V.

Constituțiile României

Constituțiile reprezintă legea fundamentală a unui stat în care sunt prevăzute

atribuțiile principalelor instituții, modalitatea de funcționare a acestora și drepturi și obligații
ale cetățenilor.

Necesitatea elaborării unor constituții, apare în contextul dezvoltării social-economice,

politice și culturale a societății românești între secolele XVII-XIX.

Exemple de legi fundamentale:

1. acte cu valoare constituțională: Regulamentele Organice (1831-1832);
Convenția de la Paris (1858); Statutul Dezvoltator al Convenției de la Paris (1864)
2. constitiții cu caracter liberal: Constituția din 1866
3. constituții cu caracter democratic: Constituția din 1923 din timpul regelui Ferdinand I și
Constituția din 1991/postdecembrist
4. constituții cu caracter autoritar: Constituția din 1938, din timpul regelui Carol al II- lea
5. constituții cu caracter totalitar/comuniste: Constituția din 1948, Constituția din 1952 din
timpul conducerii lui Gheorghe Gheorghiu Dej; Constituția din 1965 din timpul conducerii lui
Nicolae Ceaușescu.

1. Acte cu valoare constituțională:

Regulamentele Organice
• au intrat în vigoare pe 1 iulie 1831 în Țara Românească și pe 1 ianuarie 1832 în Moldova cu
acordul Rusiei și a Imperiului Otoman
• au fost considerate primele acte constituționale în sens modern din Principate
• introduc, pentru prima data în Țarile Române, principiul modern al separării puterilor în stat,
al parlamentarismului.
Conform puterii executive, aceasta aparținea domnului și al unui Sfat Administrativ
format din 6 până la 8 miniștri. Domnii erau aleși pe viață din rândul marilor boieri de către
Adunarea Obștească Extraordinară. Domnul numea și revoca miniștrii.
Puterea legislativă, aparținea domnului și a unei Adunări Obștești. Domnul avea
inițiativă legislativă.
Puterea judecătorească aparținea instanțelor de judecată, tribunalelor, Curților de
Apel, cât și Înaltului Divan Domnesc.
Regulamentele Organice rămân în vigoare până în 1859, când au fost înlocuite cu
Convenția de la Paris.

Convenția de la Paris (1858)

• Înlocuia Regulamentele Organice
• Acorda o nouă denumire țărilor: Principatele Române ale Moldovei și Valahiei
• Statul era alcătuit pe baza principiului separări puterilor
• Marile Puteri Garante propuneau o unire incompletă/formală cu domni separați, guverne
separate și cu Adunări Elective separate pentru fiecare Principat.
• Singurele instituții comune pentru cele doua Principate funcționau la Focșani: Comisia
Centrală (rol legislativ) și Înalta Curte de Justiție si Casație (rol judecătoresc)

Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris (10 mai 1864)

• elaborat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza
• înlocuiește Convenția de la Paris
• a intrat în vigoare cu acordul puterii suzerane a Imperiul Otoman și cu acordul Puterilor
Garante

1
2. Constituții cu caracter liberal:

Constituția de la 1866
Contextul elaborării sale are legătură cu instaurarea dinastiei străine a lui Hohenzollern
Sigmaringen la 10 mai 1866

Cauze:
• dorința oamenilor politici români de a organiza un stat cu adevarat modern
• era necesar ca noul regim politic instaurat de monarhia constituțională ereditară să fie
legitim
• se dorea crearea unei imagini favorabile României la nivel internațional.

Caracteristici:
® Prima constituție internă realizată de români în care nu erau facute precizări despre
suzeranitatea otomană și nici la garanția colectivă a celor 7 Mari Puteri.
® Realizată după modelul Constituției Belgiei (1831) considerată una dintre cele mai
democratice ale Europei acelei vremuri. Belgia era o țară cu dimensiuni apropiate cu cele
ale României și se afla sub influența modelului politic francez. În schimb, Constituția Belgiei
a ținut cont de tradiția actelor românești (adaptată necesităților românești)
® Menționa pentru prima data, într-un mod oficial , numele țării de ”România”
® Forma de guvernământ a țării era aceea de monarhie constituțională ereditară, succesiunea
la tron se făcea pe linie coborâtoare masculină în cadrul familiei domnitoare cu drept de
primogenitură
® Scotea in evidență caracterul indivizibil și inalienabil al statului
® Legea fundamentală punea accent pe tipul de vot cenzitar. Avea dreptul la vot doar acea
categorie de barbați care aveau avere și plăteau taxe și impozite. În schimb femeile,
magistrații și militarii de profesie nu aveau drept la vot.
® Proprietatea era considerată sacră și inviolabilă.
® Constituția avea la bază 8 titluri si 133 de articole.

Principiile erau liberale precum :

1) principiu separării puterilor în stat
2) principiul suveranității
3) guvernare reprezentativă
4) drepturi și libertăți cetățenești

În conformitate cu Constituția, puterea executivă aparținea domnului și Guvernului.

Atribuțiile executive ale domnitorului:

o comandantul suprem al armatei
o capul statului român
o numea și revoca miniștrii
o avea dreptul de a emite moneda
o încheia tratate cu alte state
o acorda decorații, distincții, medalii
o numea prim ministrul
o avea dreptul de grațiere și amnistie
o avea dreptul de veto absolut (se opune oricărei legi fară să dea explicații)

Atributii executive ale Guvernului:

o era format din Prim ministru și miniștri de specialitate de specialitate
o format din miniștrii din partidul majoritar din alegeri

2
o coordona politica internă și externă a statului
o se supunea Parlamentului

Puterea legislativă împărțită între domnitor/principe și Parlament (numit Reprezentanța

Națională)

Atribuțiile legislative ale domnitorului:

o avea inițiativă legislativă (propunea proiecte de legi care erau trimise spre dezbatere în
Parlament)
o sancționa și promulga legile

Atribuții legislative ale Parlamentului:

o adopta legi
o adopta bugetul statului
o vota legi
o avea dreptul de interpelare asupra miniștrilor (a cere explicații cu privire la punerea în
aplicare a unei legi)
o era bicameral- alcătuit din Adunarea Deputaților și Senat

Puterea judecătorească aparținea instanțelor de judecată, tribunalelor, cât și Instanței

Supreme care era Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii erau inamovibili (nu puteau
fi scoși din funcție, decât la cerere).
Rol: judecă pe baza legilor și veghează la respectarea lor.

Constituția din 1866 a avut trei mari modificări:

o 1879 - a fost anulată interdicția obținerii cetățeniei române persoanelor străine, care nu erau
de religie creștină (musulmani și evrei);
o 1884 - a fost introdusă denumirea de ”Regat” în cadrul Constituției (încă din 1881, România
a revenit regat);
o 1917- au fost votate legile cu privire la acordarea votului universal și înfăptuirea reformei
agrare

A rămas în vigoare până în 1923, când a fost înlocuită cu o noua lege fundamentală.

3. Constituții cu caracter democratic:

Constituția din 1923

Context: Transformarea României în regat în 1881, realizarea Marii Uniri și intrarea în
vigoare a votului universal în 1918, trebuiau incluse într-o nouă lege fundamentală. Așadar
la propunerea PNL, în timpul regelui Ferdinand I a fost elaborată o nouă lege fundamentală
intrată în vigoare pe 29 martie 1923.

Caracteristici:
® Legea fundamentala urma îndeaproape Constituția din 1866: avea 8 titluri și 138 de articole,
dintre care 76 proveneau din vechea Constituție
® Denumirea statului era de ”Regatul României”
® Forma de guvernământ a țării rămânea în continuare cea de monarhie constituțională
ereditară
® Contituția prevedea caracterul național și unitar al statului
® Un element de noutate al Constituției era introducerea votului universal, care-l înlocuia pe
cel cenzitar. Astfel nu mai era valabil criteriul averii. Dreptul la vot aparținând tuturor
bărbaților începând cu vârsta de 21 de ani, excepție făcând femeile, militarii de profesie și
magistrații. Votul era egal, secret și obligatoriu.

3
® Proprietatea era garantată de lege, dar putea fi și expropriată (luată de stat), în situații de
utilitate publică (astfel interesele comunității era primordiale).
® Constituția avea un profund caracter democratic, puterea statului român aparținea națiunii.
O mai mare participare a cetățenilor la vot. Minoritățile naționale erau reprezentate de drept
în Parlament. A crescut rolul Parlamentului în viața politică, întrucât era ales pe baza votului
universal.

Conform Constituției din 1923 puterea executivă aparținea regelui si guvernului:

-Un element de noutate este titulatura de rege.

Atribuțiile executive ale regelui:

o comandantul suprem al armatei
o capul statului român
o numea și revoca miniștrii
o avea dreptul de a emite moneda
o încheia tratate cu alte state
o acorda decorații, distincții, medalii
o numea prim ministrul
o avea dreptul de grațiere și amnistie
o avea dreptul de veto absolut

Atribuții executive ale Guvernului:

o era format din Prim ministru și miniștri de specialitate de specialitate
o format din miniștrii din partidul majoritar din alegeri
o coordona politica internă și externă a statului
o se supunea Parlamentului

Puterea legislativă împărțită între domnitor/principe și Parlament (numit Reprezentanța

Națională)

Atribuțiile legislative ale regelui:

o avea inițiativă legislativă (propunea proiecte de legi care erau trimise spre dezbatere în
Parlament)
o sancționa și promulga legile

Atribuții legislative ale Parlamentului:

o adopta legi
o adopta bugetul statului
o vota legi
o avea dreptul de interpelare asupra miniștrilor (a cere explicații cu privire la punerea în
aplicare a unei legi)
o era bicameral- alcatuit din Adunarea Deputaților și Senat

Puterea judecătorească aparținea instanțelor de judecată, tribunalelor, cât și Instanței

Supreme care era Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii erau inamovibili (nu puteau
fi scoși din funcție, decât la cerere).
Rol: judecă pe baza legilor și veghează la respectarea lor.

Importanța: Constituția din 1923 a consacrat din punct de vedere juridic Marea Unire din
1918. A asigurat funcționarea regimului democratic în România pe parcursul perioadei
interbelice.

4
 Asemănări și deosebiri între Constituția din 1866 și Constituția din 1923:
1) Asemanări:
-forma de guvernământ a statului a fost de monarhie constituțională ereditară
-monarhul sancționa și promulga legi
-monarhul numea și revoca miniștrii
-Parlamentul era bicameral
-Principii asemanătoare

2) Deosebiri:
-vot cenzitar (Constituția din 1866), vot universal (Constituția din 1923);
-Constituția din 1866 titulatura de principe și Constituția din 1923 titulatura de rege;
-Constituția din 1866 caracter liberal și Constituția din 1923 caracter democratic al statului;
-în Constituția din 1866 era prevăzută denumirea de ”România”, iar in Constituția din 1823
denumirea de ”Regatul Romaniei”
-în Constitutia din 1866 caracterul statului era indivizibil si inalienabil, pe când in Constituția
din 1923 caracterul statului era național și unitar.
-Constituția din 1866 a fost elaborată în timpul lui Carol I , iar Constituția din 1923 în timpul
lui Ferdinand I
-în Constituția din 1923 proprietatea putea fi expropriată;

Asemănări și deosebiri între Constituția din 1923 si Constituția din 1938:

1) Asemănări:
-Denumirea statului de ”Regatul României”
-Forma de guvernămant: monarhie constituțională ereditară
-Regele era capul statului
2) Deosebiri:
-Constituția din 1923 a fost elaborată în timpul lui Ferdinand I, iar Constituția din 1938 a fost
elaborată în timpul lui Carol al II-lea
-Constituția din 1923 este democratică, iar cea din 1938 autoritară
-În Constituția din 1923 ministrii se supuneau Parlamentului, pe când în Constituția din 1938
ministrii erau răspunzători doar față de lege,nu si față de Parlament
-Constituția din 1923 caracterul statului este național si unitar, iar în Constituția din 1938
caracterul statului este național, ereditar, indivizibil și inalienabil
-Constitituția din 1923 se respecta și menționa principiul separării puterilor în stat , pe când
în cealaltă Constituție acesta avea doar un caracter formal.
-Constituția din 1938 - elemente noi: reprezenta un abuz, regele avea puterea, se ținea cont
de principiul supremației regelui, regele era factor activ in viața politică, femeile primesc
drept de vot, regele guverna prin decrete,legi, regele iși exercita puterea prin intermediul
Reprezentanței Naționale, regele putea numi un număr important de senatori și putea
amâna lucrările Parlamentului si închide camerele acestuia sau câte una pe rând

Asemănări și deosebiri între Constituția din anul 1848 si Constituția din 1952:
1) Asemănări:
-Păstrează forma de guvernămant de monarhie constituțională ereditară
-Denumirea statului de ”Republică Populară Română”
-Marea Adunarea Națională este organul suprem al puterii
-Conducătorul este Gheorghe Gheorghiu Dej
-Constituții totalitare/comuniste
-Nu face referiri la separarea puterilor în stat și nici la pluralism politic
2) Deosebiri:
-Constituția din 1948 nu precizează în mod clar rolul conducătorului în stat al PMR, pe când
Constituția din 1952 precizează într-un mod clar rolul conducătorului în stat al PMR.
-Constituția din 1952-elemente de noutate: pune accent pe dictatura proletariatului,
prevedea proprietatea de tip socialist și demonstra totală supunere față de URSS

5
 Asemănări și deosebiri între Constituția din 1952 si Constituția din 1965:

1) Asemănări:
-Marea Adunare Naționala este organul al puterii de stat
-Nu fac referiri la principiul separării puterilor în stat și la pluralism politic

2) Deosebiri:
-Constituția din 1952 prevede denumirea țării de Republică Populară Romănă, pe când
Constituția din 1965 prevede denumirea țării de Republică Socialistă România
-În Constituția din 1952 forma de guvernământ este cea de republică populară, iar în
Constituția din 1965 este republică socialistă
-Costituția din 1952 prevede PMR-ul cu rolul de conducător în stat, pe când Constituția din
1965 îl prevede pe PCR (vechea denumire)
-Constituția din 1965-elemente de noutate: prevede rolul economiei socialiste și statul este
proprietar al tuturor bunurilor.

4. Constituții cu caracter autoritar

Constituția din 1938

Context: În urma alegerilor parlamentare din 1937, când niciun partid politic nu a reușit
să obțină majoritatea 40 % din voturi necesară asigurării guvernării și în condițiile în care
regele Carol al II-lea dorea instaurarea unui regim politic personal, la 27 februarie 1938, în
România intră in vigoare o nouă lege fundamentală fiind aprobată de cetățenii cu drept de
vot printr-un plebiscit.

Caracteristici:
® Noua lege fundamentală reprezenta un abuz, deoarece ea nu mai provenea de la națiune, ci
de la puterea executivă (de la rege).
® Constituția consacra principiul supremației regelui.
® Regele devenea factor activ în viața politică.
® Regele era declarat capul statului.
® Constituția avea un caracter autoritar.
® Drepturile și libertățile democratice ale cetățenilor erau restrânse. Spre exemplu, Titlul II al
Constituției, care de obicei se referea la dreptul cetățenilor, conform noii Constituții făcea
referire mai întâi la obligațiile acestora.
® Denumirea țarii ”Regatul României”.
® Forma de guvernământ: monarhie constituțională ereditară
® Scotea în evidență caracterul național, ereditar, indivizibil și inalienabil al statului. În schimb
principiul separării puterilor în stat își pierde din importanță, având un caracter formal,
întrucât majoritatea puterilor în stat erau în mâinile regelui.

Avantaj: Pentru prima dată în România, femeile primesc drept de vot, în schimb nu puteau fi
eligibile (nu puteau fi alese).

Puterea executivă:
o regele avea puterea, care exercita puterea prin intermediul Guvernului
o regele guverna prin decrete, legi
o miniștrii erau răspunzători doar față de rege, nu și față de Parlament

Puterea legislativă:
o regele exercita prin intermediul Reprezentanței Națională

6
o regele putea numi un număr important de senatori (înainte erau aleși)
o putea amâna lucrările Parlamentului
o putea închide ambele camere ale Parlamentului sau poate câte una

Constituția rămâne în vigoare până pe 5 septembrie 1940, când a luat sfârșit regimul de
autoritate monarhică al lui Carol al II-lea.

5. Constituția cu caracter totalitar

Contextul instaurarii regimului comunist in Romania:

În prima jumătate a sec al XX-lea, după al Doilea Război Mondial (perioadă postbelică) în
România a fost instaurat, cu ajutorul URSS și a liderului Stalin, un regim politic totalitar de tip
comunist.

Regimul comunist s-a impus în cadrul mai multor etape:

1) 6 martie 1945: instalarea in România cu ajutorul Uniunii Sovietice a unui guvern procomunist
condus de Petru Groza.
2) 19 mai 1946: falsificarea alegerilor de către comuniști în România în propriul avantaj.
3) 1947 : comuniștii au interzis partidele istorice în România, cât și instituția monarhiei.
Exemplu: 30 decembrie 1947- a avut loc abdicarea forțată a regelui Mihai I, ceea ce a dus la
sfârșitul monarhiei in România.

Regimul politic din România a avut 2 mari perioade:

-perioada stalinistă- lider Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965);
-perioada național-comunistă- lider Nicolae Ceaușescu (1965- 1989);

Pe parcursul regimului politic comunist acesta a avut la bază 3 constituții:

-Constituția din 1948- Gheorghe Gheorghiu Dej;
-Constituția din 1952- Gheorghe Gheorghiu Dej;
-Constituția din 1965- Nicolae Ceaușescu;

Constituția din 1948

§ A intrat în vigoare la data de 13 aprilie 1948, fiind inspirată din Constituția Sovietica
Stalinistă din 1936.

Contextul are legătură cu sfârșitul monarhiei în România pe 30 decembrie 1947 și

schimbarea formei de guvernământ din monarhie constituțională în republică populară, ca
urmare era necesară elaborarea unei noi legi fundamentale.

Caracteristici:
® Constituția din 1948 legitima noul regim politic instaurat în România (cel comunist).
® Denumirea țarii ”Republica Populară Română”.
® Formă de guvernământ: republica populară.
® Legea fundamentală scotea în evidență principiul suveranității populare.
® Prevedea egalitatea între toți cetățenii în fața legii.
® Femeile primesc drepturi egale cu bărbații, inclusiv dreptul de a alege și de a fi alese din
punct de vedere politic.
® Vârsta de participare la vot 18 ani.
® Prevedea o serie de drepturi și libertăți cetațenești însă acestea erau încălcate sistematic de
regimul comunist.
® Constituția nu făcea nicio referire la pluripartidism și nici la principiul separării
puterilor în stat.

7
® Constituția nu prevedea în mod clar rolul de conducător în stat al partidului unic P.M.R.
(Partidul Muncitoresc Român), în schimb toate instituțiile statului i se supuneau lui.
¨ P.M.R. a funcționat în România între 1948-1965.
® Conform Constituției din 1948 organul suprem al puterii de stat in P.M.R. era
Marea Adunare Națională (M.A.N.).
¨ M.A.N. era un parlament monocameral, deorece executivul și legislativul se confundau.

Legea fundamentală a rămas în vigoare până în anul 1952, când a fost înlocuită cu o nouă
constituție.

Caracterul totalitar al Constituției din 1948:

o nu face referire la pluripartidism
o parlamentul este monocameral
o nu prevede principiul democratic al separării puterilor în stat
o menționează rolul partidului unic P.M.R

Constituția din 1952

Context: Intră în vigoare pe 24 septembrie 1952, în timpul conducerii lui Gheorghe
Gheorghiu Dej în condițiile în care în Republica Populară Română aveau loc epurări din
cadrul conducerii P.M.R. a unor persoane considerate adversare lui Gheorghe Gheorghiu
Dej.

Constituția nu aducea modificări importante celei din 1948:

® Păstrează forma de guvernământ de republica populară.
® Menționează în continuare denumirea statului de ”Republica Populară Română”.
® M.A.N. rămâne în continuare organul suprem al puterii de stat

! Precizează într-un mod clar rolul conducătorului în stat al P.M.R.

® Legea fundamentală punea accent pe dictatura proletariatului (a muncitorimii)
® Constituția prevedea pentru prima dată proprietatea de tip socialist. Ea are la bază inspirația
sovietică stalinistă.
® Această lege fundamentală demonstrează totală supunere față de U.R.S.S.
® Rămâne în vigoare până în 1965.

Constituția din 1965

o intră în vigoare pe data de 21 august 1965

Context: Anul 1965 a marcat schimbarea liderului politic în România, după încetarea din
viață a lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Ca urmare, conducerea țării a fost preluată de Nicolae
Ceaușescu.

Caracteristici:
® Aducea modificări importante pentru statul român, precum denumirea țării de ”Republica
Socialistă România” (R.S.R.).
® Forma de guvernământ a țării devine republică socialistă.
® Partidul unic P.M.R. revine la vechea denumire de P.C.R.
® Legea fundamentală menționează în mod clar rolul conducătorului în stat al P.C.R.
® În Constituție este menționat în continuare rolul M.A.N. (Marea Adunare Națională) ca fiind
organul suprem al puterii de stat.

8
® Constituția nu face referire la principiul democratic al separării puterilor în stat și la
pluralismul politic.
® În constituție este prevăzut rolul economiei socialiste;
® Este prevăzut rolul statului ca proprietar al tuturor bunurilor;

A avut două mari modificari:

1) 1968- odată cu reorganizarea administrativă a țării. Spre exemplu, s-a revenit la denumirea
de județe și a fost introdusă calitatea de municipiu pentru orașele mari;
2) 1974- a fost introdusă funcția de președinte al Republicii Socialiste România. Primul
președinte fiind Nicolae Cesușescu.

Legea fundamentală a rămas în vigoare până în decembrie 1989, când în România pe

fondul unei mișcări revoluționare, s-a făcut trecerea de la un regim totalitar de tip comunist la
unul democratic care respectă principiile statului de drept.

6. Constituții cu caracter democratic

Constituția din 1991

Context: În urma evenimentelor revoluționare din decembrie 1989 România a revenit la
valorile democratice, așadar era necesară elaborarea unei noi legi fundamentale, care să
cuprindă toate aceste noutăți. Ca urmare la 8 decembrie 1991 intră în vigoare în România o
nouă Constituție validată în urma unui referendum de către cetățenii statului.

Caracteristici:
® Constituția avea un profund caracter democratic.
® Formă de guvernământ: republică;
® Denumirea țării: ”România”
® Stat național, unitar, independent;
® Legea fundamentală introduce principii democratice precum separarea puterilor în stat,
suveranitate națională, guvernare reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești.
® Constituția prevedea votul universal, egal, secret, direct, liber exprimat pentru toți cetățenii
cu drept de vot începând cu vârsta de 18 ani, indiferent de apartenență socială, etnie și sex.

Puterea legislativa aparține Parlamentului, organul suprem al puterii de stat, unica autoritate
legiuitoare a țării. Este bicameral, alcătuit din Camera Deputaților și din Senat. Este ales prin
intermediul votului universal pentru un mandat de 4 ani.

Rol Parlament:
• Adoptă legi;
• Dezbate legi;
• Are drept de interpelare asupra miniștrilor, iar miniștrii sunt obligați să răspundă interpelării
parlamentarilor (miniștrii-Guvern)

Puterea executivă aparține Președinte și Guvern

Președintele
• reprezintă statul român și este garantul independenței și integrității
• Teritoriale.
• Este mediator între instituțiile statului cât și cetățeni;
• Este ales de către cetățenii cu drept de vot pe un mandat de 4 ani (maxim 2 mandate
succesive sau consecutive);
• Prin modificarea Constituției din 2003, mandatul președintelui României a crescut de la 4 la
5 ani.

9
 Guvernul:
• provine din cadrul partidului sau alianței politice câștigătoare în alegeri.
• Este format din prim ministru și miniștri;
• Prim ministrul numit de președintele țării.
• Guvernul conduce administrația generală a țării;
• Coordonează politica internă și externă a statului;
• Miniștrii se supun interpelării parlamentarilor;

Puterea judecătorească aparține instanțelor de judecată, tribunalelor, instanței supreme,

Înalta Curte de Casație și Justiție;
Rol: Judeca pe baza legilor;
Supravegheaza respectarea lor;

Caracteristici democatice ale Constituției din 1991:

1. Separarea puterilor în stat;
2. Vot universal;
3. Alegeri libere;
4. Pluralism politic;
5. Drepturi și libertăți cetățenești precum cel la educație, la exprimarea liberă, libertatea
circulației persoanelor;

10