Eseu despre Constituțiile din 1866 și 1923

Constituția este legea fundamentală a unui stat, în care sunt consemnate principiile de bază ale
organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.
Constituția de la 1 iulie 1866 este prima Constituție a României din Epoca Modernă,
promulgată de către domnul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen. O cauză a adoptării acestei
Constituții este dorința de a aduce la tronul țării un prinț străin, dorință expusă încă din anul 1857 în
Adunările Ad-hoc din Iași și București care, ceruseră și Unirea Moldovei cu Țara Românească. Marile
Puteri nu au respectat întocmai dorințele românilor și au decis o unire parțială cu 2 domnitori
români “separați”. Unirea se va realiza totuși prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza la Iași (5
ianuarie 1859) și București (24 ianuarie 1859). Prin reformele sale, Cuza i-a deranjat atât pe liberali,
cât și pe conservatori. Aceștia au format în secret o alianță politică numită “Monstruoasa Coaliție”,
menită să-l detroneze pe Alexandru Ioan Cuza, ceea ce s-a și întâmplat la 11 februarie 1866. După
abdicarea forțată a lui Cuza, pe tronul Principatelor Unite Române este instaurat prințul străin Carol
de Hohenzollern-Sigmaringen, ce va domni în România sub titlul de Carol I.
Două asemănări între prevederile Constituției din 1866 și prevederile Constituției din 1923 sunt
garantarea și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești și impunerea principiului separării
puterilor în stat. O deosebire între prevederile Constituției din 1866 și prevederile Constituției din
1923 este modul de votare, astfel în Constituția din anul 1866 este prezent votul cenzitar, în timp ce
în Constituția din anul 1923 este introdus votul universal. O altă deosebire între prevederile acestor
două Constituții este schimbarea statutului proprietății, astfel în 1866 proprietatea este sacră și
inviolabilă, pe când în anul 1923 aceasta devine expropriabilă pentru cauza de utilitate publică cu
dreaptă și prealabilă despăgubire a proprietarului.
O consecință a aplicării Constituției din 1866 este modernizarea României, guvernată după
principiile liberalismului: separarea puterilor în stat și garantarea și respectarea drepturilor și
libertăților cetățenești.
Din punctul meu de vedere, legile fundamentale au avut un rol important pentru statul român,
deoarece au contribuit la consolidarea și modernizarea acestuia.
Un fapt istoric relevant este adoptarea Constituției din 1866. Această Constituție a stat la baza
marilor schimbări care au dus România într-o etapă a modernizarii a statului, prin obținerea
Independenței din 1877 pe plan extern, iar pe plan intern, în 1884 România devine regat, numele
țării schimbându-se în Regatul României, iar domnitorului Carol I i se acordă titlul de “Alteță Regală”.
În concluzie, pentru că datorită Constituției din 1866, spațiul românesc a cunoscut o perioadă
accelerată a modernizării, consider că legile fundamentale au avut un rol important pentru statul
român.
În final, se poate afirma că legile fundamentale sunt importante pentru evoluția țării noastre.