Constituțiile din Româ nia

Primele acte cu character constituțional pentru spațiul românesc au fost:

-Regulamentele Organice;
-Convenția de la Paris;
-statutul dezvoltator al Convenției de la Paris

Constituția din 1866

Este adoptată în contextual urcării pe tron a domnitorului Carol I de Hohenzollern. Este prima
constituție internă românească redactată de români și una dintre cele mai democratice din Europa
acelor timpuri.
S-a inspirat după modelul Belgian sperând să conducă la obținerea independenței în timp scurt
după modelul Belgiei.
Avea la bază suveranitatea națională, separarea puterilor în stat, respectarea drepturilor și
libertăților cetățenești, iar proprietatea era sacră și inviolabilă. Votul era cenzitar, votau doar cei
care plăteau un impozit la stat, motiv pentru care accesul la viața politică era limitat.
Constituția din 1866 a fost un compromise între liberali și conservatori.
Domnul avea drept de veto de a se opune oricăreo legi, dar nu l-a folosit niciodată. Puterea
legislativă era deținută de domn și Parlament, puterea executivă se exercita de domn și Guvern,
puterea judecătorească aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judeca în numele
domnului.
Conform Constituției, România era o monarhie constituțională ereditară, în care succesiunea la
tron se asigura pe linie masculină. Constituția nu menționa nimic despre suzeranitatea otomană,
fapt ce a contribuit la obținerea independenței de stat a României.

Constituția din 1923

Este adoptată în contextul realizării Marii Uniri din 1918 și a necesității de integrare a
minorităților naționale și a teritoriilor în granițele statului român.
Constituția din 1923 are la bază principiile celei din 1866, adaptate vremurilor respective.
Principiile care stau la baza Constituției sunt:
-separarea puterilor în stat;
-respectarea drepturilor și libertăților cetățenești;
-pluralism politic;
-suveranitae națională
Noutăți
-articolul 1 prevedea că Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil;
-votul universal acordat cetățenilor bărbați cu vârsta de 21 de ani cu excepția magistrațiilor și
militarilor;
-deși era promovat principiul egalității între sexe femeile nu aveau drept de vot cu precizarea că
aceste drepturi vor fi reglementate prin legi speciale;
-proprietatea nu mai este sacră și inviolabilă, ea este garantată și poate fi confiscată în caz de
utilitate publica;
-se înființează un consiliu legislativ cu rol de a aviza legile, dar consultativ;
-erau prevăzute drepturi și libertăți cetățenești pentru toți cetățenii români, indifferent de etnie și
religie
Constituția din 1923 a asigurat cadrul democratic al statului român în perioada interbelică și s-a
menținut în vigoare cu mici excepții până în 1941

Constituția din 1938

Este adoptată de regale Carol II cu scopul consolidării puterii sale. Aceasta instituie monarhie
autoritară în care regale devine capul statului și concentreză în mâinile sale toată puterea politică
prin emiterea de decrete-lege fără convocarea Parlamentului.
Sunt desființate partidele politice și este înființat un partid al regalității, Frontul Renașterii
Naționale, separarea puterilor în stat este încălcată deoarece Parlamentul nu este convocat și
Carol conduce prin decrete-lege.
Vârsta alegătorilor este ridicată la 30 ani pentru a împiedica ascensiunea legionarilor la putere.
Pentru prima oară femeile primesc drept la vot, dar acesta nu era eligibil. Constituția rămâne
până în sept. 1940 până la abdicarea regelui.

 Constituțiile comuniste
Constituția din 1948(Stalinistă)
Este adoptată în contextual abdicării regelui Mihai și a instaurării regimului communist. Schimbă
denumirea țării în Republica Populară România. Separarea puterilor în stat nu este prevăzută
deoarece Marea Adunare Națională este organul suprem al RPR.
Aceasta este unicul organ legislative al țării aleasă pe o perioadă de 4 ani, formează Guvernul,
modifică Constituția și acordă amnistie.
Drepturile și libertățile cetățenești sunt recunoscute indifferent de naționalitate, rasă, religie,
nivel de cultură, însă nu sunt respectate.
Votul era universal pentru cetățenii de 18 ani femei și bărbați.
Puterea judecătorească era exercitată de Curtea Supremă și organelle de judecată. Aceasta era
însă supusă factorului politic deoarece reprezentanții instanțelor erau numiți de prezidiul Marii
Adunări Naționale.
Puterea executivă era deținută de consiliul de miniștri, dar răspundea în fața Marii Adunări
Naționale, Se preciza că proprietatea privaată poate trece în proprietatea statului dacă interesul
general o cere(mijloace de producție, bănci, societăți de4 asigurare).

Constituția din 1952

Arată dependența României față de URSS, susține că baza puterii populare este alința dontre
țărănime și clasa muncitoare, Comerțul extern este monopol al statului.
Drepturile și libertățile cetățenești sunt menționate, dar nu respectate.

Constituția din 1965

Este adoptată o dată cu venirea la putere lui Nicolae Ceaușescu, a schimbat denumirea țării în
Republica Socialistă România, menționează că Partidul Comunist Român este unica forță
politică conducătoare.
În 1974 s-a introdus funcția de președinte al României, iar în 1968 au fost desființate denumirile
sovietice ale unitățiilor territorial-administrative și înlocuite cu cele românești de municipii și
județe.

Constituția(democratică) din 1991(modificată în 2003)

Introduce regimul democratic și are la bază respectarea separării puterilor în stat, a drepturilor și
libertăților cetățenești, pluralism politic, suveranitate națională, votul universal direct și secret
pentru cetățenii de 18 ani.
Ca formă de guvernământ România este o republic, iar puterile în stat sunt deținute de
Parlamentul bicameral(legislativă), Guvern(executivă), Înalta Curte de Justiție și Casație
(judecătorească),