Tema 3

Constituțiile din România

Constituția reprezintă legea fundamentală a unui stat.

Primele constituții ale statului modern român au fost precedate de acte cu caracter
constituțional:
- declarații de principii: Cererile norodului românesc, redactate în 1821, în timpul revoluției
conduse de Tudor Vladimirescu
- declarații de drepturi: Proclamația de la Islaz, 1848, programul revoluționar pașoptist al
locuitorilor Țării Românești
- proiecte de reformă: Constituția Cărvunarilor redactată de Ionică Tăutul în 1822- indica
tendința introducerii sistemului modern de guvernare, necesitatea separării puterilor în stat;
Osăbitul Act de numire a suveranilor românilor redactat de Ion Câmpineanu ân 1838- prevedea
drepturi și libertăți cetățenești
- rezoluțiile adunărilor ad-hoc din Moldova și Țara Românească din 1857.

Constituțiile statului român au fost reprezentate de:

1. Regulamentele Organice:
- primele documente cu caracter constituțional din istoria modernă românească, redactate în
timpul ocupației rusești a Principatelor (1828-1834) și introduse în anul 1831, în Țara
Românească și, în anul 1832, în Moldova; au rămas în vigoare până în anul 1858
Prevedeau:
- separarea puterilor în stat: puterea executivă era deținută de domn ales pe viață de o Adunare
obștească extraordinară; puterea legislativă era deținută de Adunarea obștească, formată din
boieri și prezidată de mitropolit; puterea judecătorească era reprezentată de Înaltul Divan
Domnesc
- instituirea bugetului țării
- introducerea unui impozit unic: capitația pentru țărani și patenta pentru negustori
- înființarea armatei.

2. Convenția de la Paris:
-a fost elaborată de Marile Puteri în anul 1858
-prevederile ei au fost puse în aplicare în Principate între anii 1858-1864
-conform acesteia noul stat urma să se numească Principatele Unite ale Moldovei și Țării
Românești, sub suzeranitatea otomană și garanția colectivă a Marilor Puteri
Prevederi:
-separarea puterilor în stat: puterea executivă era reprezentată de doi domni și două guverne, câte
unul pentru fiecare țară; puterea judecătorească era deținută de Înalta Curte de Justiție și Casație
de la Focșani, instituție comună; o altă instituție comună era Comisia Centrală de la Focșani, cu
rolul de a elabora legile de interes comun
- se acorda drept tuturor cetățenilor de a fi aleși în funcții publice
- se desființau privilegiile și rangurile boierești.
3. Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris
- a fost adoptat de Alexandru Ioan Cuza, în urma loviturii de stat din 2 mai 1864
- menține principiul separării puterilor în stat, dar instituie domnia personală, autoritară, deoarece
cele mai importante prerogative reveneau domnitorului, care era ales pe viață prin vot cenzitar și
putea sa numească miniștri, să sancționeze legile și să dizolve Adunarea legislativă
- prevedea înființarea Corpului Ponderator (viitorul Senat).

4. Constituția din 1866

- cauzele adoptării: înlăturarea lui A.I. Cuza și aducerea prințului străin Carol I a urgentat
elaborarea unei noi legi fundamentalea statutului, atât pentru a înlocui Statutul dezvoltător al
Convenției de la Paris, cât și pentru a moderniza statul în direcția exprimată prin voința
adunărilor ad-hoc
- este prima constituție românească în adevăratul sens al termenului (lege fundamentală a unui
stat)
- a avut ca model Constituția Belgiei din 1831, care era considerată cea mai liberală la momentul
respectiv
- a fost promulgată de domnul Carol de Hohenzollern-Sigmaringeh pe 1 iulie 1866
- era structurată pe 8 titluri
- impunea numele oficial al statului: România
- forma de organizare statală era cea de monarhie constituțională ereditară
- menționa principiul suveranității naționale (toate puterile emană de la națiune)
- impunea principii liberale: separarea puterilor în stat și respectarea drepturilor și libertăților
cetățenești
- exista și principiul potrivit căruia "regele domnește, dar nu guvernează" (orice act al regelui
trebuia contrasemnat de un ministru)
- proprietatea era declarată sacră și inviolabilă
- prevedea drepturi și libertăți cetățenești
- puterea era împărțită în trei:
a. puterea executivă- deținută de domn și de guvern. Domnul avea prerogative largi:
- numea și revoca miniștrii
- numea și confirma in toate funcțiile publice
- era șeful armatei
- acorda distincții și decorații
- putea declara război și încheia pace
b. puterea legislativă- deținută de domn și de Parlament
Domnul:
- avea inițiativă legislativă
- sancționa legile; avea drept de veto
Parlamentul:
- ales prin vot cenzitar
- era bicameral (format din Senat și Adunarea Deputaților)
- iniția, dezbătea și aproba legile
- putea interpela (a se explica asupra unui fapt) miniștrii
c. puterea judecătorească- deținută de tribunale, curți de justiție și de Înalta Curte de Justiție și
Casație
- hotărârile judecătorești se pronunțau în numele domnului, iar judecătorii erau inamovibili (nu
puteau fi destituiți, revocați sau înlocuiți)
Constituția din 1866 a fost modificată în mai multe rânduri:
- 1879- este modificat art.7, prin care este anulată interdicția obținerii cetățeniei române de către
cei care nu erau creștini (evreii, musulmanii)
- 1884- se introduce noua titulatură a statului care devine Regat; se reduce numărul colegiilor de
la 4 la 3 prin scăderea censului
- 1917- sunt votate proiectele de revizuire privind adoptarea votului universal și realizarea
reformei agrare
Importanța Constituției din 1866:
- a fost un act de afirmare politică- a fost promulgată de domn fără a ține seama de suzeranitatea
otomană sau garanția colectivă a celor 7 Mari Puteri
- a fost esențială în stabilirea și consolidarea instituțiilor statului
- a contribuit la crearea partidelor politice (PNL- 1875, PC- 1880)
- a introdus un regim politic liberal.

5. Constituția din 1923

- a fost adoptată din necesitatea de a pune de acord vechile prevederi constituționale cu
principiile noi, ale votului universal (introdus în 1918); trebuia să prevadă expropierea în caz de
utilitate publică prin legi speciale, urmare a înfăptuirii reformei agrare (1921)
- a fost promulgată de regele Ferdinand I pe 28 martie 1923 și a fost suspendată la adoptarea
Constituției din 1938; a fost repusă în vigoare în 23 august 1944 și a funcționat până în 30
decembrie 1947
- relua în mare parte conținutul Constituției din 1866
- conform art. 1 România este stat național, unitar și indivizibil, conceptul de stat național și
unitar, alcătuit dintr-o națiune majoritară pe un singur teritoriu politic, fiind nou introdus
- proprietatea nu este un drept absolut, ca în 1866, în caz de utilitate publică se pot realiza
exproprieri
- votul este universal, de la vârsta de 21 de ani, spre deosebire de votul cenzitar din 1866
- se menționează egalitatea în drepturi fără deosebire de clasă socială și fără deosebire de origine
etnică, limbă și religie. Constituția din 1866 prevedea doar egalitatea fără deosebire de clasă
socială
- tuturor cultelor li se garanta libertatea de expresie, dar se menționa că Biserica ortodoxă este
biserica dominantă în stat, iar cea Greco-catolică este privilegiată în raport cu celelalte culte. În
constituția din 1866 se menționa ca religie oficială cea ortodoxă
Importanța Constituției din 1923:
-a avut un pronunțat caracter democratic
- a perfecționat sistemul de control al respectării drepturilor și libertăților cetățenești și a
consacrat în plan juridic Unirea din 1918
- a consfințit monarhia și continuitatea ei
6. Constituția din 1938
- la alegerile din anul 1937, partidele democratice (PNL și PNȚ) nu au reușit să atragă
majoritatea voturilor exprimate, ceea ce a permis regelui Carol al II-lea să-și impună propria
soluție și să accelereze procedurile de instalare a regimului personal
- a fost promulgată de regele Carol al II-lea pe 27 februarie 1938
- a fost supusă unui plebiscit (în care oamenii trebuiau să declare în scris dacă o votează sau nu)
- impunea monarhia autoritară, în care atribuțiile regelui erau mult lărgite
- desființa separarea puterilor în stat, regele devenind "capul statului", în mâinile lui
concentrându-se puterea executivă și cea legislativă (Parlamentul, numit Reprezentanța
Națională, avea un rol decorativ și era mult limitat în privința inițiativei legislative)
- regele putea convoca, închide sau dizolva ambele Camere ale Parlamentului
- se introduce votul universal, de la vârsta de 30 de ani, inclusiv pentru femei și doar pentru
știutorii de carte
- se înființează Frontul Renașterii Naționale ca partid unic
Semnificația Constituției din 1938:
- a urmărit să consolideze puterea instituției regale
- România devenea o monarhie autoritară, în care regele nu numai că domnea, dar și guverna
- a modificat sistemul electoral

7. Constituțiile comuniste: 1948, 1952, 1965

- constituția din 1948 a fost adoptată în contextul înlăturării monarhiei, la 30 decembrie 1947,
fiind necesară pentru a legitima regimul comunist; constituția din 1952 era menită a definitiva
trecerea la modelul comunist de tip stalinist, iar cea din anul 1965 a fost adoptată ca urmare a
schimbării liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej cu Nicolae Ceaușescu și a trecerii la național-
comunism
- erau asemănătoare din punctul de vedere al prevederilor
- au fost inspirate din constituția sovietică din 1936
- consfințeau adoptarea republicii ca formă de guvernare a statului (Constituția din 1948 și cea
din 1952 proclamau România ca Republică Populară, în timp ce Constituția din 1965 proclama
țara noastră ca Republică Socialistă)
- prevedeau drepturi și libertăți cetățenești, precum și principii democratice (votul universal,
suveranitatea poporului), care în practică erau grav încălcate
- desființau separarea puterilor în stat
Prin Constituția din 1948 se hotărau:
-executivul și legislativul erau exercitate de Marea Adunare Națională, un parlament unicameral
considerat organul suprem al puterii
- Marea Adunare Națională forma guvernul, modifica textul constituției, vota legile și bugetul
- puterea executivă aparținea și Consiliului de Miniștrii (guvernul), care avea în frunte un
președinte
- puterea judecătorească era exercitată de instanțele de judecată și de Curtea Supremă, însă
acestea erau subordonate factorului politic, reprezentat de Partidul Muncitorec Român
Prin Constituția din 1952 nu se aduceau modificări esențiale celei din 1948; aceasta
prevedea în mod implicit rolul conducător al PMR
 Prin Constituția din 1965 se hotărau:
- Partidul Muncitoresc Român devenea Partidul Comunist Român, care era considerat "forța
conducătoare" a întregii societăți
- statul era socotit proprietarul resurselor subsolului, al mijloacelor de producție, al pământului
- prin revizuirea ei din 1974, se înființa funcția de președinte al României, având ca prerogative:
prezida Consiliul de Stat, era comandantul suprem al armatei, numea și revoca miniștrii,
președintele, încheia tratate internaționale, emitea decrete prezidențiale, conferea decorații
Cele trei constituții prevedeau acordarea dreptului de vot (universal) pentru toți cetățenii cu
vârsta de minim 18 ani, însă la alegeri exista de regulă un singur candidat, reprezentant al
partidului unic, prin urmare cetățenii nu aveau posibilitatea reală a alegerii, ci doar obligația
participării la vot și a confirmării unei stări de fapt.
Semnificația constituțiilor comuniste:
- consacră noua formă de guvernământ: republica, cât și noul regim: regimul comunist, și astfel
intrarea statului român în rândul statelor nedemocratice din lume
- o consecință a adoptării Constituției din 1948 o reprezintă naționalizarea principalelor
întreprinderi industriale, bancare; Constituția din 1952 pune la baza existenței statului român
dependența față de Uniunea Sovietică
- au legalizat grave abateri de la principiile democratice:
 renunțarea la principiul separării puterilor în stat și înclocuirea caestuia cu principiul
partidului-stat
 înlocuirea pluralismului politic cu monopolul unui singur partid
 subordonarea întregului aparat de stat partidului unic
 concentrarea puterii în mâinile unui singur conducător
 restrângerea unor drepturi și libertăți cetîțenești și subordonarea individului de către stat
 prezentarea intereselor de grup ca interese ale întregii societăți
Cele trei constituții sunt importante din perspectiva faptului că, prin formă și conținut, au
favorizat instituirea și perpetuarea sistemului totalitar comunist în România.

8. Constituția din 1991

- prăbușirea regimului comunist, revenirea la un regim democratic după 1989 și instaurarea
statului de drept au impus necesitatea elaborării unei noi Constituții, care să înscrie principiile
democratice
- a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 decembrie 1991
- a avut ca model de inspirație Constituția din 1923
- a restabilit regimul democratic în România și principiile care decurg din acesta
- forma de guvernare rămâne tot republica, condusă de un președinte ales pe 4 ani, prin vot
universal
- Parlamentul redevine bicameral
- guvernul exercită conducerea generală a administrației publice
- se instituie calitatea de Avocat al Poporului, pentru apărarea drepturilor și libertăților
cetățenești, precum și Curtea Constituțională, care veghează asupra constituționalității legilor
- a fost revizuită în anul 2003, hotărând ca președintele să aibă un mandat de 5 ani
- votul este universal pentru femei și bărbați, de la vârsta de 18 ani
- a fost aprobată prin referendum
Importanța Constituției din 1991:
- a asigurat revenirea la regimul democratic și avansarea țării spre statul de drept
- restabilește o serie de principii fundamental democratice și introduce noi principii
constituționale europene
- a creat cadrul juridic în care să se dezvolte democrația postdecembristă