C.

STATUL ȘI POLITICA
STATUL ROMÂN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC LA
REALIZAREA ROMÂNIEI MARI (SECOLELE XVIII-XX)
D. RELAȚIILE INTENAȚIONALE
ROMÂNIA ŞI CONCERTUL EUROPEAN; DE LA „CRIZA ORIENTALĂ”
LA MARILE ALIANŢE ALE SECOLULUI XX

1. De la secolul fanariot până la Revoluția

română de la 1848-1849
 a. Contextul intern și internațional

• 1683 - Asediul Vienei (1683) a

deschis de problema sau chestiunea
orientală ( lupta pentru împărțirea
Imperiului Otoman declanșată de Imperiul
Habsburgic și Imperiul Țarist).
• 1683-1699 – război austro-turc
încheiat cu înfrângerea Imperiului Otoman;
prin pacea de la Karlowitz (1699)
Imperiul Otoman a recunoscut trecerea
Transilvaniei sub stăpânire habsburgică.
• 1710-1711 - război ruso-turc la care a
participat și domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir.
• 2 aprilie 1711 – Tratatul de la Luțk
încheiat între țarul Rusiei, Petru cel Mare,
respectiv domnul Moldovei, Dimitrie
Cantemir. Prin acest tratat, Rusia se angaja să
sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman,
iar Moldova se va alătura cu oastea sa Rusiei în
lupta împotriva otomanilor. Rusia garanta
integritatea teritorială a Moldovei şi se obliga să
nu se amestece în treburile ei interne.
• iulie 1711 - lupta de la Stănilești – oștile
ruse și moldovene sunt înfrânte de oastea
otomană. Ca urmare, în Moldova se
instaurează regimul fanariot.
• 1716 – regimul fanariot se instaurează și în
Țara Românească.
• 1716-1718 – război austro-turc încheiat prin înfrângerea Imperiului Otoman; prin
pacea de la Passarovitz din 1718, Banatul și Oltenia au intrat sub
stăpânire habsburgică.
• 1735-1739 - război ruso-austro-turc încheiat cu victoria Imperiului Otoman, iar prin
pacea de la Belgrad din 1739, Oltenia a revenit în granițele Țării Românești.
• 1768-1774 - război ruso-turc încheiat prin înfrângerea Imperiului Otoman; prin pacea
de la Kuciuk-Kainargi din 1774 Principatele Române au intrat „de facto” (practic) sub
protectoratul Rusiei. Ele au fost scutite de plata tributului pentru 2 ani.
• 1787-1792 - război ruso-austro-turc. În 1791 austriecii s-au retras din conflict
încheind pacea de la Șiștov, iar rușii au încheiat pacea în 1792 pacea de la Iași prin
care au obținut teritoriul dintre Bug și Nistru, Rusia devenind astfel vecină cu Moldova.
• 1806-1812 - război ruso-turc încheiat prin pacea de la București din 1812,
teritoriul dintre Prut și Nistru, Basarabia, a intrat sub dominație rusă.
• 1814-1815 - Congresul de la Viena, în cadrul căruia s-au luat hotărâri cu privire
la menținerea păcii și a echilibrului politic în Europa. Ele au fost alcătuite
respectând două mari principii: principiul echilibrului european (nici o ţară europeană
nu era lăsată să devină mai puternică decât toate celelalte) şi principiul legitimismului
şi conservatorismului monarhic (restaurarea monarhilor legitimi şi refacerea monarhiilor
absolutiste).
• Consensul marilor puteri, respectiv, Marea Britanie, Rusia, Austria și Prusia, avea să
fie consemnat de istorie ca fiind „Concertul european“, având rolul de a asigura
menținerea echilibrului de forțe în Europa și, pe acest fond, asigurarea
stabilității și păcii. Pentru aceasta, hotărârile cu privire la problemele importante
din Europa urmau să fie luate în comun de marile puteri în cadrul unor congrese şi
conferinţe internaţionale.
• 1815 - la propunerea țarului Rusiei, Alexandru I, pentru a asigura respectarea hotărârilor
luate în cadrul Congresului de la Vienam s-a format Sfânta Alianță, coaliție a
conducătorilor Austriei, Rusiei și Prusiei, la care s-a alăturat și Franța.
• 1826 - Rusia a impus Imperiului Otoman încheierea Convenției de la
Akkerman (Cetatea Albă), care prevedea alegerea de către divan a domnilor
pământeni, sub rezerva aprobării țarului și sultanului, termenul de domnie fiind
de 7 ani, suspendarea tributului pe doi ani, libertatea comerțului cu condiția
aprovizionării Porții.
• 1828-1829 - războiul ruso-turc încheiat prin pacea de la
Adrianopol din 1829 prin care se instaura „de jure” (de drept,
conform legislației) protectoratul Rusiei asupra Principatelor
Române. Raialele Turnu, Giurgiu, Brăila erau înapoiate Țării Românești, se
desființa monopolul turcesc asupra comerțului Principatelor, iar domnii erau
aleși pe viață.
 b. Regimul fanariot

• S-a instaurat în Moldova în 1711,

apoi în Țara Românească în 1716
și a durat până în 1821.
• Caracteristicile regimului
fanariot:
• majoritatea domnilor au fost greci din
cartierul Fanar din Istanbul. Regimul
fanariot; erau numiți de către
Poartă, ca urmare au fost simpli
funcționari ai Imperiului Otoman;
• a însemnat intensificarea dominației
otomane asupra Țărilor Române;
creșterea obligațiilor față de Poartă;
încălcarea autonomiei.
• în Divan pătrund mulţi boieri greci;
• sumele pentru cumpărarea domniei sunt fabuloase;
• cresc tributul, mucarerul, peşcheşurile;
• cresc obligaţiile în muncă, în vite şi cereale;
• armata este practic desfiinţată (rămânând practic doar o gardă de
arnăuţi);
• lipsa dreptului la politică externă;
• pierderi teritoriale (Banat, Bucovina, Basarabia).
Unii domni fanarioți au înfăptuit reforme:
• Reformele lui Constantin Mavrocordat (domn al Țării
Românești de 6 ori și al Moldovei de 4 ori
între1730-1769
• REFORMA FISCALĂ: introducerea unui impozit unic,
plătibil în patru rate.
• REFORMA ADMINISTRATIVĂ: instituie salarizarea
funcționarilor statului.
• REFORMA SOCIALĂ: desfiinţarea şerbiei (legării de
glie):1746 - Țara Românească;1749 – Moldova.
 b. Proiecte politice în secolul al XVIII-lea

• Au avut un caracter antifanariot. Au fost elaborate sub forma unor memorii adresate
Rusiei, Austriei, Franței, dar și Imperiului Otoman. Între 1716-1821 memoriile boierimii au
solicitat de 40 de ori înlocuirea domnilor fanarioți cu domni pământeni și chiar
independența.
• În perioada războiului austro-turc din 1716-1718, boierii din Ţara Românească au trimis
Austriei memorii prin care se cerea protecţia Austriei şi recunoaşterea dreptului boierilor
români de a alege domnitorul.
• 1772 - În timpul tratativelor de la Focșani din timpul războiului ruso-turc
(1768-1774), boierimea înaintează un memoriu puterilor creștine cerând
revenirea la domniile pământene, autonomia internă, unirea Moldovei cu
Țara Românească într-un stat sub protecția Rusiei, Austriei și Prusiei.
• 1791 - În timpul Congresului de la Şiștov organizat n timpul războiului
austro-ruso-turc din 1787-1792, s-a cerut desfiinţarea raialelor, domnii
pământene, neutralitatea şi autonomia sub protecția Austriei şi Rusiei,
libertatea comerţului.
• Proiectele politice din Transilvania din secolul al XVIII-lea vizau obținerea
unor drepturi politice pentru români, aceștia fiind considerați tolerați, admiși, deși
reprezentau majoritatea populației, stările politice ale Transilvaniei fiind nobilimea
maghiară și fruntașii sașilor și secuilor.
• Mișcarea reformatoare a cuprins diferite forme: memorii, mișcarea
Supplex-ului din Transilvania (1791), scrierile reprezentanților Școlii
Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu) și ale
cărturarilor munteni și moldoveni (Ienăchiță Văcărescu, Daniil Philippide, Dionisie
Fotino), care stăruiau asupra unității, vechimii și continuității poporului român.
• Inochentie Micu în Supplex Libellus din 1744, memoriu înaintat curții de la
Viena cerea declararea națiunii române ca a patra națiune receptă, reprezentarea ei
în instituțiile Transilvaniei, la nivelul celorlalte națiuni.
• Supplex Libellus Valachorum din 1791, elaborat de personalități ca Samuil
Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu, Ioan Molnar-Piuariu, Iosif
Meheși, Ioan Para, cerea ștergerea denumirii de tolerați dată românilor, egalitatea în
drepturi a națiunii românecu celelalte națiuni politice ale Transilvaniei, reprezentare
proporțională cu numărul românilor în Dietă și funcții.
• Proiectul politic din 1821
• Programul politic al Revoluției din Țara Românească din 1821 condusă de Tudor
Vladimirescu a fost formulat prin documentele revoluției: „Proclamația de la
Padeș” adoptată în 23 ianuarie 1821 (o chemare la luptă împotriva conducătorilor
statului și ai bisericii) și „Cererile norodului românsc” din februarie 1821,
ultimul fiiind o combinație între un program politic și un act cu valoare constituțională,
deoarece domnul trebuia să jure la obținerea domniei pe acest document.
• Prevederile documentului „Cererile norodului românesc”:
• statul urma să fie organizat pe principiul suveranității poporului,
reprezentat de Adunarea Poporului, iar domnul urma să fie ales de țară. Mai
prevedea: desființarea privilegiilor boierești; promovarea în funcții pe baza
meritelor personale; formarea armatei din 4000 de panduri și 200 de arnăuți,
întreținuți de mînăstiri; reforma fiscală prin introducerea unui impozit unic plătit în 4
rate; desființarea vămilor interne; desființarea categoriilor privilegiate ale
scutelnicilor și poslușnicilor.
• Acest program nu a fost pus în aplicare in cauza intervenției militare a Porții.
 c. Proiecte politice din secolul al XIX-lea

• 1822 - „Proiectul celor 77 de ponturi”

cunoscut sub numele de „Constituția
Cărvunarilor”, redactată de Ioniță Tăutu
și înaintată domnului Moldovei, Ioniță
Sandu Sturdza (1822-1828), solicita o
monarhie constituțională, respectul
pentru proprietate, libertatea comerțului,
egalitatea în fața legii, garantarea libertății
persoanei, formarea unei adunări
reprezentative - Sfatul Obștesc.
• Ioniță sandu Sturdza a acceptat
constitutia, însă ea nu a trecut de
stadiul de proiect, datorită
opoziției Rusiei și Turciei.
• Regulamentele Organice
• Au fost adoptate în perioada ocupației ruse și aplicate în iulie 1831 în
Țara Românească și ianuarie 1832 în Moldova.
• Au prevăzut organizarea statului pe baza principiului
separării puterilor în stat, fiind „actul de naștere al
parlamentatismului” în spațiul românesc. Puterea
legislativă urma să fie deținută de Adunarea Obștească,
iar puterea executică de un domn ales pe viață, care
avea drept de inițiativă legislativă, numea miniștri, putea
refuza promulgarea legilor sau putea dizolva Adunarea,
precum și de un Sfat administrativ alcătuit din miniștri.
Puterea judecătorească era deținută de instanțele
judecătorești și se înființau procuratura și corpul de
avocați.
• Era introdus bugetul de stat și se luau o serie de măsuri în domeniul
învățământului, în cel edilitar sau al pensiilor și ajutoarelor sociale.
• În 1835 în Moldova și în 1838 în Țara Românească au fost introdus
în Regulamentele Organice un articol adițional prin care nici o
modificare nu putea fi adusă acestora fără aprobarea Imperiului
Otoman și a Rusiei, ceea ce va duce la intensificarea amestecului
Rusiei în politica internă a Principatelor Române.
• Domnii care au condus pe baza Regulamentelor Organice au fost numiți domni
regulamentari:
• Țara Românească - Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842)

• şi Gheorghe Bibescu (1842-1848);

• Moldova: Mihail Sturdza (1834-1849).

• noiembrie 1838 - în Țara Românească
„Partida națională” din jurul lui Ion
Câmpineanu a adoptat 2 documente: în
primul, „Act de unire și independență”
cerea înlăturarea suzeranității otomane
și a protectoratului rus, unirea
principatelor într-un regat și alegerea
unui domn ereditar, iar al doilea a fost un
proiect de constituție „Osăbitul Act de
numire a suveranilor românilor”.
• 1839 - gruparea boierească din Moldova intitulată Conjurația confederativă,
condusă de comisul Leonte Radu, a declanșat o mișcare ce urmărea înlăturarea
regimului regulamentar și crearea unei confederații formate din Moldova,
Țara Românească și Serbia după modelul celei germane, dar a fost descoperită
de autoritățile din Moldova, iar conducătorii au fost expulzați din țară.
• 1840 - s-a creat societatea secretă condusă de Dimitrie Filipescu care
propunea ca Țara Românească să devină un stat independent cu „domnie
democratică” și unirea Principatelor; din această societate secretă mai făceau
parte Nicolae Bălcescu, Eftimie Murgu, Constantin Telgescu).
• 1843 – a fost înființată la București societatea „Frăția” de Nicolae Bălcescu,
Ion Ghica, Christian Tell, organizație masonică în care se regăsea elita culturală
din Principate. Aceasta a avut un rol important în pregătirea și desfășurarea
revoluției din 1848 în Țara Românească, obiectivele înscrise în program fiind
unirea Țării Românești cu Moldova și independența acestora, emanciparea
clăcașilor, egalitatea cetățenilor în fața legii.
• Programul politic al revoluției române din 1848-1849 este exprimat prin intermediul
programelor revoluţionare adoptate: „Petiţia–proclamaţie”, „Proclamaţia de la Islaz”, „Prinţipiile
noastre pentru reformarea patriei”, „Dorințele partidei naționale în Moldova”, „Petiţia națională”.
• Data Documentul Locul unde a fost Cine l-a redactat.
adoptat
27 martie 1848 Petiția –proclamație Iasi Vasile Alecsandri

3-5 mai 1848 Petiția Națională Blaj Simion.Bărnutiu

12/24 mai 1848 Prințipiile noastre pentru Brașov Costache Negri,

reformarea patriei – cel mai Vasile Alecsandri
radical program
9 iunie 1848 Proclamația de la Izlaz Izlaz Ion Heliade
Rădulescu
15 iunie 1848 Petiția neamului românesc din Lugoj Eftimie Murgu
Ungaria si Banat

august 1848 Dorințele Partidei Naționale in Cernăuți Mihail Kogălniceanu

Moldova
• Primul program, redactat de
Vasile Alecsandri, a fost
„Petiția-proclamație” adoptat la
27 martie 1848 la Iași și avea
cerințe moderate: „sfânta păzire
a Regulamentului Organic”
(introdusă pentru a evita
intervenția Rusiei), desființarea
cenzurii, acordarea funcțiilor pe
merit, reforma școlară, siguranța
personală, desființarea
pedepselor corporale, „grabnica
îmbunătățire a stării locuitorilor
săteni”.
• Programul politic al revoluționarilor
români din Transilvania a fost adoptat
la 3-5 mai 1848, când a avut loc a
doua adunare de la Blaj la care au
participat peste 40 000 de români. În
„Petiția Națională”, redactată de
Simion Bărnuțiu, erau revendicate
drepturi pentru românii din Transilvania
și se exprima opoziția față de anexarea
acesteia la Ungaria.
• Documentul programatic proclama
independența națiunii române, biserică
română egală cu celelalte biserici din
Transilvania, desființarea iobăgiei fără
nici un fel de despăbubire.
• Revoluționarii moldoveni refugiați la
Brașov au adoptat la 12/24 mai
1848 un document programatic,
redactat de Costache Negri și Vasile
Alecsandri.
• Este considerat cel mai radical
program al revoluției: „Prințipiile
noastre pentru reformarea
patriei”, deoarece se cerea unirea
Moldovei cu Țara Românească
într-un stat independent,
desființarea privilegiilor,
emanciparea și împroprietrirea
țăranilor fără despăbubire.
• Programul revoluționarilor din Țara
Românească, redactat de Ion Heliade
Rădulescu, „Proclamația de la Islaz” a
fost adoptat la 9 iunie 1848.
• Aceasta prevedea introducerea unui regim
republican, domnul urmând să fie ales pe 5
ani din toate stările societății, autonomia țării
pe baza vechilor capitulații încheiate cu
Poarta, rezolvarea problemei agrare prin
emanciparea țărnilor și împroprietărirea lor
prin despăgubire, dezrobirea țiganilor,
adunare generală compusă din reprezentanții
tutror stărilor, libertatea tiparului, desființarea
rangurilor boierești, instrucție egală.
• La 11 iunie 1848 revoluția s-a declanșat și în
București. Domnul regulamentar, Gheorghe
Bibescu, a fost nevoit să recunoască
„Proclamația de la Islaz” ca și Constituție a
Țării Românești.
• La Cernăuți, Mihail Kogălniceanu a elaborat în
august 1848 un nou program numit „Dorințele
partidei naționale în Moldova” care
prevederea întărirea autonomiei, unirea Moldovei
cu Țara românească (unirea reprezintă „cheia
bolții fără de care s-ar prăbuși întreg edificiul
național”), desființarea privilegiilor, egalitatea în
fața legii, emanciparea clăcașilor și
împroprietărirea țăranilor prin despăgubire,
libertatea cuvântuluiș i a întrunirilor, instrucție
egală și gratuită.
 REVOLUŢIA ÎN MOLDOVA

• 27 martie 1848 – izbucnirea revoluției prin adoptarea

programului revoluției „Petiția – proclamație” care este
adresată domnitorului Mihai Sturdza, în care se cerea:
îmbunătăţirea vieţii ţăranilor, reformă şcolară, înfiinţarea
gărzilor cetăţeneşti, responsabilitate ministerială;
• Domnitorul ordonă să fie arestaţi semnatarii cererii: Vasile
Alecsandri, Al. I. Cuza, Alecu Russo, Costache Negri şi alţii;
• Revoluţionarii reuşesc să scape şi se refugiază în
Transilvania sau Ţara Românească, participând la
revoluţiile de acolo.
 REVOLUŢIONARI DIN MOLDOVA
•Al. Ioan • Vasile
Cuza Alecsandri
• Mihail
Kogălniceanu

Alecu Russo Costache Negri

ALTE DOCUMENTE PROGRAMATICE ADOPTATE DE
REVOLUȚIONARII MOLDOVENI:

• „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei” – mai 1848: unirea

Principatelor Române într-un stat independent, emanciparea țăranilor
și împroprietărirea lor fără despăgubire (cel mai radical program);
• „Dorințele partidei naționale în Moldova” - august 1848 – unirea
Principatelor Române, iar forma de guvernământ să fie monarhia
constituțională, emanciparea țăranilor și împroprietărirea lor prin
despăgubire.
 REVOLUŢIA ÎN TRANSILVANIA

• 15 martie 1848 - s-a declanșat revoluția în Ungaria. Revoluționarii maghiari conduși

de Lajos Kossuth doreau refacerea Ungariei medievale, anexarea Transilvaniei la
Ungaria, iar singura națiune recunoscută era cea maghiară.

• Aprilie 1848 – prima adunare a revoluționarilor români, unde s-a decis convocarea
unei mari adunări naționale la Blaj.
• 3-5 mai 1848 - Adunarea de la Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, la care participă 40.000
de oameni la care participă revoluţionari din Transilvania – Avram Iancu,Simion
Bărnuţiu, Gheorghe Bariţiu, Eftimie Murgu, Stephan Ludwig Roth, şi revoluţionarii
fugiţi din Moldova – V. Alecsandri, Al. I. Cuza.

• Se redactează programul revoluției „Petiția Națională” în care se cer drepturi egale

pentru românii din Transilvania, desființarea iobăgiei, învăţământ în limba română,
respingerea unirii Transilvaniei cu Ungaria.

• Armata revoluționară maghiară, condusă de generalul Bem, pătrunde în Transilvania

și ocupă terittoriul acesteia, excepție făcând regiunea munților Apuseni, apărată de
armata revoluţionară condusă de Avram Iancu, numit “Craiul munţilor”.

• Revoluţia este înăbuşită de armata Imperiului Habsburgic.

 REVOLUŢIONARI DIN TRANSILVANIA
Avram Iancu Eftimie Murgu Simion Bărnuţiu

Gheorghe Bariţiu Timotei Cipariu

 REVOLUŢIA ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ

• 9 iunie 1848 – Adunarea de la Izlaz în care este adoptat

programul revoluției „Proclamația de la Islaz”.
• Prevedea: întărirea autonomiei Țării Românești pe baza
vechilor capitulații încheiate cu Poarta, domn ales pe 5 ani din
toate stările societății (regim republican), desființarea clăcii și
împroprietărirea țăranilor prin despăgubire.
• Domnitorul Gheorghe Bibescu acceptă Proclamația de la
Islaz ca și consituție și lista noului guvern, din care făceau
parte: Nicolae Bălcescu, gen. Gheorghe Magheru, Ştefan
Golescu, căpitanul Nicolae Pleşoianu, preotul Radu Şapcă,
Christian Tell.
• Domnitorul Gh. Bibescu părăseşte ţara şi guvernul
provizoriu preia conducerea ţării.
 GUVERNUL PROVIZORIU

Nicolae Bălcescu Ştefan Golescu Ion B. Brăianu

gen.Gh.Magheru gen. Christian Tell Nicolae Golescu

 Guvernul provizoriu a dat câteva legi :

• Înfiinţarea Gărzii Naţionale;

• Organizarea armatei sub conducerea generalului
Gheorghe Magheru;
• Se stabileşte steagul naţional: steag tricolor cu
deviza ”Dreptate-Frăţie”;
• Sunt stabilite drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;
• Înfiinţarea de şcoli pentru toată populaţia.
 ÎNĂBUŞIREA REVOLUŢIEI

• iulie 1848 - la presiunile Rusiei trupele turceşti intră în Ţara

Românească.
• 13 septembrie 1848 are loc lupta de la Dealul Spirii dintre mica
armată română, condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, şi armata
turcă.
• Armata ţaristă intră în Moldova, apoi în Ţara Românească.
• Fruntaşii revoluţiei sunt obligaţi să părăsească ţara şi se stabilesc în
alte ţări din Europa.
Bătălia de la Dealul Spirii

Căpitanul
Pavel Zăgănescu
 URMĂRILE REVOLUŢIEI

• Revoluţia a contribuit la întărirea şi adâncirea ideii de unitate naţională

a românilor.

• Revoluţionarii refugiaţi în străinătate vorbesc în Franţa şi Anglia

despre unirea românilor într-o singură ţară.

• Revoluţionarii de la 1848 vor juca un rol important în realizarea Unirii

şi a Independenţei: Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, C.A.Rosetti,
Alexandru Ioan Cuza.

• Revoluţia a deschis calea modernizării societăţii româneşti.