Romanitatea româ nilor în viziunea

istoricilor
Romanitatea se referă la descendența romană a poprului român din foștii coloniști aduși de
Traian în Dacia.
Romanizarea este un process lingvistic ireversibil prin care poporul cucerit adoptă limba și
civilizația romană,
Factori de romanizare:
-limba latina;
-administrația;
-armata;
-coloniștii;
-veteranii;
-urbanizarea;
-activitatea economică;
-religia;
-drepturi(106-275)
Dacia devine provincie romană official la 11 aug. 106 condusă de un legatus augusti.
Etnogeneza este procesul de formare al limbii și poporului român considerat încheiat în linii mari
la sfârșitul sec. VIII
Sinteze:
-daci și romani -> popoare daco-romane(sec. II-III);
-dacoromani și migratory germanici(sec. IV-VI);
-români și slavi
Primele informații despre români și țara lor provin din Imperiul Bizantin. În sec. VII împăratul
bizantin Mauricius menționa într-un tratat numit Strategikon că românii sunt urmașii romanilor.
Alte mențiuni provin din sec X de la alți împărați bizantini care îi consider pe români urmași ai
vechilor coloniști aduși de Traian în Dacia.
Ideea romanității românilor a intrat în circuitul occidental în sec XV în contextual declanșării
cluciadei târzii împotriva otomanilor la care au participat și domnitorii români al căror curaj a
fost asemuit cu cel al împăraților romani.
Umaniști-Antonio Borfini, Flavio Biordo, Enea Silvio Picolomini.
În sec. XVIII romanitatea românilor devine o problem politică în contextual luptei românilor cu
Transilvania pentru drepturi politice și civile. Astfel în 1744 episcopul Greco-catolic Ion
Inochentie Micu Klein a elaborate un Supplex Libelus în care solicita drepturi pentru românii
din Transilvania adresat Curții de la Viena. Acesta a fost respins pe motiv că este o problem care
aparține Budapestei, iar episcopul a fost demis.
Franz Sulzer a elaborate teoria imigraționistă care combătea caracterul romanic al limbii și
poporului român. Afirma că dacii au fost exterminați în urma războaielor cu romanii,
romanizarea dacilor nu se putea face într-un timp atât de scurt, românii s-au format la sudul
Dunării de unde au migrat la nordul Dunării în sec XIII unde erau deja stabiliți maghiarii.
În 1791 Școala Ardeleană, alcătuită din Samuel Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai și Ioan
Buda Deleanu au elaborate Supplex Libellus Valachorus care accentua caracterul latin.
În sec. XIX în contextual anexării Transilvaniei la Ungaria după transformarea Imperiului
Habsburgic în Imperiul Austr-Ungar(1867) Robert Roesel a demonstrate teoria imigraționistă
care susținea:
-dacii au fost exterminați în urma războaielor cu romanii;
-cei 165 de ani de romanizare erau insuficienți pentru ca populația autohtonă să adopte limba și
civilizația romană;
-împăratul Aurelian ar fi retras întreaga populație la sud de Dunăre în 271;
-românii ar fi fost un popor de normanzi care ar fi migrat la nord de Dunăre în sec. XIII venind
din Balcani;
-etnogeneza românească s-a desfășurat în zona munților Balcani, fapt susținut de asemănările
dintre limba română și albaneză
Teoria continuității românilor în spațiul carpato-danubiano-pontic a fost susținută și dezvoltată
cu argumente istorice, arheologice, lingvistice, epigrafice de istorici precum Bogdan Pietriceiu
Hașdeu, Dimitrie Oncu, Xenopol(sec. XIX) și respective Gheorghe Brătianu și Constantinh
Giurescu(sec. XX). Teoria susține:
-originea latină a poporului și a limbii române;
-continuitatea de existență a populației autohtone pe teritoriul de formare al poporului român la
sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu
Dovezile științifice au demonstrate că geto-dacii au locuit neîntrerupt în Dacia după 106,
toponomia dacică s-a păstrat dovadă fiind hidronimile și oronimile, romanizarea a fost rapidă și
ireversibilă, cuvintele commune din română și albaneză sunt moștenite independent de cele 2
limbi din substratul traco-iliric de origine indoeuropeană.
În perioada comunistă s-a accentuat într-o primă fază caracterul slav al poporului român ca
urmare a impactului pe care l-a avut URSS-ul asupra României. Astfel Mihail Roller și
colaboratârii sâi au elaboreat în 1947 cu manual care nega romanitatea românilor și exagera
caracterul slav.
Teoria stalinistă avertiza despre caracterul imperialist și sclavagist al romanilor și despre
misiunea salvatoare a slavilor în istoria Europei.
În timpul lui Nicolae Ceaușescu s-a pus accentual pe civilizația geto-dacă. El a promovat o
campanile de reînviere a sentimentului național. Lucrările acelei perioade s-au chinuit să
demonstreze că românii erau deja formați ca popor în momentul declanșării stăpânirii romane.