CONSTITUȚIILE DIN ROMÂNIA

Constituție = legea fundamentală de reglementare și funcționare a unui stat cu forță

juridică superioară, în care se precizează:
- forma de guvernământ - monarhie sau republică
- principiile de organizare statală
- drepturi și libertăți cetățenești

A. Actele cu valoare constituțională

1. Regulamentele Organice,1831/1832
2. Convenția de la Paris 1858
3. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, 1864

*Proclamația de la Islaz, iunie – septembrie 1848 - Țara Românescă

1. Regulamentele Organice, 1831/1832

Modernizarea societății românești a impus redactarea unor acte cu valoare constituțională,
care să asigure progresul societății românești și alinierea la realitățile moderne.
În contextul războiului ruso-otoman, 1828-1829, prin tratatul de la Adrianopol statutul
politico-juridic al Principatelor dunărene s-a schimbat deoarece s-a impus protectoratul
țarist. Astfel, au fost elaborate primele acte cu valoare constituțională de către două comisii
de boieri munteni și moldoveni sub președinția generalului rus Matei Minciaki. Cele două
acte erau aproape identice, drept pentru care se putea pregăti unificarea politică și
instituțională. Au fost aplicate din iulie 1831 în Țara Românească și din ianuarie 1832 în
Moldova.

Se prevedea pentru prima dată principiul separării puterilor în stat:

 puterea executivă era exercitată de domn, ales pe viață dintre marii boieri și de
către un Sfat Administrativ, alcătuit din 6 boieri. Domnul numea și revoca
miniștrii, avea inițiativă legislativă, sancționa legile și dizolva Adunarea
Obștească cu acordul Imperiului Otoman și Rus.
 puterea legislativă era exercitată de către Adunarea Obștească, aleasă pe 5 ani,
care elabora legi și prezenta domnului rapoarte. Președintele Adunării Obștești
era Mitropolitul.
 puterea judecătorească era exercitată de Tribunale și Instanțele de Apel, iar
Instanța Supremă era Înaltul Divan Domnesc.
Alte prederi din Regulamente sunt: se înființau instituții moderne precum Procuratura si
Corpul de Avocați; s-a introdus bugetul de stat; s-au înființat arhivele naționale; s-a impus
impozit unic; s-au desființat vămile interne.
Regulamentul Organic a avut un caracter contradictoriu pentru evoluția Principatelor,
pe de o parte, deoarece a contribuit categoric la modernizarea societății românești dar pe de
altă parte, nu a fost emanația poporului român, ci a ocupației străine.

2.Convenția de la Paris, 1858 – vezi Statul Român Modern

1
3. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, 1864
Pentru realizarea reformelor necesare modernizării societății românești, Alexandru
Ioan Cuza a impus, în anul 1864, un nou document cu valoare constituțională, Statutul
Dezvoltător al Convenției de la Paris. Documentul a fost aprobat prin plebiscit de populația
cu drept de vot.
Cele mai importante prevederi erau în domeniul legislativ, pentru a permite
domnitorului să să asigure votarea legilor cu caracter modern, dorite de acesta. Se menținea
principiul separării puterilor în stat: puterea executivă, domnitor și Consiliul de Miniștri;
Prerogativele domnului erau:
- domnul beneficia de largi prerogative legislative și executive
- numea prim-ministru și gira guvernul
- drept de inițiativă legislativă
- drept de veto
- numea președintele Adunării Elective și 64 din membrii Corpului Ponderator
- dizolva Corpul Legislativ
puterea legislativă era exercitată de domnitor și Reprezentanța Națională, care avea o
structură bicamerală: Adunarea, cu un președinte numit de domn dintre deputați și Corpul
Ponderator – Senatul, care devenea cameră decizională; puterea judecătorească – instanțele
de judecată.
Proiectele de lege erau pregătite și elaborate de o instituție nouă, Consiliul de Stat,
care avea în componență membri numiți de domnitor. Proiectele legislative trebuiau supuse
Corpului Legislativ spre votare.

B. Constituțiile din România

 secolul al XIX-lea 1. 1866 ---> D

 prima jumătate a secolului XX

2. 1923 ---> D - L
3. 1938 ---> A
4. 1948
T
 a doua jumătatea secXX. 5. 1952
6. 1965
7. 1991 ---> D

a. cauză/ context
b. conținut: forma de guvernământ, principii, drepturi și libertăți cetățenești
c. importanță

1. Constituția din 1866

a.Context/ Cauze
La 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să renunțe la tron, să
semneze actul de abdicare și să părăsească statul. S-a format o locotenență domnească cu
caracter provizoriu, alcătuită din N. Golescu, Lascăr Catargiu si colonelul N. Haralambie.
Clasa politică a decis punerea în aplicare a unui obiectiv din Rezoluțiile Adunarilor ad-hoc,
aducerea unui prinț străin. În acest context, Ion Ghica l-a propus ca domnitor pe Filip de

2
Flandra, fratele regelui Belgiei, Leopold al II-lea. Acesta a refuzat oferta, de aceea, cu
consimțământul lui Napoleon al III-lea (împărat), Ion C. Brătianu s-a deplasat la Düsseldorf ,
unde i-a propus lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, din familia regelui Carol Anton al
Prusiei, Acesta a acceptat, iar la 2-8 aprilie a avut loc plebiscitul prin care majoritatea
alegătorilor au acceptat aducerea prințului străin. La 10 mai 1866, Parlamentul l-a proclamat
pe Carol I domnitor. Alegerea lui Carol ca domnitor a produs în Europa reacții diferite,
evidențiindu-se mai ales Imperiul Otoman, care propunea intervenție militară. Totuși,
Conferința Puterilor Garante. din același an nu a permis Imperiului Otoman să intervină
militar. În acest context, Carol I a hotărât elaborarea primei constituții interne românești.

b.Conținut
Constituția a fost adoptată la 11 iulie 1866. A fost elaborată după modelul Constituției
belgiene. Era alcătuită din 8 titluri și 133 de articole. Ca formă de guvernământ, România
devenea monarhie constituțională ereditară. Legea fundamentală prevedea că teritoriul
statului e inalienabil și indivizibil, iar numele statului era România.
C. avea la bază cele trei principii esențiale ale ideologiei liberale:
 separarea puterilor in stat
 guvernarea reprezentativă
 suveranitatea poporului

 Principiul separației puterilor în stat consideră că puterea executivă

aparține domnului și Guvernului. Atribuțiile domnului sunt:
- numește și confirmă toate funcțiile publice
- desemnează prim-ministrul
- emite moneda
- comandantul armatei
- convoacă, amână și dizolvă Parlamentul
- declară război
- încheie tratate și convenții
- are inițiativă legislativă
- are drept de veto suspensiv, nu absolut deoarece era obligat să țină cont de părerea
deputaților și senatorilor și nu putea respinge definitiv un proiect de lege
- acordă distincții și decorații
- are drept de amnistie politică (grațiere)

Guvernul era aparatul administrativ, elabora proiecte de lege și gestiona treburile

curente ale statului. Membrii familiei regale nu puteau fi miniștri. Un ministru nu putea fi
absolvit de răspundere în fașa legii, nici măcsr printr-un ordin scris sau verbal al domnului,
care nu avea dreptul de a-l grația.

Puterea legislativă aparținea Parlamentului, bicameral, alcătuit din Camera

Deputaților și Senat. Atribuțiile Parlamentului sunt:
- drept de autoconducere
- drept de legiferare
- drept de a interpela – cere explicații guvernului
- dreptul de a acorda vot de blam (neîncredere)
- acorda / retrăgea încrederea Guvernului

Puterea judecătorească era exercitată de Instanțele de Judecată, de la cele de ordinare

Pana la Instanța Suprema, adică Înalta Curte de Justiție și Casație.

3
  Principiul suveranității poporului consideră că toate puterile emană de la națiune.
 Principiul guvernării reprezentative prin care cetățenii își aleg reprezentanți care
să-i conducă și să le reprezinte interesele.

 Un capitol important din C. se referă la garantarea și respectarea drepturilor și

libertăților cetățenești. Acestea sunt:
- libertatea de exprimare, a conștiinței, a învățământului, a presei și a muncii
- egalitatea în fața legii
- dreptul la proprietate era sacru și absolut
- dreptul la vot era cenzitar

Modificări:
 octombrie 1879 –În urma Războiului de Independență, tratatelor de la San Stefano și
Berlin s-a modificat articolul 7 prin care era anulată interdicția obținerii cetățeniei
române de către cei de altă religie sau confesiune decât cea ortodoxă;
 1884 – Ca urmare a schimbării sistemului de vot, s-a redus numărul colegiilor
electorale de la 4 la 3 pentru Camera Deputaților. S-a extins dreptul de vot prin
scăderea censului și înlăturarea lui pentru cei ce absolviseră clasele primare. S-a
introdus noua titulatură, aceea de regat.
 1917 – S-a realizat o revizuire a Constituției prin lărgirea dreptului de vot și
înfăptuirea reformei agrare, au fost modificare articolele 57 și 67.

c. Importanță
Constituția din 1866 a fost un act de afirmare politică și de curaj deoarece a fost
promulgată fără a ține seama de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a marilor puteri și
fără să precizeze statutul politico-juridic. A fost esențială în stabilirea și consolidarea
institituțiilor statului și a sistemului democratic al vieții politice. Chiar dacă au existat unele
aspecte, precum censul ridicat și condiționarea cetățeniei de crendința religioasă, constituția a
reprezentat una dintre cele mai liberale constituții ale epocii și rămâne actul constituțional de
cea mai mare stabilitate din istoria României moderne.
!!! Carol a considerat-o prea democratică pentru România, considerată
”cvasirepublicană”; era nevoie de o doză de autoritarism.

2. Constituția din 1923

a. Context/ Cauză
Deoarece în anul 1918 a avut loc Marea Unire, prin care Basarabia, Bucovina și
Transilvania s-au unit cu Vechiul Regat, s-a pus problema adoptării unei noi constituții, care
să reflecte noile realități politice, economice, etnice și instituționale. Se impunea o revizuire
și pentru a se pune de acord vechile prevederi constituționale cu principiile noi, ale votului
universal. Devenise complexă și problema minorităților naționale și a confesiunilor
religioase, iar prin Tratatul de Pace de la Conferința de la Paris (1919-1920), România trebuia
sa le garanteze drepturi, care impuneau adoptarea unei noi legi fundamentale.
Tema revizuirii Constituției a trezit un mare interes deoarece s-au organizat prelegeri
și dezbateri susținute de istorici, juriști, filosofi și oameni politici. În final, Ion I. C. Brătianu,
prim-ministrul României din 1922, și-a asumat misiunea de a elabora o nouă Constituție.

b. Conținut

4
 La 27 martie 1923 a fost adoptată noua constituție, care avea 8 titluri și 138 de
articole, din care mai mult de jumătate erau din legea fundamentală din 1866. Noua lege
fundamentală reprezenta o adaptare a vechiului act fundamental la noua situație politică,
economică și socială. Regatul României era stat național, unitar, indivizibil, iar teritoriul era
inalienabil. Ca formă de guvernământ, s-a păstrat monarhia constituțională ereditară.
Se păstrau cele trei principii liberale: separarea puterilor în stat, guvernarea
reprezentativă și suveranitatea poporului. --->vezi C1866

NOUTĂȚI (deosebiri)
 S-a înființat Consiliul Legislativ, instituție ce trebuia să avizeze legile, dar
care avea rol consultativ și nu deliberativ.
 În privința sistemului de vot, s-a renunțat la votul cenzitar și s-a introdus
votul universal, egal, direct, obligatoriu și secret pentru toți bărbații de peste
21 de ani, cu excepția magistraților, militarilor de carieră și femeilor.
 Dreptul la proprietate s-a nuanțat deoarece prevedea exproprierea in caz de
utilitate publică, iar statul primea dreptul de proprietate asupra zăcămintelor
subsolului, iar căile de comunicație, apele și spațiul atmosferic sunt incluse în
domeniul statului.
 Se precizează faptul că Biserica Ortodoxă Română devine biserica
dominantă în stat, dar se acordă un statut privilegiat Bisericii Greco-Catolice
în raport cu alte culte.

c. Importanță
Constituția din 1923 a păstrat spiritul liberal al celei din anul 1866, dar printr-o formă
superioară din punctul de vedere al tehnicii legislative și printru-un limbaj modernizat, a
adaptat vechile texte la situația politică, economică și socială din România Mare. A
consolidat independența și suveranitatea regimului politic din România

3. Constituția din 1938

a. Cauză –dorința regelui Carol pentru putere

În contextul instituirii regimurilor totalitare de extremă dreapta în Europa, regele
Carol al II-lea a hotărât impunerea unui regim autoritar, de aceea s-a folosit de alegerile
parlamentare din 1937 unde niciun partid politic nu a obținut majoritatea voturilor. Astfel, a
impus propria soluție și i-a numit prim-miniștri pe Octavian Goga și pe Patriarhul Miron
Cristea. Ulterior, prin decret-regal a introdus stare de asediu și a dat spre aprobare o nouă
lege fundamentală.

b. Conținut
Noua lege fundamentală a fost impusă în mod neconstituțional, iar textul reprezintă
un abuz. Acordul poporului a fost exprimat printr-un plebiscit, în care votul s-a făcut prin
declarație verbală. Avea 8 titluri și 100 de articole și a rămas în vigoare din 1938 până în
1940.
Consacra principiul supremației regelui, astfel încât se suprima/încălca separarea
puterilor în stat. Regele era capul statului și concentra toate atribuțiile – toate din 1866, fără
inițiativa legislativă (el dădea decretul lege). Guvernul nu mai răspunde în fața Parlamentului,
ci direct față de rege, iar o mare parte din atribuțiile Parlamentului sunt preluate de rege.
Astfel, Parlamentul dintr-un factor politic, esențial, a devenit o instituție fără principalele
atribuții. Regele numea jumătate din membrii Senatului, putea refuza fără motive
sancționarea legilor adoptate, elabora decrete-legi și putea semna tratate politice și militare

5
fără acordul Parlamentului. În fapt, exercițiul puterilor constituționale a trecut în mâinile
regelui, iar România a devenit o monarhie autoritară, în care regele domnea și guverna.
Se limitau și încălcau parțial drepturile și libertățile cetățenești. Astfel, se controla
corespondența, se desființau sindicatele, s-au desființat partidele politice, s-a instituit
moonopartidismul. Erau prevăzute formal:
- libertatea conștiinței
- libertatea învățământului
- libertatea presei
- libertatea muncii
Dreptul de vot – universal s-a modificat deoarece a crescut limita de vârstă la 30 de
ani, dar doar pentru știutorii de carte, inclusiv pentru femei, dar care nu erau eligibile.

c. Importanță
Această constituție a avut ca scop consolidarea puterii regale și salvezarea statului de
revizionism și pierderi teritoriale. Totuși, evoluția ulterioară a evenimentelor nu a justificat
înlăturarea regimului democratic și înlocuirea lui cu unul autoritar.

CONSTITUȚIILE TOTALITARE/COMUNISTE

Caracteristici:
-renunțarea la principiul separării puterilor in stat și înlocuirea acestuia cu principiul
partidului stat;
-înlocuirea pluralismului politic cu monopolul unui singur partid -monopartidism;
-concentrarea puterii de decizie statală –legislativă și executivă – în mâinile unei pseudoelite
– nomenclatura, care influența puterea judecătorească;
-restrângerea unor drepturi și liberătăți cetățenești și subordonarea individului de către stat;

4.Constituția din 1948

 Cauze:
- înlăturarea regimulul democratic și impunerea celui totalitar;
-abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947;
- instituirea unei noi forme de guvernământ prin înlăturarea monarhiei constituționale și
impunerea republicii de factură totalitară, după modelul sovietic;

Începând cu momentul 23 august 1944, care a propulsat pe comuniști pe scena

politică și a permis ocuparea României de către Armata Roșie, apoi impunerea guvernului dr.
P. Groza -1945, falsificarea alegerilor parlamentare -1946, eliminarea partidelor politice,
PNȚ și PNL -1947 și culminând cu abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947,
România a trecut de la regimul democratic la cel comunist, de la monarhie la republică.
Tranziția aceasta dramatică a fost marcată în plan constituțional de adoptarea la 13 aprilie
1948 a unei constituții după modelul sovietic.
 Conținut:
Noua lege fundamentală inspirată de Constituția sovietică în vigoare avea 10 titluri si
105 articole. Se consfințea noua titulatură a statului și legitima astfel si forma de
guvernământ, de Republica Populară Română. Se preciza caracterul de ”stat popular,

6
unitar, independent și suveran”, care s-a format prin ”lupta dusă dusă de popor, în frunte
cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii și imperialismului”.
Aparent, consfințea/respecta principiul suveranității poporului, afirmând că ”întreaga
putere emană de la națiune”. Teoretic, erau afirmate și garantate drepturi si libertăți
cetățenești, precum votul universal, egalitatea în fața legii, dreptul la muncă, odihnă,
învățătură, libertatea conștiinței, religioasă, a presei, a cuvântului, a întrunirilor,
mitingurilor cortegiilor și manifestațiilor. Practic însă, toate acestea erau încălcate
sistematic și constant de regimul comunist, mai ales prin intermediul instrumentelor de
represiune, Miliția și Securitatea.
Principiul separării puterii în stat nu se respecta, deoarece Marea Adunare Națională
(MAN) care era ”organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române” deținea
atât atribuții executive cât și legislative, astfel încât legislativul și executivul se
confundau. Puterea legislativă era exercitată de către MAN. Primul președinte MAN a
fost Constantin I. Parhon, care avea oficial și funcția de șef al statului. MAN avea
următoarele prerogative:
-alegea Prezidiul MAN;
-forma guvernul RPR;
-modifica Constituția;
-stabilea numărul, atribuțiile și denumirile ministerelor; desființarea,
contopirea/redenumirea celor existente;
-vota bugetul;
-fixa impozitele și modul de percere al acestora;
-decidea consultarea populației prin referendum;
-acorda amnistie;

Prezidiul MAN avea următoarele atribuții:

-convoca MAN în sesiuni extraordinare și ordinare;
-emite decrete;
-exercita dreptul de grațiere și comuta pedepsele;
-conferea decorații și medalii;
-numea și revoca miniștri, la propunerea Consiliului de Miniștri;
-stabilea grade militare, rangurile diplomatice, la propunerea guvernului;
-declara stare de necesitate;
-ratifica sau denunța tratate internaționale;
Puterea executivă, în fapt, singura putere reală în stat, aparținea Consiliului de
Miniștri, care era alcătuit din președintele Consiliului, mai mulți vicepreședinți și
miniștri. Era alcătuit exclusiv din membrii PMR.
Puterea judecătorească era reprezentată de instanțele de judecată și Curtea Supremă,
dar independența justiției era practic desființată prin intervenția factorului politic.

Spre deosebire de constituțiile democratice, nu se poate identifica principii clare de

organizarea statului, se poate vorbi de o serie de ”principii”/pseudoprincipii pe baza
cărora Partidul Muncitoresc Român s-a asigurat de controlul asupra întregii societăți:
-Principiul Partidului-stat
-Principiul dublei subordonări, de partid și de stat
-Principiul inconsecvenței
-Principiul minciunii

7
 5.Constituția din 1952
 Cauze/ Context – polito-economice – P.M.R. a reușit să-și impună supremația
asupra societății
Între anii 1948-1952 schimbările suferite de societatea românească în plan politic –
epurările din rândurile partidului – L. Pătrășcanu, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu; economic – naționalizarea, colectivizarea și social au fost majore, astfel încât
determină în septembrie 1952 adoptarea unui nou text legislativ, care să legitimeze aceste
transformări.
 Conținut
Nu sunt modificări esențiale față de Constituția din 1948, iar elementele de noutate
sunt:
-se prevede ”rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român” în societate;
-se vorbește pentru prima dată de „proprietatea socialistă„;
-principiul suveranității poporului este contrazis pentru că „baza puterii populare este
alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare”;

Rămân aceleași prevederi ca în 1948.

Constituția a fost modificată în 1961, atunci când s-a instituit Consiliul de Stat, care a
înlocuit Prezidiul Marii Adunări Naționale. Astfel, noua titulatură a președintelui
statului era „Președinte al Consiliului de Stat al RPR”

6.Constituția din 1965

 Cauze:
- Schimbarea liderului comunist;
- Trecerea de stalinism la naționalism-comunim;

În contextul în care începuse procesul de destalinizare și venise la conducere

partidului unic Nicolae Ceaușescu, odată cu schimbarea denumirii statului de Republica
Socialistă România, la 21 august 1965, a fost adoptată o nouă constituție.

 Conținut:
Se prevedea în mod explicit că forța conducătoare a întregii societății este Partidul
Comunist Român, prin articoul 3 al Constituției și că scopul tuturor oamenilor muncii este
construirea societății socialiste și asigurarea condițiilor pentru trecerea la comunist.
Se păstra aceeași organizare a puterilor în stat din Constituția din 1948 – vezi
Constituția din 1948. Marea Adunare Națională reprezenta încontinuare ” organul suprem
al puterii de stat, unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România”(art.42).
Guvernul își păstra numele de Consiliul de Miniștri și era definit ca organul suprem al
administrației de stat. Tribunale și procuratura au rămas subordonate factorului politic,
reprezentat de Partidul Comunist.
Suveranitatea națională și regimul reprezentativ au fost înlocuite cu puterea
poporului în care erau incluși ”oamenii muncii de la sate și orașe, clasa muncitoare și
țărănimea muncitoare, cărora li s-au adăugat intelectualitatea și celelalte categorii de
oameni ai muncii, fără deosebire de naționalitate”.
Sistemul drepturilor și libertăților cetățenești a funcționat doar în măsura în care nu a
contravenit ”intereselor celor care muncesc”. Se consființea caracterul socialist și cooperatist
al proprietății și economiei. Statul era proprietarul bogățiilor de orice natură ale subsolului,
minele, terenurile din fondul funciar al statului, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală;

8
fabricile și uzinele, întreprinderile agricole de stat, căile de comunicație, mijloacele de
transport, fondul de clădiri și locuințe.

 Modificări
În februarie 1968, în contextul derulării procesului de destalinizare a avut loc
reorganizarea administrative a teritoriului, ceea ce determinat prima modificare
constituțională. Astfel, în locul regiunilor și raioanelor de inspirație sovietică s-a revenit
la județe ca formă de administrare locală. De asemenea, s-a introdus calitatea de
municipii pentru orașele mari.

În contextul consolidării și accentuării cultului personalității, a devenit necesară și

consfințirea acestui proces prin modificarea Constituției din 1965. După ce a devenit
secretar general al PCR, ales de Congresul partidului, fără a mai depinde de Comitetul
Central, următorul pas pe calea consolidării sale a fost înființarea funcției de președinte,
la 28 martie 1974. Prerogativele președintelui, ales de MAN, erau foarte largi:
-prezida Consiliul de Stat;
-reprezentatul statului în politica internă și relațiile internaționale;
-comandatul suprem al forțelor armate
-președintele Consiliului Apărării RSR; Republica Socialistă România
-prezida ședințele Consiliului de Miniștri;
-numea și revoca, la propunerea prim-ministrului, vicepriminiștrii, miniștrii și
președinții administrației locale;
-conferea decorații;
-stabilea rangurile misiunilor diplomatice;
-proclama stare de necesitate în caz de urgență;
-emite decrete prezidențiale și decizii;

 Importața/rol
Toate cele 3 constituții comuniste au legalizat grave abateri de la principiile democratice,
au creat un nou tip de „democrație„ considerat în mod demagogic superior democrației
parlamentare occidentale, dar care in mod real reprezenta un regim totalitar.
Aceste constituții au fost importante din perspectiva faptului că, prin formă și conținut,
au favorizat instituirea și perpetuarea sistemului totalitar comunist din România. În contextul
unei legislații neclare, ce avea la bază o constituție cu caracter ambiguu și chiar
contradictoriu, se puteau ascunde mai ușor abuzurile regimului sub o perfidă aparență
democratică.

7.Constituția din 1991

 Cauze/Context
Anul 1989 a marcat colapsul comunismului în Europa Centrală și de Est, mai exact în
Republica Democratică Germană, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria. La fel s-a
întâmplat și în România, unde în decembrie 1989, regimul comunist a fost înlăturat,
liderul totalitar N. Ceaușescu a fost arestat, judecat și executat. Așadar, înlăturarea lui N.
Ceaușescu, prăbușirea regimului comunist, revenirea la democrație și instaurarea statului
de drept au justificat elaborarea unei noi legi fundamentale.

 Conținut

9
 La 21 noiembrie 1991 Adunarea Constituantă a adoptat o nouă Constituție, care a fost
aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991. Este structurată pe 8 titluri și 156 de
articole, imbinând principiile democratice tradiționale cu noi principii constituționale
europene.
România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, iar forma de
guvernământ este republica semiprezendințială. Președintele este ales de către cătățeni,
dar atribuțiile îi sunt limitate, în comparație cu republicile prezidențiale. Teritoriul este
inalienabil.
Erau restabilite pluralismul politic, drepturile și libertățile cetățenești. Principiul
sepărării în stat era restabilit și redefinit, în concordanță cu contextul actual. Puterea
executivă era exercitată de către președinte și guvern, puterea legislativă de către
Parlament iar cea judecătorească de Curtea Supremă de Justiție. Președintele veghează
la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop,
Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și
societate. Parlamentul este instituția reprezentativă supremă a poporului român și unica
autoritate legiuitoare a statului. Legile adoptate de Parlament sunt trimise spre promulgare
președintelui statului. Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe și exercită
conducerea generală a administrației.
Se reafirmă principiul suveranității poporului, prin care puterea emană de la națiune,
și cel al guvernării reprezentative.
Drepturile cetățenești sunt garantate de către Constituție astfel:
-libertatea individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile;
-secretul corespondenței;
-dreptul la informație;
-dreptul la învățătură;
-dreptul de a fi ales;
-libertatea întrunirilor, a întrunirilor;
-dreptul la proprietate este inviolabil ;
-dreptul de a fi ales în Parlamentul European;

În contextul aderării la NATO, Constituția a fost modificată în anul 2003. De

asemenea, procesul de integrare europeană a arătat imperfecțiunile sistemului
constituțional românesc, ceea ce determină adaptarea mecanismelor românești la cele
europene.

Elemente de noutate:
Au fost înființate 2 instituții noi, precum Curtea Constituțională și Avocatul Poporului
– care are rolul de a apăra drepturile și libertățile în raport cu autoritățile publice, în special cu
cele executive.

 Importanță:
Constituția a asigurat revenirea la regimul democratic, avansarea României către ”statul
de drept” și a creat cadrul juridic în care să se dezvolte democrația postdecembristă. A
restabilit o serie de principii democratice fundamentale, dar a si introdus noi principii
constituționale europene. Asigură suportul instituțional al unei dezvoltări democratice.

10