Romanitatea românilor în

viziunea istoricilor
❑ Romanitatea românilor a reţinut atenţia
cronicarilor, istoricilor, filologilor, geografilor,
etnografilor şi altor oameni de ştiinţă, dar cei
care s-au ocupat cel mai mult de această
temă au fost istoricii.
❑ Istoricii români au reușit să demonstreze
continuitatea romană în Dacia după
retragerea aureliană, originea latină a
poporului român și a limbii române.
❑ Cauzele implicării istoricilor în abordarea romanităţii
românilor, indiferent de originea lor, sunt asemănătoare.
❑ Pe de o parte, acestea sunt legate de interesul ştiinţific
pentru originea poporului român.
❑ Abordarea problemei romanității românilor a avut și motive
politice.
❑ Pentru istoricii români una din cauze a fost dorinţa de a
demonstra originea poporului român pentru a obţine drepturi
pentru românii din Transilvania, deoarece în Transilvania,
stăpânită de austrieci şi condusă politic de nobilimea maghiară,
românii îşi cereau egalitatea în drepturi politice cu celelalte
naţionalităţi privilegiate: maghiarii, sașii și secuii.
❑ Ca urmare ei au elaborat teoria autohtonistă sau a
continuității, prin care au susținut romanitatea românilor,
continuitatea dacică după cucerirea Daciei de către romani și
cea daco-romanădupă retragerea aureliană în spațiul
carpato-danubiano-pontic.
❑ Pentru unii istorici străini din sec. XVIII-XIX
cauza principală a fost dorința de a justifica
inegalitatea în drepturi a românilor din Transilvania cu
celelalte națiuni privilegiate, Transilvania aflându-se
de la sfârșitul secolului al XVII-lea sub stăpânire
habsburgică, iar din 1867 austro-ungară. Justificarea
era faptul că românii nu au o „origine nobilă”, precum
națiunile privilegiate ale acesteia, respectiv, maghiarii,
saşii şi secuii, deci nu pot avea drepturi și, ca urmare,
sunt doar ,,tolerați” sau ,,admiși”.
❑ Romanitatea românilor a determinat controverse,
teorii contradictorii sau total greşite, unele urmărind
alte scopuri decât cele ştiinţifice.
❑ Etnogeneza românească (procesul istoric
prin care s-au format poporul român și limba
română) a fost un proces complex, care a avut loc
de-a lungul mai multor secole. Ea face parte
din procesul european de formare a
popoarelor și limbilor neolatine.
❑ Etnogeneza românească a fost un proces
complex, desfăşurat de-a lungul mai multor
secole, al cărui rezultat a fost apariţia unui
popor neolatin (înrudit, prin aceasta cu
italienii, spaniolii, francezii, portughezii),
singurul moştenitor al romanităţii
orientale. Acest proces s-a încheiat în
 Principalele etape ale formării poporului român au fost:
❑ perioada stăpânirii romane (106-271), când asupra dacilor
şi-au exercitat influenţa romanizatoare armata, coloniştii, veteranii,
administraţia romană, constituindu-se astfel poporul daco- roman;
❑ perioada migraţiilor, ulterioară retragerii aureliene
(sec.III-VIII), când fenomenul romanizării s-a extins şi asupra
dacilor liberi. Totodată, a continuat să existe o populaţie
daco-romană şi la sudul Dunării, urmaşă a daco-geţilor şi moesilor
din provincia romană Moesia. Aceştia, sunt cunoscuţi cu numele de
vlahi și sunt vorbitorii dialectelor limbii române: aromân,
megleno-român, istro-român. Populaţia daco-romană se transformă
în populaţie românească în timpul desfăşurării invaziei migratorilor
până la sfârşitul secolului al VIII-lea, asimilând influenţe din partea
migratorilor germanici şi, mai ales, a slavilor.
❑ Limba română face parte din familia limbilor
neolatine, la fel ca și italiana, franceza,
portugheza și spaniola și prezintă o structură
compusă din:
▪ substratul traco-dacic (circa 150-160 de
cuvinte, respectiv 10% din fondul lexical de
bază);
▪ stratul fundamental latin (60 % din vocabular);
▪ adstratul slav (în jur de 20% din fondul lexical,
reprezentând cuvinte pătrunse în limba română
începând cu secolul al IX-lea, când procesul
etnogenezei era deja încheiat).
❑ Românii sunt menționați în izvoarele medievale timpurii.
Printre acestea s-au numărat: tratatul militar Strategikon,
scris de împăratul bizantin Mauricius în secolul al
VII-lea sau corespondenţa împăratului bizantin
Vasile al II-lea Macedoneanul (sec. al X-lea – al
XI-lea).
❑ Una dintre cele mai importante mărturii medievale este cea
a cronicarului maghiar numit de istorici Anonymus
(deoarece nu şi-a semnat opera). Cronica lui
Anonymus (,,Gesta Hungarorum”, în
traducere, ,,Faptele ungurilor”), scrisă în secolul
XII, narează evenimentele petrecute în timpul aşezării
maghiarilor pe teritoriul de astăzi al Ungariei, în 896. El
prezintă şi expediţiile unor căpetenii maghiare în
Transilvania, unde menţionează existenţa românilor, locuitori
de origine romană, care erau conduşi de voievozii Gelu,
Glad şi Menumorut.
CRONICA LUI ANONYMUS
,,GESTA HUNGARORUM
❑ Din secolul al XV-lea, o serie de scriitori umanişti
din Europa, călători străini sau cronicari români, au
manifestat un interes deosebit faţă de trecutul
poporului român.
❑ Poggio Bracciolini (1380-1459) – primul
umanist italian care afirmă originea romană
a poporului român; argumentează latinitatea
limbii române cu probe culese din spațiul
românesc de cunoscători ai limbii latine.
❑ Enea Silvio Piccolomini (papa Pius al II-lea –
1405-1464) afirmă originea romană a românilor.
❑ Antonio Bonfini (1434-1503), în lucrarea
„Decadele”, umanist italian, și Filippo
Buonaccorsi (1437-1497) afirmă originea latină a
românilor.
❑ Sec. al XVI-lea
❑ 1532 - Francesco dela Valle este primul
cărturar care a reprodus o propoziție în limba
română.
❑ Umanistul Nicolaus Olahus în secolul al XVI-lea,
cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, un secol
mai târziu, au afirmat originea latină a românilor şi
unitatea lor de neam.
❑ 1536 - Nicolaus Olahus, umanist transilvănean;
este primul umanist român care susține unitatea
de neam, limbă, obiceiuri și religie a românilor. Este
autor al lucrării Hungaria -1536.
❑ 1542 - Johannes Honterus, umanist sas din
Brașov înscrie în harta sa numele Dacia pentru
întreg teritoriul locuit de români.
 NICOLAE OLAHUS - JOHANNES HONTERUS
PRIMUL UMANIST ROMÂN --UMANIST SAS DIN BRAȘOV
CARE SUSȚINE UNITATEA ÎNSCRIE ÎN HARTA SA
DE NEAM, LIMBĂ, NUMELE DACIA PENTRU
OBICEIURI ȘI RELIGIE A ÎNTREG TERITORIUL LOCUIT
ROMÂNILOR (1536) DE ROMÂNI (1542)
GRIGORE URECHE
MIRON COSTIN ( 1633-1691) A
(1590-1647) SUBLINIAZĂ CONTINUAT LETOPISEȚUL
IDEEA LATINITĂȚII LUI GRIGORE URECHE, IAR ÎN
ROMÂNILOR ÎN LUCRAREA „DE NEAMUL
„LETOPISEȚULȚĂRII MOLDOVENILOR” A SUSȚINUT
MOLDOVEI”. ORIGINEA LATINĂ A
TUTUROR ROMÂNILOR.
❑ Stolnicul Constantin
Cantacuzino îi
menționează pe
geto-daci în „Istoria
Țării Românești” și a
întocmit prima hartă
amănunțită a Țării
Românești.
❑ În secolul al XVIII-lea marele
cărturar român de talie
europeană, Dimitrie Cantemir
a pus în evidenţă originea
latină a limbii române şi
continuitatea românilor în
spaţiul nord-dunărean.
❑ 1722 – subliniază originea
latină a românilor în
,,Hronicul vechimii
romano-moldo-vlahilor”.
❑ El este un susținător al
originii pur latine a românilor.
❑ În secolul a XVIII-lea,
episcopul greco-catolic
Inochentie Micu-Klein a
fost primul care a
elaborat un complex
program de emancipare
politică și socială a
românilor din
Transilvania, numit
„Supllex Libellus” -1744,
aducând ca argumente
romanitatea românilor,
vechimea și continuitatea
acestora, pentru a solicita
drepturi egale pentru românii
din Transilvania cu maghiarii,
sașii și secuii. Astfel
romanitatea românilor devine
un argument puternic în
susținerea drepturile românilor
din Transilvania.
TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ
❑ 1781 - Istoricul austriac Franz Joseph
Sulzer a elaborat teoria
imigraţionistă imigraționistă în
,,Istoria Daciei Transalpine” în care
afirmă că românii s-au născut ca popor la
sud de Dunăre, într-un spațiu neprecizat,
undeva între bulgari și albanezi.
❑ El susţinea că dacii au fost exterminaţi
total de către romani în anul 106, iar
împăratul Aurelian a retras toată populaţia
din Dacia, în secolul al III-lea, lăsând aici
un teritoriu gol. Mai afirma că românii s-au
format ca popor la sudul Dunării, de unde
au emigrat la nordul Dunării în secolul al
XIII-lea și că poporul român este de
origine slavă.
❑ La sfârșitul sec. al
XVIII-lea – începutul sec.
al XIX-lea, reprezentanţii
Şcolii Ardelene,
Gheorghe Şincai, Samuil
Micu şi Petru Maior, au adus
argumente lingvistice şi
istorice prin care au
combătut teoria
imigraţionistă. Ei au
demonstrat ştiinţific originea
romană a poporului român
şi păstrarea tradiţiei
culturale romane în
civilizaţia românească.
❑ Totuşi, ei au susţinut, în mod
exagerat, că influenţele
dace şi slave în cultura
română sunt
nesemnificative, urmărind
să demonsteze originea pur
romană a poporului român.
Argumentele lor au fost
sintetizate într-un document
numit Supplex Libellus
Valachorum, scris în 1791
de intelectualii români din
Transilvania şi trimis Curţii
imperiale la Viena pentru
apărarea românilor şi a
drepturilor lor.
❑ 1860 – B.P. Hasdeu – în
,,Pierit-au dacii?” a luat
atitudine față de exagerările
latiniste, subliniind rolul
geto-dacilor în formarea
poporului român.
❑ El a dezvoltat teoria
circulației cuvintelor în
care evidenția faptul că
structura unei limbi nu este
dată de numărul brut al
cuvintelor, ci de circulația
acestora, deoarece sunt
cuvinte aproape uitate
depozitate în dicționare,
altele însă folosite de
nenumărate ori.
❑ În a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, după formarea
Austro-Ungariei (1867), când
românii au protestat faţă de
desfiinţarea autonomiei
Transilvaniei, istoricii austrieci şi
maghiari au reluat teoria
imigraţionistă. Istoricul austriac
Robert Roesler a argumentat
ştiinţific teoria imigraţionistă în
lucrarea Studii
româneşti din 1871, de aceea
teoria imigraţionistă se mai
numeşte şi teoria
roesleriană.
❑ El a susţinut, pe baza scrierilor unor istorici latini târzii și
nesiguri, exterminarea totală a dacilor în războaiele
cu romanii, imposibilitatea romanizării într-un timp
de mai puţin de 200 de ani, retragerea completă a
populaţiei din Dacia la sudul Dunării în secolul al
III-lea. Aşezarea maghiarilor în Transilvania s-ar fi făcut pe
un teritoriu pustiu, iar românii ar fi venit aici abia în secolul al
XIV-lea. Românii vorbesc o limbă slavă, considera el, o
dovadă importantă fiind aceea că prima oară au scris cu litere
chirilice. El considera că nu există ştiri care să ateste prezenţa
românilor la nordul Dunării în mileniul I.
❑ 1884 - Alexandru D. Xenopol
publică lucrarea ,,Teoria lui Roesler.
Studii asupra stăruinței românilor
în Dacia Traiană”; primul istoric
român care ia atitudine față de noua
versiune a teoriei imigraționiste,
dezvoltând teoria continuităţii.
❑ A susţinut că elementul tracic reprezintă
baza etnică, peste care s-a suprapus
cel roman, daco-romanii s-au retras în
munţi din calea migratorilor, continuarea
procesului de romanizare după
retragerea aureliană, dovadă avem
creştinismul răspândit în limba latină şi
menţinerea legăturilor cu Imperiul Roman
de Răsărit, dovezile arheologice
descoperite care atestă continuitatea
dacilor şi daco-romanilor, toponimia,
hidronimia, contribuţia elementului slav
la formarea poporului român şi caracterul
fundamental romanic al poporului român.
❑ 1885 – Dimitrie
Onciul elaborează
recenzia „Teoria lui
Roesler. Studii
asupra stăruinței
românilor în Dacia
Traiană de A.D.
Xenopol”
❑ Teoria imigraţionistă a fost reluată de istoricii
maghiari până astăzi şi reargumentată.
❑ În sec. al XX-lea, romanitatea românilor a fost
susţinută de către mari istorici, precum Vasile
Pârvan, Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu,
Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu.
❑ Argumentele lor care combat teoria imigraţionistă şi
susţin romanitatea românilor sunt următoarele:
-toponimele şi hidronimele de origine daco-romană;
-uneltele agricole şi obiectele de cult creştine
descoperite în sec. IV-VIII;
-mărturiile lui Anonymus şi ale altor cronicari medievali;
-structura gramaticală a limbii române şi vocabularul de
bază al său sunt de origine latină.
❑ Marele istoric și arheolog,
Vasile Pârvan a elaborat în
urma cercetărilor
arheologice cea mai mare
sinteză despre daco-romani,
,,Getica” (1926).
❑ El a reușit să fixeze sinteza
daco-romană într-un echilibru
perfect. Prin temeinicia
informației – atât literară, cât
și arheologică – a demonstrat
că românii sunt în cel mai
înalt grad și daci și romani.
❑ În 1935, Constantin
C. Giurescu susținea
că majoritatea
locuitorilor Daciei
romane au constituit-o
dacii și că romanismul
a biruit în Dacia fiindcă
el i-a câștigat pe
autohtoni.
❑ Gheorghe Brătianu, în
lucrarea sa ,,O enigmă şi un
miracol istoric: poporul
român” (1937- în limba
franceză, 1940 – în limba
română), a realizat o sinteză
a argumentelor istorice,
geografice, arheologice,
etnografice şi lingvistice care
combat teoria imigraţionistă,
arătând astfel că formarea
poporului român nu a fost un
miracol, ci o realitate istorică.
Aceasta este până astăzi cea
mai complexă lucrare pe
această temă.
❑ După instaurarea regimului
comunist,în perioada
regimului stalinist al lui
Gheorghe Gheorghiu-Dej, în
condițiile în care trupele
sovietice erau prezente pe
teritoriul statului român,
Mihail Roller publică în
1952 manualul – Istoria
R.P.R. (Republicii Populare
Române), în care
exagerează cu privire la
influența slavă în
etnogeneza românească.
❑ În perioada comunistă, cu precădere în
epoca lui Nicolae Ceauşescu, teoria
imigraţionistă a fost combătută constant, de
data aceasta argumentele care au fost
invocate priveau mai ales civilizaţia dacilor.
Regimul comunist a privilegiat elementul dac
în comparaţie cu cel roman, deoarece în
propaganda comunistă romanii erau
consideraţi asupritori.
❑ Deşi istoriografia europeană nu a acceptat
teoria imigraţionistă, considerând-o drept
insuficient argumentată, unii istorici maghiari au
reluat-o până astăzi, publicând-o în principalele limbi
europene.
❑ Dar disputa în jurul continuităţii românilor nu
mai poate avea în prezent o miză politică
majoră. Graniţele statelor europene nu se
mai trasează astăzi pe baza argumentelor
istorice, iar integrarea în Uniunea Europeană
presupune ca rezolvate conflictele
teritoriale. Totuşi, această dispută tulbură încă
spiritele în rândul românilor şi maghiarilor.
❑ Romanitatea românilor este acceptată oficial la nivel
internaţional, graţie lucrărilor de înaltă valoare
ştiinţifică elaborate de istoricii români, dar şi străini.