Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Constituțiile României......................................................................3
1.1 Constitutii bazate pe conceptii autoritare si totalitare…………...3
1.2. Constituţii bazate pe concepţii autoritare şi totalitare..................5
2. Constituția din 1923.....................................................................6
2.1. Principiile si continutul Constitutiei.........................................8
3. Sfarsitul Constitutiei din 1923................................................10
4.Bibliografie..........................................................................11
2
1.Constituțiile României
3
A avut ca model Constituţia belgiană din 1831 - considerată atunci cea mai
liberală din Europa, adaptată condiţiilor româneşti. Adunarea Constituantă (aleasa în
aprilie 1866) - adoptă noua Constituţie (8 titluri şi 133 articole), care este promulgate
de domn la 1 iulie 1866.
Principii:
- suveranitatea naţională;
- guvernarea reprezentativă şi responsabilă;
- separarea puterilor în stat;
- responsabilitate ministerială;
- monarhia ereditară;
- libertăţi şi drepturi cetăţeneşti (libertatea conştiinţei, libertatea
învăţământului, libertatea presei, libertatea întrunirilor şi asocierilor).
4
1.Constitutia din 1938
6
a). Raportul nr.934 din 28 martie 1923 al Guvernului, prezentat M.S.Regelui
Ferdinand I pentru aprobarea si sanctionarea Constitutiei votate de Adunarile
Nationale, semnat de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I.C.Bratianu, si de 14
ministri;
b). Cuvantul M.S. Regelui Ferdinand I din ziua de 28 martie 1923 la primirea
Raportului pentru sanctionarea Constitutiei votate de Adunarile Nationale
Constituante.
Constitutia a intrat in vigoare la data sanctionarii, adica 28 martie 1923.
Ea abroga implicit Constitutia din 1866 cu modificarile ulterioare, cu exceptia
Decretelor-Lege nr.3902/1918, 2085/1919 si 3464/1919, care modificasera implicit
fosta Constitutie si care sunt ratificate de noua Constitutie.
In redactarea initiala, Constitutia din 1923 avea 138 de articole, grupate
in 8 titluri.
Constitutia din 1923 a fost abrogata expres la data de 30 decembrie 1947,
prin Legea nr.363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in
Republica Populara Romana, promulgata prin Decretul nr.2299 din 30 decembrie
1947, semnat de Petru Groza, Presedintele Consiliului de Ministri, si publicata in
“Monitorul Oficial” nr.300 bis din 30 decembrie 1947.
Potrivit Constitutiei din 1923, Romania era o monarhie constitutionala, stat
national, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constitutia unificarii, cum mai e
numita, consfinteste realizarea Romaniei Mari si are la baza constitutia din 1866,
dovada fiind faptul ca din cele 138 de articole, 78 s-au pastrat din cea de la 1866.
Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vietii politice. El
exercita puterea executiva, numea si revoca ministrii, sanctiona si promulga legile,
era seful Armatei, avea drept de veto, putea bate moneda, conferea decoratii, avea
drept de amnistie si gratiere, convoca si dizolva Parlamentul, incheia tratate (acestea
devenind valabile dupa ce erau aprobate de Parlament).
Regele avea dreptul de a convoca parlamentul in sesiuni extraordinare, de a
dizolva una ori ambele camere, de a numi un nou guvern, de a numi si revoca
ministri. In domeniul executiv regele avea o serie de atributii: numirea ori
confirmarea in functiile publice, putea crea noi functii in stat, era seful armatei, avea
dreptul de a bate moneda, conferea decoratii.
7
Constitutia a introdus principiile moderne de guvernare parlamentara,
fundamentale in doctrina neoliberala a vremii si anume: interventia puterii de stat in
viata sociala; limitarea proprietatii individuale in interesul societatii; drepturile
cetatenesti concepute ca functii sociale. Includerea acestora in Constitutie a fost
benefica si reprezenta de fapt, singura alternativa viabila de organizare constitutionala
a unui stat de drept intr-o epoca si intr-o regiune geopolitica amenintata de
totalitarime de esenta fascista sau marxista.
Romania avea nevoie de un stat puternic care pastrand principiile
democratiei parlamentare si garantand efectiv drepturi si libertati vitale, sa poata
deveni o tara cu eficienta sociala, sa o controleze si sa-si asume raspunderi concrete
pentru infaptuirea intereselor generale ale tarii.
Constitutia a introdus principii noi:
8
Principiul legalitatii si suprematiei Constitutiei este exprimat mult mai clar
decat in 1866: „numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca
constitutionalitatea legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contra
Constitutiei”1
Parlamentul constituia puterea legislativa in cadrul regimului democratic.
Constitutia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputatilor se alegea
prin vot univeral, iar Senatul era compus din membri alesi din diferite grupari
(Camera de Comert, cadrele didactice etc.) si din senatori de drept: reprezentanti ai
cultelor, presedintele Academiei Romane, fosti presedinti ai fiecarei camere
legislative, fosti senatori si deputati care fusesera alesi cel putin in zece sesiuni, fosti
ministri care au detinut cel putin sase ani fotoliul ministerial, fosti presedinti ai Inaltei
Curti de Casatie si Justitie si alti demnitari.
Puterea executiva era exercitata in numele regelui de catre guvern, format din
ministri, care constituiau impreuna Consiliul de Ministrii, avandu-l ca presedinte pe
cel insarcinat de rege cu formarea guvernului. Persoana regelui era inviolabila, iar
ministrii erau raspunzatori pentru actele semnate ori contrasemnate. Armata facea
parte din puterea executiva
Aceasta Constituție cuprinde prevederi privitoare la elementele constitutive
ale statului, organizarea si functionarea puterilor statului; alcatuirea si functionarea
sistemului electoral, organizarea financiara, armata, administrativa s.a. Principiul
legalitatii si suprematiei Constitutiei este exprimat mult mai clar decat in 1866:
„numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea
legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contra Constitutiei”
Principiul suveranitatii nationale a fost formulat mai precis declarand
Romania stat national unitar si indivizibil, al carei teritoriu este indienabil si care nu
poate fi colonizat cu populatii ori grupuri etnice straine. Constitutia din 1923 admite
exproprierea pentru cauza de utilitate publica, redefinea si includea notiunile de
„domeniu public” si „bunuri publice”. Totodata, zacamintele miniere si bogatiile de
orice natura deveneau proprietatea statului. Constitutia mai prevedea cenzurarea
legalitatii actelor administrative de catre instantele judecatoresti si, de asemenea, in
acest caz de pericol de stat se poate introduce starea de asediu general sau partial.
In titlul consacrat drepturilor romanilor erau introduse o serie de principii
specifice functionarii democratiei: garantarea drepturilor si libertatilor romanilor, fara
deosebire etnica, limba sau religie, egalitatea cetatenilor in societate si inaintea legilor,
libertatea constiintei si intrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondentei,
inviolabilitatea domiciliului s.a. era proclamat votul universal, egal, direct obligatoriu si
secret. Femeile si militarii nu erau admisi sa-si exprime optiunea politica.
In cel de al treilea titlu al asezamantului din 1923 se consacra principiul
separatiei puterilor in stat; cele trei puteri erau independente una de alta, existand
posibilitatea sa se limiteze reciproc in atributii. Activitatea legislativa urma sa fie
1
Zaberca V.M., „Din istoria statului si dreptului”, Romania, Resita, 1997, pg.215
9
exercitata de rege si reprezentanta nationala, cea executiva de rege si guvern, iar cea
judiciara de catre instantele judecatoresti.
Constitutia din anul 1923 a consfintit monarhia si continuitatea ei, apreciata in
epoca factor al stabilitatii statului, al pastrarii intereselor tuturor categoriilor sociale,
al mentinerii unitatii statale depline.
In completarea acestei Constituții, pentru a fi una cat mai democratica, in
urmatorii ani, s-au elaborat mai multe legi in diferite domenii:
o in 1924 s-a elaborat Legea Invatamantului care stipula gratuitatea si
obligativitatea invatamantului elementar care avea o durata de 7 ani;
o legea administrativa din 1925 imparțea țara in județe, plase, orase, comune și
sate. Județele erau conduse de un prefect numit de Guvern, plasele de catre un pretor,
iar orasele si comunele de catre un primar ales de consiliile locale. Aceasta lege
punea in aplicare si principiul descentralizarii - transferarea unor prerogative ale
organelor centrale (Guvern), autoritatilor locale.
o Legea electorala din 1926 introducea principiul primei electorale: partidul care
obținea la alegerile parlamentare cel putin 40 % din locurile parlamentului primea o
prima electorala care sa-i poate permite sa obțina majoritatea. Aceasta masura a
asigurat o stabilitate a guvernelor in perioada interbelica.
In principiu, aceasta a fost valabila pana in 1947, desi dupa abdicarea regelui s-
au aplicat cutume in afara legii fundamentale, iar dupa 23 august 1944 a fost partial
amendata si revizuita in 1946.
4.Bibliografie
10
1. Support de curs –Istoria Administratiei publice
2. Manual Istorie pentru clasa a XII a – Zoe Petre , Corint
3. Manual Istorie pentru clasa a XIIa – Editura Gimnasium
11