Constituțiile din România

I. Introducere

Ce este Constituția? Într-o accepțiune pur teoretică, constituția reprezintă legea

fundamentală a unui stat prin care se prevăd organizarea și exercitarea puterii de stat 1 și
drepturile și libertățile fundamentale. Într-o accepțiune ceva mai practică, constituția
desemnează fundația și stâlpii de rezistență unui stat, structura în jurul căreia și prin care
funcționează, în mod obișnuit, un stat modern.
Statul român modern ia naștere din momentul Unirii Principatelor Române din
ianuarie 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Cum constituția reprezintă
temelia statului, nu se poate vorbi despre constituție în absența unui stat.
Anterior anului 1866 putem avea în vedere exclusiv documente sau acte cu rol
constituțional, o categorie distinctă. Este important să menționăm că din această categorie a
documentelor cu rol constituțional fac parte atât acte care s-au aplicat (Regulamentele
Organice, Proclamația de la Islaz, Convenția de la Paris, Statutul dezvoltator al Convenției de
la Paris), cât și documente care au rămas doar la stadiul de propuneri (Constituția
cărvunarilor, spre exemplu). Majoritatea acestor documente au fost deja studiate pe parcursul
mai multor lecții. Cu toate acestea, în Secțiunea II. Perioada presconstituțională vor fi
analizate o parte dintre acestea din perspectivă constituțională, de lege fundamentală cu
caracterele precizate din definiție.
Prima Constituție a României este Constituția din 1866, iar ultima 2 este Constituția
din 1991. Există mai multe criterii de clasificare a acestora, însă vom reține doar clasificarea
după criteriul orientării politice:
★ Constituții cu caracter democratic (1866, 1923, 1991)
★ Constituții cu caracter autoritar (1938)
★ Constituții cu caracter totalitar (1948, 1952, 1965)
Secțiunile III, IV, V, VI, VII, VIII și IX ale acestui material se vor concentra pe
studierea aprofundată a acestor constituții, însă parcurgerea lor se va face în ordine
cronologică.

1 Inclusiv forma de guvernământ, puterile statului și atribuțiile lor, mecanismele de formare (sau de
alegere) ale instituțiilor statului, etc.
2 Cea care se află astăzi în vigoare.
 II. Perioada preconstituțională (1740 - 1864)

A. „Constituția” lui Constantin Mavrocordat

Termenul de constituție este folosit într-un sens rudimentar al său. În fapt, acest act
reglementează doar raporturile dintre boieri și Domn și dintre biserică și stat. Legea are 13
articole și cuprinde, eminamente, reglementări de natură fiscală (contribuțiile mănăstirilor,
modul de plată al contribuțiilor, etc.).
Forța legii – „Dacă, dintre nobili, se va găsi cineva care să încerce să modifice
această prezentă Constituție, noi îl declarăm rebel față de poruncile suveranului său și
dușman al țării.”

B. Supplex Libellus Valachorum

Manifest formulat de poporul român din Transilvania în anul 1792. Documentul
începe printr-o argumentare a prezenței neîntrerupte a românilor în spațiul transilvănean.
Prin acest document se cere recunoașterea națiunii române ca națiune egală cu
celelalte din Imperiul Habsburgic, posibilitatea reprezentării proporționale a românilor în
funcțiile publice și posibilitatea păstrării limbii române ca limbă oficială a poporului român.

C. Constituția cărvunarilor
Constituția cărvunarilor reprezintă un proiect redactat de comisul Ionică Tăutu în
1822. Numele de „cărvunari” vine de la mișcarea carbonarilor italieni (a se citi despre
această mișcare).
Documentul reprezintă, în fapt, o serie de dorințe politice și deziderate sociale
(plângerile poporului) ale poporului din Moldova. Cuprinde, printre altele, reglementări
privind ocuparea înaltelor dregătorii, norme de judecată (principiul dreptății), solicitarea
domniei pământene și statutul țiganilor lăieși și lingurari (vinovați de furturi).

D. Regulamentele Organice
Regulamentele Organice sunt primele reglementări din spațiul românesc, care, după
cum le spune și numele, reglementează organizarea statului (și, în consecință, a puterii
statului). Acestea sunt adoptate în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova sub
auspiciile administrației ruse (a se vedea Convenția de la Akkerman și Tratatul de la
Adrianopol) în timpul ultimului guvernator rus, Pavel D. Kiseleff.
Cele două regulamente, cu diferențe foarte mici, nu sunt constituții în adevăratul sens
al cuvântului, însă au elemente de asemănare (în special structura și normele conținute). Cele
două țin loc de constituție timp de două decenii și jumătate (până în 1856).

E. Proiectul lui Ion Câmpineanu

Proiectul de Constituție al lui Ion Câmpineanu a fost redactat în anul 1838. În acest
proiect sunt prevăzute diverse dorințe ale românilor, normele stabilite având, totuși, orientare
constituțională.
Sunt prevăzute o serie de principii de organizare a statului – inalienabilitatea
teritoriului (imposibilitatea de a înstrăina, de a vinde, teritoriul), egalitatea în fața legii,
nediscriminarea cetățenilor. De asemenea, sunt prevăzute o serie de drepturi fundamentale –
libertatea individuală, libertatea cuvântului, dreptul de a ocupa funcții și demnități publice. Se
instituie și reprezentativitatea românilor în adunarea legiuitoare a țării și inamovibilitatea
(imposibilitatea de a demite, de a schimba din funcție, de a transfera pe altă funcție, etc.
semnifică stabilitatea în timp) judecătorilor („Dreptatea se dă întru al lui nume prin
magistrați neschimbați pe viață”).
 Cu toate acestea, documentul rămâne doar un proiect. Atribuirea caracterului de act
cu valoare constituțională este controversată, întrucât actul ar fi reglementat în materie
constituțională, în măsura în care ar fi fost aplicat.

F. Convenția de la Paris
În 1858, în urma consultării românilor prin Divanurile ad-hoc (1857), este adoptată
Convenția de la Paris (Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene
ale Moldaviei și Valahiei). Pe lângă voința exprimată de români documentul are la bază
interesele marilor puteri europene, alături de hotărârile Congresului de la Paris (1856).
Alexandru Ioan Cuza afirmă despre această convenție că „este și rămâne legea
fundamentală a României” în Statutul Dezvoltator din 1864.
Convenția prevede unirea, de jure, a Moldovei și Țării Românești (denumire –
Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei) aflate în raport de vasalitate față de Imperiul
Otoman. Autonomia celor două principate este garantată (Art. 2).
Unirea era doar de formă – se alegeau doi domni, existau două guverne și două
adunări legislative complet separate. Unicele instituții comune erau Comisia Centrală de la
Focșani (16 membri – câte 8 din fiecare principat) și Înalta Curte de Justiție și Casație. De
altfel, tributul față de Imperiul Otoman era fixat și se prevedea organizarea unei miliții
comune (armată cu scop unic defensiv) condusă alternativ de domnii principatelor.
Statutul Dezvoltator al Convenției de la Paris, adoptat de A. I. Cuza în 1864, aduce o
serie de modificări, fiind însă deja analizat într-o lecție anterioară.

III. Constituția din 1866

Constituția din 1866 reprezintă prima constituție a României. Succedarea evenimentelor

politice (abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și urcarea pe tron a lui Carol I), alături de dorința
politicienilor de modernizare a țării constituie cauzele și contextul adoptării acestei
constituții.
Putem enumera o serie de trăsături ale acestei constituții:
➔ Este elaborată după modelul oferit de Constituția Belgiei din 1831 (cea mai
democratică constituție a vremii), care avea la bază Constituția franceză;
➔ Este elaborată fără a solicita sau a primi aprobarea marilor puteri europene (semn de
independență);
➔ Nu menționează nicăieri suzeranitatea otomanilor și nici garanția colectivă a marilor
puteri3;
➔ Are un caracter democratic pronunțat;
➔ Este promulgată la 1 iulie 1866 și rămâne în vigoare până în 1923;
➔ Este revizuită de 3 ori:
◆ 1879 – modificarea articolului 7 referitor la cetățenie (obligație asumată la
Congresul de la Berlin, 1878, cetățenia era dezlegată de religie);
◆ 1884 – este introdusă denumirea de Regatul României;
◆ 1917 – modificarea noțiunii de proprietate privată (în vederea îndeplinirii
promisiunii unei reforme agrare, asumată în contextul Primul Război Mondial
de Ferdinand I).

De asemenea, putem enumera o serie de prevederi ale acestei constituții:

❖ Numele țării - România, apoi Regatul României (1884);
❖ Forma de guvernământ – monarhie constituțională ereditară
3 Practic, cine ar citi respectiva constituție, nu ar avea de unde să știe că România nu este
independentă.
 ➢ Coroana este transmisă ereditar în familia lui Carol (Casa de Hohenzollern-
Sigmaringen), doar pe linie masculină (deosebire față de casa regală engleză,
spre exemplu);
➢ Moștenitorii tronului sunt crescuți în religia țării;
❖ Drepturi și libertăți fundamentale
➢ Libertatea conștiinței, a presei, a învățământului, a întrunirilor;
➢ Dreptul la proprietate privată (sacră și inviolabilă, drept modificat în 1917);
➢ Votul cenzitar
■ 4 colegii pentru Camera inferioară (marii proprietari, burghezii, țăranii
indirect) și doar 2 pentru Camera superioară (marii proprietari și
burghezii);
❖ Principiul suveranității naționale (poporul român este suveran în România);
❖ Principiul separării puterilor în stat
➢ Puterea legislativă – Parlament și Domn;
➢ Puterea executivă – Guvern și Domn;
➢ Puterea judecătorească – Curtea de Casație și organele de judecată.
În vederea unei imagini de ansamblu asupra reglementărilor constituționale se impune
analiza organelor statului și a atribuțiilor acestora.
Parlamentul era bicameral, format din Adunarea Deputaților (cu membri aleși pentru
4 ani) și din Senat (membri aleși pentru 8 ani). În exercitarea puterii legislative, Parlamentul
inițiază și votează legile, interpelează miniștrii, acordă și retrage încrederea guvernului și
discută și adoptă bugetul de stat.
Domnul exercită atât puterea legislativă, cât și pe cea executivă. Din punct de vedere
legislativ, domnul sancționează4 și promulgă5 legile și are drept de dizolvare a Parlamentului.
Din punct de vedere executiv, prerogativele domnului sunt numeroase – numește și revocă
miniștrii și toate celelalte funcții publice, comandă armata, conferă ordine și decorații, poate
bate monedă, poate încheia convenții internaționale, poate oferi amnistie 6.
Guvernul exercită puterea executivă. Acesta prezintă proiecte de lege Parlamentului
(drept de inițiativă legislativă) și gestionează problemele țării (execută legile adoptate de
Parlament și sancționate și promulgate de Domn).
Organele de judecată exercită puterea judecătorească. Sentințele se pronunță în
numele legii și se execută în numele Domnului. Este prevăzută independența justiției și
garantată prin inamovibilitatea judecătorilor.

IV. Constituția din 1923

Constituția din 1923 apare în contextul creării statului român unitar în 19187 prin
unirea Basarabiei, Bucovinei, Banatului și Transilvaniei cu România. Legislația țării trebuia
uniformizată, iar organizarea statului unificată8.

Trăsăturile constituției:
➔ Constituția din 1923 are ca inspirație Constituția din 1866;
➔ Reprezintă o constituție cu caracter democratic;
➔ Regele își pierde dreptul de veto din atribuțiile legislative;

4 A aproba, a conferi forță juridică unor legi

5 Ultimul pas înainte de intrarea în vigoare a unei legi.
6 Dreptul de anula o pedeapsă a unui condamnat.
7 Formarea României Mari
8 Amintim faptul că Rezoluția de la Alba Iulia prevedea un regim tranzitoriu pentru Transilvania care
urma să aibă organe de conducere proprii.
 ➔ Constituția, promulgată pe 28 martie 1923, reprezintă un succes al Partidului Național
Liberal;
➔ Este în vigoare din 1923 până în 1938 și, într-un context neprielnic 9, din 1944 până în
1947.

Prevederile constituției:
❖ Regatul României este un stat național10, unitar11 și indivizibil12, iar teritoriul său este
inalienabil13;
❖ Bogățiile de orice natură ale subsolului aparțin statului, cu câteva excepții 14;
❖ Drepturile și libertățile fundamentale se aplică nediscriminatoriu (fără deosebire de
etnie, limbă maternă ori religie):
➢ Libertatea conștiinței, libertatea presei, libertatea întrunirilor, libertatea de
asociere, libertatea învățământului;
➢ Dreptul la proprietate privată
■ suferă modificări față de Constituția precedentă;
■ concepția pur inidividualistă este înlocuită cu o concepție utilitaristă -
interesele colective primează asupra celor individuale și este
reglementată, pentru prima dată, exproprierea pentru cauză de utilitate
publică;
➢ Votul devine universal, însă doar pentru bărbații cu vârsta de minimum 21 de
ani;
❖ Principiul suveranității naționale;
❖ Principiul separării puterilor în stat
➢ Puterea legislativă - Parlament și Rege;
➢ Puterea executivă - Guvern și Rege;
➢ Puterea judecătorească - Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe
judecătorești.

Parlamentul era bicameral (Adunarea Deputaților + Senat) și ales la fiecare 4 ani.

Acestea inițiază și supune votului propunerile legislative. De asemenea, dezbate și adoptă
bugetul anual al statului. În ceea ce privește relația cu executivul, Parlamentul interpelează 15
miniștrii și acordă sau retrage încrederea acordată guvernului.
Guvernul este format din ministere și condus de un prim-ministru 16. Guvernul
gestionează problemele curente ale statului folosindu-se de puterea cu care a fost învestit în
numele regelui. Poate prezenta proiecte de legi în Parlament. Membrii guvernului au
responsabilitate politică, penală și civilă.
Regele are și un rol constituțional de mediator între puterile statului, dar și între
acestea și cetățeni. El face parte atât din puterea legislativă, cât și din cea executivă. Similar
reglementării anterioare, sancționează și promulgă legile și numește prim-ministrul. În plus,
are dreptul de a edicta regulamente pentru aplicarea în concret a legilor 17. Numește și revocă

9 Ocupația sovietică de după demiterea guvernului Antonescu.

10 Care are la bază națiunea română.
11 Opusul unui stat federal.
12 Statul, la fel ca națiunea română, nu pot fi împărțite.
13 Teritoriul statului nu poate fi vândut sau dat altor state.
14 Rocile fără valoare deosebită, carierele de materiale de construcție, ansamblurile de turbă
15 Formă de control specific parlamentar.
16 Propus și numit de Rege și votat de Parlament.
17 Un fel de corespondent al Hotărârilor de Guvern de astăzi.
miniștrii și alte funcții publice mai înalte. Este comandantul suprem al armatei și are dreptul
de a încheia convenții și tratate cu alte state în numele României.
Justiția este independentă, dovadă fiind faptul că judecătorii sunt inamovabili 18.
Sentințele se pronunță în numele legii și se execută în numele Regelui.

18 Odată ajunși în funcție, nu pot fi înlocuiți și nici măcar promovați de factorul politic.
 V. Constituția din 1938

În decembrie 1937 au loc alegeri parlamentare în Regatul României. În urma acestora

niciun partid nu reușește să obțină o majoritate de voturi sau o diferență semnificativă față de
partidul următor. De asemenea, eșecul acestei runde de alegeri se suprapune peste dorința lui
Carol al II-lea de a instaura un regim autoritar, reprezentând contextul adoptării acestei
constituții.

Trăsăturile constituției:
➔ Reprezintă o constituție cu caracter autoritar, promulgată la 27 februarie 1938;
➔ Constituția rămâne în vigoare din 1938 până în 1944;
➔ Sporește foarte mult puterile regelui, întreaga viață a statului având monarhul în
centrul său;
➔ Adoptarea sa este precedată de introducerea stării de asediu în țară.

Prevederile constituției:
❖ Statul este național, unitar și indivizibil, teritoriul său fiind inalienabil;
❖ Este prevăzută pedeapsa cu moartea pentru atentate împotriva regelui, familiei
acestuia, demnitarilor statului și șefilor de state străini;
❖ Bogățiile de orice natură ale subsolului aparțin statului, cu aceleași excepții ca în
1923;
❖ Din punct de vedere administrativ-teritorial, România este împărțită în ținuturi aflate
sub conducerea unor rezidenți regali;
❖ Drepturile și libertățile cetățenești
➢ Sunt recunoscute nediscriminatoriu (origine etnică, religie, etc.) aceleași
drepturi ca și în 1923, însă existau încălcări ale acestor drepturi în practică,
încălcări specifice statelor autoritare;
➢ Votul rămâne universal, însă își modifică conținutul - votează inclusiv
femeile19, dar crește vârsta votului (30 de ani) și este restrâns la cei care aveau
anumite îndeletniciri profesionale (agricultură, muncă manuală, comerț,
industrie, ocupații intelectuale);
❖ Principiul separării puterilor în stat
➢ Recunoscut în Constituție, însă separația puterilor în stat era pur formală.
Toate puterile se exercitau, de fapt, în numele regelui și în condițiile impuse
de acesta;
➢ Puterea legislativă se exercită de Rege prin Reprezentațiunea Națională
(Parlament), organ bicameral20;
➢ Puterea executivă se exercită de Rege prin Guvern 21, iar puterea
judecătorească de către instanțele de judecată22.

Reprezentațiunea Națională este organul prin care Regele exercită puterea

legislativă. Este o instituție bicamerală, formată din Adunarea Deputaților și Senat. Mandatul
este fixat la 6 ani. Deputații erau aleși ca reprezentanți ai diferitelor categorii socio-
profesionale, nu ca reprezentanți ai întregului popor. Senatul în schimb avea un mod mai
deosebit de a se constitui - existau senatori de drept 23, senatori numiți și senatori aleși.
Ultimele două categorii erau cele mai numeroase, senatorii numiți reprezentând o treime din

19 Pentru prima dată în istoria țării.

20 Art. 31
21 Art. 32
22 Art. 33
totalul senatorilor. Ambele categorii aveau un mandat de 9 ani, iar la fiecare 3 ani se
reînnoiau mandatele a o treime din camera legislativă.
Regele poartă în Constituție numele de „Capul Statului”. Acesta exercită întreaga
putere legislativă (inițiativă legislativă, convoacă Parlamentul la nevoie, sancționează legile și
le promulgă) și executivă (emite decrete-legi, poate dizolva Parlamentul, numește și revocă
liber miniștrii, etc.). Guvernul reprezintă exclusiv expresia voinței Regelui.
Justiția are o reglementare similară cu cea din 1923. Hotărârile judecătorești se
pronunță în virtutea legii și se execută în numele Regelui.

23 Moștenitorul major al tronului, toți principii maijori ai Familiei Regale, Patriarhul și Mitropoliții și alți
conducători religioși - Art. 64
VI. Constituția din 1948

La finalul anului 1947 Regele Mihai I este obligat să abdice și, mai apoi, să
părăsească țara, plecând în exil alături de familia sa. Astfel, puterea în stat este preluată de
comuniști. Necesitatea și, deopotrivă, dorința noului regim de a-și oferi legitimitate reprezintă
cauza adoptării Constituției din 1948.

Trăsăturile constituției:
➔ Constituția din 1948 este o constituție totalitară, prima din cele trei avute de România
➔ Numele țării devine Republica Populară Română24;
➔ Este promulgată la 13 aprilie 1948 și va rămâne în vigoare până în 1952;
➔ Constituția este inspirată din Constituția Uniunii Sovietice din 1936;
➔ Separarea puterilor în stat dispare complet;
➔ Prevederile legate de economia națională au întâietate față de prevederile politice.

Prevederile constituției:
❖ Republica Populară Română (R.P.R.) este un stat popular, unitar, independent și
suveran, care a luat naștere prin lupta poporului, în frunte cu clasa muncitoare,
împotriva fascismului, reacțiunii și imperialismului;
❖ Proprietatea privată poate trece în proprietatea statului având la bază interesul general
al societății, fiind menționate expres mijloacele de producție, băncile și societățile de
asigurare25. Regimul exproprierii pentru cauză de utilitate publică este schimbat -
despăgubirea trebuie să fie doar dreaptă, NU și prealabilă;
❖ Drepturile și libertățile cetățenești
➢ Sunt prevăzute, însă, specific statelor totalitare, sunt nerespectate;
➢ Dreptul la muncă, dreptul la odihnă, libertatea conștiinței, libertatea religioasă;
➢ Votul rămâne universal, fiind accesibil tuturor cetățenilor care împliniseră 18
ani. Totuși, votul rămâne o pură formalitate până la sfârșitul regimului
comunist;
❖ NU mai există principiul separării puterilor în stat, Marea Adunare Națională
(M.A.N.) fiind organul suprem al Republicii Populare Române
➢ Organ legislativ unic ales pentru 4 ani;
➢ Numește Guvernul, poate modifica Constituția, acordă amnisitie, bucurându-
se de un lung șir de prerogative;
➢ Consiliul de Miniștri (executivul) este numit de M.A.N., iar membrii acestuia
răspund în fața Prezidiului M.A.N.;
➢ Curtea Supremă și celelalte instanțe erau subordonate partidului unic, deoarece
întreaga conducere (primul-președinte, președinții și membrii Curții Supreme
sunt numiți de Prezidiul M.A.N.)

24 Termenul „română” reprezintă, în context, un atribut, o subordonare față de o altă entitate -

poporul român? Uniunea Sovietică?
25 Art. 11
VII. Constituția din 1952

Adoptarea Constituției vine într-un moment în care R.P.R. se află la apogeul aservirii
față de Uniunea Sovietică. Întreaga activitate a statului este subordonată intereselor sovietice,
fapt promovat și de prezența Armatei Roșii în țară până în 1958. Autoritățile române
subliniază în cea mai importantă lege a țării dependența de URSS și rolul marcant pe care l-a
avut în formarea statului român.

Trăsăturile constituției:
➔ Constituția din 1952 are un caracter pur totalitar;
➔ Este promulgată la 24 septembrie 1952 și rămâne în vigoare până în 1965;
➔ Conform opiniei unor juriști, aceasta reprezintă doar o revizuire a Constituției din
1948, însă o vom studia separat;
➔ Reprezintă singura constituție a României care are un capitol introductiv;
➔ Interesele României sunt subordonate Uniunii Sovietice, iar URSS are un rol
determinant în crearea statului26

Prevederile constituției:
❖ R.P.R. este un stat unitar, sueran și independent;
❖ Baza puterii de stat era alianța dintre clasa muncitoare (cu rol conducător) și
țărănimea muncitoare;
❖ Economia se dezvolta în baza planurilor economice în scopul construirii
socialismului, iar comerțul exterior era monopol de stat;
❖ Sunt prevăzute aceleași drepturi și sunt, în continuare, nerespectate;
❖ Puterile statului, separate formal, păstrează aceeași reglementare anterioară, însă
Curtea Supremă își schimbă numele în Tribunalul Suprem, iar membrii acestuia erau
aleși de M.A.N. pe un mandat de 5 ani.

26 „Republica Populara Romana a luat nastere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice
asupra fascismului german si a eliberarii Romaniei de catre glorioasa Armata Sovietica, eliberare care
a dat putinta poporului muncitor, in frunte cu clasa muncitoare condusa de Partidul Comunist, sa
doboare dictatura fascista, sa nimiceasca puterea claselor exploatatoare si sa faureasca statul de
democratie populara, care corespunde pe deplin intereselor si nazuintelor maselor populare din
Romania.”
„Faurirea si intarirea statului de democratie populara, prietenia si alianta cu marea Uniune Sovietica,
sprijinul si ajutorul ei dezinteresat si fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea
si inflorirea Republicii Populare Romane.”
VIII. Constituția din 1965

Ultimii ani ai regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej au marcat o ușoară distanțare a

României față de Uniunea Soevietică. Odată cu moartea acestuia, la conducerea statului
ajunge Nicolae Ceaușescu, un adept al naționalismului românesc și al neintervenționismului
extern. Pe de altă parte, acesta nici nu trăiește sub amenințarea permanentă a tancurilor
soevietice, precum a trăit Dej până în 1958. În acest context se adoptă o nouă lege
fundamentală, Constituția din 1965.

Trăsăturile constituției:
➔ Constituția din 1965 are caracter totalitar, însă elimină orice referință la Uniunea
Sovietică;
➔ Nicolae Ceaușescu încearcă legitimarea propriei conduceri, în urma unor lupte de
partid pentru obținerea puterii;
➔ Este promulgată la 21 august 1965, fiind în vigoare până în decembrie 1989 (oficial
până în 1991, însă în perioada 1989-1991 au fost adoptate o serie de decrete cu
caracter constituțional
➔ Țara își schimbă numele în Republica Socialistă România, iar partidul unic în Partidul
Comunist Român;
➔ Nu există separarea puterilor în stat, forța călăuzitoare a întregii societăți fiind
Partidul Comunist Român;
➔ Revizuire - 1974 - Este introdusă funcția de Președinte al Republicii Socialiste
România, cu dedicație pentru „cel mai iubit fiu al poporului” Nicolae Ceaușescu.

Prevederile constituției:
❖ R.S.R. este stat al oamenilor muncii de la orașe și sate, suveran, unitar și independent,
teritoriul său fiind inalienabil și indivizibil;
❖ Forța politică conducătoare a întregii societăți românești este P.C.R;
❖ Economia este organizată pe principii socialiste, având la bază proprietatea socialistă
(a statului) asupra mijloacelor de producție, iar comerțul exterior rămâne monopol de
stat;
❖ Drepturile și libertățile cetățenești au aceeași reglementare ca în 1948 și 1952;
❖ Puterile statului au o reglementare similară cu cele anterioare (1948, 1952), însă
membrii Marii Adunări Naționale sunt aleși pe un mandat de 5 ani.
IX. Constituția din 1991

În decembrie 1989 regimul comunist este eliminat din țară în urma unei revoluții
populare. În acest fel țara revine la un regim democratic, fiind necesară o nouă temelie pentru
construcția statului postdecembrist democratic, orientat către Uniunea Europeană și NATO.

Trăsăturile constituției:
➔ Constituția din 1991 consacră revenirea la democrație, având un caracter democratic;
➔ A intrat în vigoare pe 8 decembrie 1991, fiind în vigoare până astăzi;
➔ Revizuire - 2003 - sunt modificate o serie de articole în vederea integrării euro-
atlantice (NATO - 2004) și europene (UE - 2007)
◆ Cetățenii UE care îndeplinesc cerințele Legii electorale au dreptul de a alege și
de a fi aleși în administrația publică locală;
◆ Mandatul Președintelui României crește la 5 ani, despărțind alegerile
parlamentare de cele prezidențiale.

Prevederile constituției:
❖ România este un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil, teritoriul său
fiind inalienabil;
❖ Forma de guvernământ a statului este republica semiprezidențială27;
❖ Drepturile și libertățile cetățenești
➢ Sunt prevăzute, garantate și respectate;
➢ Dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, libertatea individuală,
dreptul la învățătură, dreptul de asociere, proprietatea privată (reglementare
amplă în art. 44), secretul corespeondenței, etc;
➢ Votul universal - toți cetățenii români de la împlinirea vârstei de 18 ani
■ Din 2003, în cazul alegerilor locale pot vota și cetățenii UE care
îndeplinesc cerințele legii;
❖ Principiul suveranității naționale28
❖ Pluralismul politic
❖ Principiul separării puterilor în stat
➢ Puterea legislativă - Parlament
■ Parlamentul este format din două camere (Camera Deputaților și
Senatul), fiind ales la fiecare 4 ani;
■ Parlamentarii inițiază și votează legi, dezbat și adoptă bugetul anual,
exercită forme specifice de control asupra miniștrilor, acordă sau retrag
încrederea Guvernului;
➢ Puterea executivă - Guvern + Președinte
■ Guvernul este format din miniștri și condus de un prim-ministru. Are
drept de inițiativă legislativă și, în principiu, gestionează problemele de
zi cu zi ale țării și asigură punerea în aplicare a legislației;
■ Președintele este ales pe o perioadă de 5 ani (4 ani anterior anului
2003). Are atribuții în învestirea Guvernului (desemnarea candidatului.
numirea finală), poate dizolva Parlamentul 29. El încheie tratate în
numele țării, fiind obligat să le supună ratificării Parlamentului. În

27 O formă ușor atenuată spre republica parlamentară, însă diferențele sunt fine.
28 Suveranitatea aparține națiunii române, fiind indivizibilă, însă exercițiul acestei suveranități, esența
puterii de stat, este divizat între puterile statului.
29 Exclusiv în anumite condiții restrictive. Procedura nu a fost folosită până în prezent.
 opinia mea, cea mai importantă funcția a sa este cea de mediator între
toate puterile statului și între acestea și popor;
➢ Puterea judecătorească - Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe
■ Pe filieră franceză, am preluat Curtea Constituțională a României,
instituție care veghează la respectarea Constituției de către legi sau alte
acte normative;
■ Justiția este independentă, judecătorii fiind inamovibili.

X. Concluzie

După cum putem remarca, a existat mereu o relație de interdependență între regimul
politic existent și constituții. Astfel, regimurile politice au încercat să se legitimeze prin
adoptarea unor noi constituții, iar constituțiile au conturat cadrul general de funcționare a
statului.
Este important de remarcat faptul că, într-o societate democratică, Constituția nu se
modifică precum celelalte legi, oferindu-i o stabilitate mare în timp. Procedura de revizuire a
Constituției este greoaie, solicitând atenția Parlamentului, Curții Constituționale, Guvernului
și Președintelui, ca, mai apoi, revizuirea să fie supusă unui referendum.

TEMĂ

Link-uri Constituții
1. 1866 - https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37755
2. 1923 - https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1517
3. 1938 - https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=9206
4. 1948 - https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1574
5. 1952 - https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1454
6. 1965 - https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37735
7. 1991 - https://www.constitutiaromaniei.ro/

1. Analizați comparativ reglementarea proprietății private în Constituția din 1866 (art.

19-20) și în Constituția din 1923 (art. 17-20).
2. De ce crezi că în Constituția din 1938 se află mai întâi obligațiile cetățenilor și, abia
apoi, drepturile lor? Care considerați că este scopul sistemului succesiunii la tron
instituit în această constituție (art. 34-41)?
3. Citiți art. 37-65 din Constituția din 1948. Identificați câteva asemănări și câteva
diferențe între Marea Adunare Națională și Prezidiul Marii Adunări Naționale.
4. Citiți jurământul care trebuia depus de Președintele statului începând cu 1975 (art. 73
Constituția din 1965). Considerați că este complet/incomplet? De ce?
5. Enumerați 10 drepturi fundamentale (art. 22-53 din Constituția din 1991) și analizați,
în profunzime, felul în care vă influențează viața două dintre ele.