V.

Constituţii
Constituţia României de la 1866
Contextul apariţiei
-după abdicarea la 11 feb. 1866 a lui A. I. Cuza, atât liberalii, cât şi conservatorii,
înclinau majoritatea pentru aducerea unui prinţ dintr-o dinastie străină pe tronul
României, fapt ce ar fi garantat siguranţa stabilităţii politice şi sociale.
- astfel, s-a votat aducerea în ţară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care
era văr din partea mamei cu Napoleon al III-lea şi înrudit şi cu regele Prusiei.

Caracteristici
- este prima constituţie internă românească
- este prima realizare a lui Carol I
-cuprinde 8 titluri si 133 de articole
- a fost elaborată după modelul Constituţiei Beligiei din 1831
- este un act de factură liberală

Prevederi
I. Stabilirea formei de guvernământ:
- forma de guvernământ a României devenea monarhia ereditară;
- urmaşii lui Carol I vor fi crescuţi în religia ortodoxă
- adoptarea unui sistem bicameral; statul era guvernat de către domn, dar legile
promulgate de el trebuiau aprobate de cele două Adunări: Adunarea Deputaţilor
şi Senatul
- are dreptul de a convoca Adunările în sesiune extraordinară, dar şi de a dizolva
ambele Adunări sau una dintre ele
- domnitorul are dreptul de a se adresa Adunării la începutul sesiunii printr-un
mesaj referitor la starea ţării, dar şi posibilitatea Adunărilor de a răspunde
acestui mesaj
- domnitorul este cel care pronunţa închiderea sesiunii;

II. Principiul separarii puterilor in stat

1. Puterea executivă era exercitată de domnitor împreună cu Guvernul
-atribuțiile Guvernului:
- Guvernul era condus de un prim-ministru numit de rege
- prezintă proiecte de legi în fața Parlamentului
- gestionează problemele de zi cu zi ale țării
- exercită puterea executivă în numele Regelui
- atribuțiile regelui:
- este seful statului
- numeşte şi revocă miniştrii
- are drept de amnistie politică
- conducătorul armatei; oferă decoraţiile şi gradele militare în conformitate cu
legea
- dreptul de a bate monedă şi de a încheia tratate cu alte state, dar acestea
trebuie ratificate de către puterea legislativă

2. Puterea legislativă era exercitată de domnitor împreună cu Parlamentul,

format din Adunarea Deputatilor si Senatul
- atribuțiile Parlamentului:
- elaborarea proiectelor de legi
- votarea legilor
- discută și votează bugetul
- Parlamentul avea dreptul de a-i interpela pe miniştri şi putea da vot de blam
Guvernului

- atribuțiile regelui:
- sancţionează şi promulgă legile
- principele avea drept de veto absolut (nu a fost folosit nicioadată)

3. Puterea judecătorească era exercitată de Curtea de Casație și Justiție și

organele de judecată
-toate sentinţele se pronunţau în numele domnului
- persoana acestuia era inviolabilă şi domnul nu era responsabil pt. actele sale
care erau contrasemnate

III. Atribuţiile miniştrilor

- nu poate fi ministru decât un cetăţean român (prin naştere sau naturalizare)
- membrii familiei regale nu pot face parte din Guvern
- miniştrii pot lua parte la dezbaterile Adunării chiar dacă nu sunt membrii ai
acesteia, iar prezenţa unui membru al Guvernului la dezbaterile Adunării este
necesară
- mandatul unui deputat era de 4 ani, iar pt. senatori de 8 ani, jumătate dintre
mandatele senatorilor fiind schimbate prin tragere la sorţi după 4 ani

IV. Cetăţenia
- art. 7 prevede recunoaşterea cetăţeniei doar creştinilor, nu şi cetăţenilor evrei
(art. a fost ulterior modificat în urma Congresului de la Berlin, care condiţiona
recunoaşterea independenţei României de acest art.)
- libertatea cuvântului, a presei, de a alege şi de a fi ales
- dreptul de asociere şi la educaţie
- proprietatea era sacră şi inviolabilă
- secretul corespondenţei
- sistemul de vot era cenzitar, senatorii fiind aleşi de două colegii electorale, iar
deputaţii de patru
- nu aveau drept la vot neştiutorii de carte, cerşetorii, servitorii şi condamnaţii
penal cărora le era interzis acest drept

Cele trei modificări ale Constituţiei

1 - în 1879, la presiunile marilor puteri, este modificat art. 7 care acorda
cetăţenie doar locuitorilor creştini;
- marile puteri au condiţionat recunoaşterea independenţei de modificare a art.
7;
- prin modificare s-a acordat cetăţenie şi necreştinilor (musulmani şi evrei).
2 - în 1884 printr-un art. special, România capătă titulatura de regat;
- în acelaşi an este redus censul pt. dreptul de a fi ales şi se reduce nr. Colegiilor
electorale pt. Adunarea deputaţilor de la patru la trei.

3 – în 1917, în contextul marilor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, regele

Ferdinand lansează o proclamaţie către ţărani, promiţăndu-le vot universal şi
împroprietărirea cu pământ; de aceea au fost modificate art. din Constituţie
referitoare la proprietate şi la sistemul electoral.

Constituţia României de la 1923

Contextul apariţiei
- crearea României Mari prin unificarea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu
România în 1918.
- uniformizarea legislației la nivelul țării.
- unificarea organizării de stat.

Caracteristici
• a fost promulgată la data de 28 martie 1923 de regele Ferdinand
• a avut la bază Constituția din 1866
• are un caracter democratic
• regele pierde din atribuțiile legislative în favoarea Parlamentului
• proiectul de lege fundamentală a aparținut Partidului Național Liberal
• a fost în vigoare între anii 1923-1938 și 1944-1947