numai prin delegatiune ».

In imprejurarile exceptionale ale Primului Razboi Mondial, in 1917, s-a localizat reviziuirea
constitutiei care s-a dovedit a fi incompleta. In 1918 a avut loc unirea vechiului regat cu provinciile
romanesti Transilvania, Bucovina si Basarabia, fapt ce a pus problema adoptarii unei noi constituii care
sa reflecte noile conditii social-economice, politice, teritoriale si etnice. Astfel, Monitorul Oficial va
publica la 29 martie 1923 noua constitutie. Aceasta a fost elaborata de Regele Ferdinand I si tinea seama
de textul vechii constitutii, reproducandu-l (din 138 de articole, 76 erau din vechea constitutie).

O consecinta a adoptarii Constitutiei de la 1923 este faptul ca aceasta a consolidat democratia

romaneasca, prin introducerea votului universal pentru barbatii de peste 21 de ani, inafara magistralilor
si militarilor de cariera. De asemenea, o alta consecinta a adoptarii Constitutiei din 1923 este faptul ca
aceasta a consacrat Marea Unire din 1918, deci a contribuit la constitutirea statului national.

La alegerile parlamentare din 1938, niciun partid politic nu a reusit sa-si asigure majoritatea.
Acest lucru l-a determinat pe regele Carol al II-lea sa instituie un regim de guvernare personala, bazat pe
doctrina corporatismului si pe critica regimului de partide. Pentru a consfinti noua realitate politica, la 29
februarie 1938 este adoptata noua Constitutie. Rolul acesteia in viata politica a Romaniei nu a fost unul
propice, intrucat prin prevederile sale se apropia mai mult de forma regimurilor totalitare, decat de
forma statului de drept. Prin desfintarea separarii puterilor in stat, intreaga putere a statului era
concentrata in mainile regelui care devenea capul statului. El detinea acum atat puterea executive, cat si
puterea legistlativa, iar Parlamentul dobandea un rol decorativ. Romania devenea astfel o monarhie
autoritara in care regale nu doar ca domnea, dar si guverna.

Constitutia din 1948 a fost adoptata in urma Celui De-al Doilea Razboi Mondial, odata cu
preluarea puterii de catre comunisti. Regele Mihai I a fost silit sa abdice la 30 dec. 1947 si in aceeasi zi s-
a proclamat Republica Populara Romana. In martie 1948 s-a autodizolvat fostul parlament si s-au
organizat alegeri pentru noul organ reprezentativ, Marea Adunare Nationala. Cu alte cuvinte, principiul
separarii puterilor in stat a fost desfiintat, iar intreaga putere a statului se afla in slujba Marii Adunari
Nationale.

Constitutia din 1952 a fost elaborata in septembrie 1952 pentru a consfinti aservirea totala fata
de URSS. Aceasta lege fundamentala se aseamana cu cea de la 1948, neaducand prea mult modificari.
Astfel, asemeni Constitutie din 1948, in noua constitutie principiul separarii puterilor in stat este de
asemenea desfiintat. Aceasta consfintea rolul conducator al Partidului Muncitoresc Roman. De
asemenea, se pastreaza legea electorala, cat si restrictiile legate de aceasta.

Dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, cel care a inceput procesul de destalinizare,
conducerea tarii ii revine lui Nicolae Ceausescu. Acesta va adopta o noua constitutie, la 13 aprilie 1965
pentru a consfinti noul regim politic, cel comunist. In primul articol preconiza schimbarea denumirii tarii
in Republica Socialista Romania. Era consfintit rolul conducator al Partidului Comunist Roman si era
considerat ca rolul oamenilor muncii era acela de a crea conditiile propice pentru trecerea la
communism. De asemenea, era mentionat si caracterul socialist al proprietatii economice. Astfel, intrau
in proprietatatea statului bogatiile solului, subsolului, padurile si fabricile.

In ultimul deceniul al secolului al XX-lea, Romania era organizata politic conform Constitutiei din
1991 cu caracter democratic. Aceasta consacra revenirea la statul de drept, dar pastra din vechiul regim
o forma de organizare, republica, mentinuta fara acordul tarii. Se reinstaura principiul separarii puterilor
in stat.