C.

Statul și politica
Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX)
D. Relațiile internaționale
România şi concertul european; de la „criza orientală” la marile alianţe ale secolului XX

1. De la secolul fanariot până la Revoluția română de la 1848-1849

a. Contextul intern și internațional în sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea
• 1683 - Asediul Vienei (1683) de către armata otomană a deschis de problema sau chestiunea orientală ( lupta
pentru împărțirea Imperiului Otoman declanșată de Imperiul Habsburgic și Imperiul Țarist).
• 1683-1699 – război austro-turc încheiat cu înfrângerea Imperiului Otoman; prin pacea de la Karlowitz (1699)
Imperiul Otoman a recunoscut trecerea Transilvaniei sub stăpânire habsburgică.
• 1710-1711 - război ruso-turc la care a participat și domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir.
• 2 aprilie 1711 – Tratatul de la Luțk încheiat între țarul Rusiei, Petru cel Mare, respectiv domnul Moldovei,
Dimitrie Cantemir. Prin acest tratat, Rusia se angaja să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar
Moldova se va alătura cu oastea sa Rusiei în lupta împotriva otomanilor. Rusia garanta integritatea teritorială a
Moldovei şi se obliga să nu se amestece în treburile ei interne.
• iulie 1711 - lupta de la Stănilești – oștile ruse și moldovene sunt înfrânte de oastea otomană. Ca urmare, în
Moldova se instaurează regimul fanariot.
• 1716 – regimul fanariot se instaurează și în Țara Românească.
• 1716-1718 – război austro-turc încheiat prin înfrângerea Imperiului Otoman; prin pacea de la Passarovitz din
1718, Banatul și Oltenia au intrat sub stăpânire habsburgică.
• 1735-1739 - război ruso-austro-turc încheiat cu victoria Imperiului Otoman, iar prin pacea de la Belgrad din
1739, Oltenia a revenit în granițele Țării Românești.
• 1768-1774 - război ruso-turc încheiat prin înfrângerea Imperiului Otoman; prin pacea de la Kuciuk-Kainargi
din 1774 Principatele Române au intrat „de facto” (practic) sub protectoratul Rusiei. Ele au fost scutite de plata
tributului pentru 2 ani.
• 1787-1792 - război ruso-austro-turc. În 1791 austriecii s-au retras din conflict încheind pacea de la Șiștov, iar
rușii au încheiat pacea în 1792 pacea de la Iași prin care au obținut teritoriul dintre Bug și Nistru, Rusia devenind
astfel vecină cu Moldova.
• 1806-1812 - război ruso-turc încheiat prin pacea de la București din 1812, teritoriul dintre Prut și Nistru,
Basarabia, a intrat sub dominație rusă.
• 1814-1815 - Congresul de la Viena, în cadrul căruia s-au luat hotărâri cu privire la menținerea păcii și a echilibrului
politic în Europa. Ele au fost alcătuite respectând două mari principii: principiul echilibrului european (nici o
ţară europeană nu era lăsată să devină mai puternică decât toate celelalte) şi principiul legitimismului şi
conservatorismului monarhic (restaurarea monarhilor legitimi şi refacerea monarhiilor absolutiste).
• Consensul marilor puteri, respectiv, Marea Britanie, Rusia, Austria și Prusia, avea să fie consemnat de
istorie ca fiind „Concertul european“, având rolul de a asigura menținerea echilibrului de forțe în Europa și, pe
acest fond, asigurarea stabilității și păcii. Pentru aceasta, hotărârile cu privire la problemele importante din Europa
urmau să fie luate în comun de marile puteri în cadrul unor congrese şi conferinţe internaţionale.
• 1815 - la propunerea țarului Rusiei, Alexandru I, pentru a asigura respectarea hotărârilor luate în cadrul
Congresului de la Viena s-a format Sfânta Alianță, coaliție a conducătorilor Austriei, Rusiei și Prusiei, la care
s-a alăturat și Franța.
• 1826 - Rusia a impus Imperiului Otoman încheierea Convenției de la Akkerman (Cetatea Albă), care prevedea
alegerea de către divan a domnilor pământeni, sub rezerva aprobării țarului și sultanului, termenul de domnie fiind
de 7 ani, suspendarea tributului pe doi ani, libertatea comerțului cu condiția aprovizionării Porții.
• 1828-1829 - războiul ruso-turc încheiat prin pacea de la Adrianopol din 1829 prin care se instaura „de jure”
(de drept, conform legislației) protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române. Raialele Turnu, Giurgiu, Brăila
erau înapoiate Țării Românești, se desființa monopolul turcesc asupra comerțului Principatelor, iar domnii erau
aleși pe viață.

b. Regimul fanariot
S-a instaurat în Moldova în 1711, apoi în Țara Românească în 1716 și a durat până în 1821.
• Caracteristicile regimului fanariot:
• Majoritatea domnilor au fost greci din cartierul Fanar din Istanbul. Regimul fanariot.
• Erau numiți de către Poartă, ca urmare au fost simpli funcționari ai Imperiului Otoman.
• A însemnat intensificarea dominației otomane asupra Țărilor române; creșterea obligațiilor față de Poartă;
încălcarea autonomiei.
 • În Divan pătrund mulţi boieri greci.
• Sumele pentru cumpărarea domniei sunt fabuloase.
• Cresc tributul, mucarerul, peşcheşurile.
• Cresc obligaţiile în muncă, în vite şi cereale;
• Armata este practic desfiinţată (rămânând practic doar o gardă de arnăuţi).
• Lipsa dreptului la politică externă.
• Pierderi teritoriale (Banat, Bucovina, Basarabia).

c. Proiecte politice în secolul al XVIII-lea

Au avut un caracter antifanariot. Au fost elaborate sub forma unor memorii adresate Rusiei, Austriei, Franței, dar și
Imperiului Otoman. Între 1716-1821 memoriile boierimii au solicitat de 40 de ori înlocuirea domnilor fanarioți cu domni
pământeni și de 10 ori independența.
În perioada războiului austro-turc din 1716-1718, boierii din Ţara Românească au trimis Austriei memorii prin care
se cerea protecţia Austriei şi recunoaşterea dreptului boierilor români de a alege domnitorul.
• 1772 - În timpul tratativelor de la Focșani din 1772, boierimea pământeană înaintează un memoriu puterilor
creștine cerând revenirea la domniile pământene, unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat sub
protecția Rusiei, Austriei și Prusiei.
• 1791 - în timpul Congresului de la Şiștov, s-a cerut desfiinţarea raialelor, domnii pământene, neutralitatea şi
independenţa sub protecția Austriei şi Rusiei, libertatea comerţului.
Proiectele politice din Transilvania din secolul al XVIII-lea vizau obținerea unor drepturi politice pentru
români, aceștia fiind considerați tolerați, admiși, deși reprezentau majoritatea populației, stările politice ale
Transilvaniei fiind nobilimea maghiară și fruntașii sașilor și secuilor.
• Mișcarea reformatoare a cuprins diferite forme: memorii, mișcarea Supplex-ului din Transilvania (1791),
scrierile reprezentanților Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu).
• Inochentie Micu în Supplex Libellus din 1744, memoriu înaintat curții de la Viena cerea declararea națiunii
române ca a patra națiune receptă, reprezentarea ei în instituțiile Transilvaniei, la nivelul celorlalte națiuni.
Supplex Libellus Valachorum din 1791, elaborat de personalități ca Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior,
Ion Budai Deleanu, Ioan Molnar-Piuariu, Iosif Meheși, Ioan Para, cerea ștergerea denumirii de tolerați dată românilor,
egalitatea în drepturi a națiunii române cu celelalte națiuni politice ale Transilvaniei, reprezentare proporțională cu
numărul românilor în Dietă și funcții.

d. Proiecte politice în secolul al XIX-lea

Proiectul politic din 1821
Programul politic al Revoluției din Țara Românească din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost formulat
prin documentele revoluției: „Proclamația de la Padeș” adoptată în 23 ianuarie 1821 (o chemare la luptă împotriva
conducătorilor statului și ai bisericii) și „Cererile norodului românsc” din februarie 1821, ultimul fiind o combinație
între un program politic și un act cu valoare constituțională, deoarece domnul trebuia să jure la obținerea domniei pe acest
document.
Prevederile documentului „Cererile norodului românesc”:
• Statul urma să fie organizat pe principiul suveranității poporului, reprezentat de „Adunarea Norodului”, iar domnul
urma să fie ales de țară.
• Mai prevedea: desființarea privilegiilor boierești; promovarea în funcții pe baza meritelor personale;
formarea armatei din 4000 de panduri și 200 de arnăuți, întreținuți de mănăstiri; reforma fiscală prin introducerea
unui impozit unic plătit în 4 rate; desființarea vămilor interne; desființarea categoriilor privilegiate ale scutelnicilor
și poslușnicilor. Acest program nu a fost pus în aplicare in cauza intervenției militare a Porții.
Regulamentele Organice – primele legi cu caracter constituțional
• Au fost adoptate în perioada ocupației ruse și aplicate în iulie 1831 în Țara Românească și ianuarie 1832 în
Moldova.
• Au prevăzut organizarea statului pe baza principiului separării puterilor în stat, fiind „actul de naștere al
parlamentarismului” în spațiul românesc. Puterea legislativă urma să fie deținută de Adunarea Obștească, iar
puterea executivă de un domn ales pe viață, care avea drept de inițiativă legislativă, numea miniștri, putea refuza
promulgarea legilor sau putea dizolva Adunarea, precum și de un Sfat administrativ alcătuit din miniștri. Puterea
judecătorească era deținută de instanțele judecătorești și se înființau procuratura și corpul de avocați.
• Era introdus bugetul de stat și se luau o serie de măsuri în domeniul învățământului, în cel edilitar sau al pensiilor
și ajutoarelor sociale.
• În 1835 în Moldova și în 1838 în Țara Românească au fost introdus în Regulamentele Organice un articol
adițional prin care nici o modificare nu putea fi adusă acestora fără aprobarea Imperiului Otoman și a Rusiei, ceea
ce va duce la intensificarea amestecului Rusiei în politica internă a Principatelor Române.
 Programul politic al revoluției române din 1848-1849 este exprimat prin intermediul programelor revoluţionare
adoptate: „Petiţia–proclamaţie”, „Proclamaţia de la Islaz”, „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”, „Dorințele
partidei naționale în Moldova”, „Petiţia națională”.

Data Documentul Locul unde Cine l-a redactat.

a fost
adoptat
27 martie Petiția –proclamație Iasi Vasile Alecsandri
3-5 mai Petiția Națională Blaj Simion.Bărnutiu
12/24 mai Prințipiile noastre Brașov Costache Negri,
pentru reformarea Vasile Alecsandri
patriei – cel mai
radical program
9 iunie Proclamația de la Izlaz Izlaz Ion Heliade
Rădulescu
15 iunie Petiția neamului Lugoj Eftimie Murgu
românesc din
Ungaria si Banat
august Dorințele Partidei Cernăuți Mihail
Naționale in Moldova Kogălniceanu

Primul program, redactat de Vasile Alecsandri, a fost „Petiția-proclamație” adoptat la 27 martie 1848 la
Iași și avea cerințe moderate: „sfânta păzire a Regulamentului Organic” (introdusă pentru a evita intervenția Rusiei),
desființarea cenzurii, acordarea funcțiilor pe merit, reforma școlară, siguranța personală, desființarea pedepselor corporale,
„grabnica îmbunătățire a stării locuitorilor săteni”.
Programul politic al revoluționarilor români din Transilvania a fost adoptat la 3-5 mai 1848, când a avut loc a
doua adunare de la Blaj la care au participat peste 40 000 de români. În „Petiția Națională”, redactată de Simion Bărnuțiu,
erau revendicate drepturi pentru românii din Transilvania și se exprima opoziția față de anexarea acesteia la Ungaria.
Documentul programatic proclama independența națiunii române, biserică română egală cu celelalte biserici din
Transilvania, desființarea iobăgiei fără nici un fel de despăgubire.
Revoluționarii moldoveni refugiați la Brașov au adoptat la 12/24 mai 1848 un document programatic, redactat de
Costache Negri și Vasile Alecsandri. Este considerat cel mai radical program al revoluției: „Prințipiile noastre pentru
reformarea patriei”, deoarece se cerea unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat independent, desființarea
privilegiilor, emanciparea și împroprietărirea țăranilor fără despăgubire.
Programul revoluționarilor din Țara Românească, redactat de Ion Heliade Rădulescu, „Proclamația de la Islaz”
a fost adoptat la 9 iunie 1848. Aceasta prevedea introducerea unui regim republican, domnul urmând să fie ales pe 5 ani
din toate stările societății, autonomia țării pe baza vechilor capitulații încheiate cu Poarta, rezolvarea problemei agrare prin
emanciparea țărnilor și împroprietărirea lor prin despăgubire, dezrobirea țiganilor, adunare generală compusă din
reprezentanții tuturor stărilor, libertatea tiparului, desființarea rangurilor boierești, instrucție egală. La 11 iunie 1848
revoluția s-a declanșat și în București. Domnul regulamentar, Gheorghe Bibescu, a fost nevoit să recunoască „Proclamația
de la Islaz” ca și Constituție a Țării Românești.
La Cernăuți, Mihail Kogălniceanu a elaborat în august 1848 un nou program numit „Dorințele partidei
naționale în Moldova” care prevederea întărirea autonomiei, unirea Moldovei cu Țara românească (unirea reprezintă
„cheia bolții fără de care s-ar prăbuși întreg edificiul național”), desființarea privilegiilor, egalitatea în fața legii,
emanciparea clăcașilor și împroprietărirea țăranilor prin despăgubire, libertatea cuvântului și a întrunirilor, instrucție egală
și gratuită.
Revoluția română din 1848-1849 a fost înfrântă prin intervenția armatelor celor trei mari puteri vecine: Imperiul
Țarist, Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic. Obiectivele prevăzute în documentele programatice ale revoluției vor fi
realizate în deceniile următoare.

e. Formarea statului român modern. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

Războiul Crimeii (1853-1856)
➢ A fost un război ruso-turc, o redeschidere a „problemei orientale”.
➢ Imperiul Otoman a fost sprijinit de marile puteri: Franța, Anglia.
➢ Rusia a fost înfrântă.
 ➢ Condițiile păcii au fost stabilite în cadrul Congresului de la Paris din 1856, în cadrul căruia a fost discutată și
problema unirii Principatelor Române. Unele state (Franța, Rusia, Prusia, Piemont au fost favorabile unirii,
Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic au fost împotrivă, iar Marea Britanie a fost inițial favorabilă, apoi
împotrivă.

Hotărârile Congresului de la Paris – 1856

➢ Principatele Române rămâneau sub suzeranitate otomană, dar treceau sub garanția marilor puteri europene,
protectoratul rus fiind astfel înlăturat.
➢ Convocarea unor adunări ad-hoc reprezentative în Moldova și Țara Românească prin care poporul român
să fie consultat în problema unirii.
➢ Revizuirea legilor fundamentale.
➢ Rusia era obligată să cedeze Moldovei cele 3 județe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail, Bolgrad.

Hotărârile adunărilor ad-hoc - 1857

Au fost organizate alegeri, pentru organizarea lor fiind numiți caimacami (locțiitori de domni). Caimacamul Nicolae
Vogoride a falsificat alegerile din Moldova, ceea ce a dus la declanșarea unor acțiuni de protest;
După întâlnirea de la Osborne din august 1857 dintre împăratul Franței, Napoleon al III-lea și regina Angliei, Victoria,
alegerile sunt anulate și sunt organizate noi alegeri;
Adunările ad-hoc au fost convocate în toamna anului 1857. Ele au hotărât unirea Principatelor Române sub
numele de România, iar la conducere să fie un principe străin dintr-o familie domnitoare a Europei, ai cărui
moștenitori să fie crescuți în religia țării.

Convenția de la Paris din 1858

În cadrul Conferinței de la Paris din 1858, a fost adoptată o convenție care va deveni constituție a Principatelor
Unite înlocuind Regulamentele Organice.
Prevederile Convenției de la Paris:
➢ Principatele Române își păstrau autonomia sub suzeranitate otomană și sub garanția marilor puteri
europene.
➢ Principatele se uneau într-un stat, numit Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, dar în fiecare principat
urma să se aleagă câte un domn şi câte o adunare legislativă.
➢ Instituţiile comune erau Comisia Centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi) şi Înalta Curte de Justiţie
şi Casaţie (cea mai înaltă instituţie judecătorească);
➢ Domnul era ales pe viaţă de către Adunarea legislativă.
➢ Adunarea era aleasă pe 7 ani prin vot cenzitar.
➢ Se prevedeau, se asemenea, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti (liberatea individuală, egalitatea în fața legii,
drepturi politice pentru creștini) şi desfiinţarea privilegiilor.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

La 5. ian. 1859 adunarea electivă l-a ales ca domn al Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza, iar la 24 ian. 1859 este ales
și ca domn al Țării Românești. Era înfăptuită astfel o unire adevărată, nu una formală așa cum stabiliseră Marile Puteri
europene prin Convenția de la Paris. Astfel erau puse în fața faptului împlinit.

Reformele înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

Unificarea deplină - Obţine printr-o amplă acțiune diplomatică recunoaşterea de către marile puteri a dublei sale
alegeri ca domnitor al Principatelor Unite (1859) şi a unificării depline a acestora (1861).
➢ Unifică instituțiile:
➢ 22 ian. 1862 - se formează primul guvern unic condus de Barbu Catargiu.
➢ 24 ian. 1862 – își deschide lucrările prima adunare legislativă unică.
➢ Numele țării devine România, iar capitala este stabilită la București.
Principalele reforme au fost realizate cu ajutorul primului-ministru, Mihail Kogălniceanu în perioada 1863-1864
➢ 1863 – secularizarea averilor mănăstirești, ce reprezentau peste 25% din teritoriul statului român.
➢ 2 mai 1864 – dă o lovitură de stat prin dizolvarea Adunării legislative. Este adoptată o nouă constituție numită
prudent „Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris”, prin care erau lărgite atributele puterii
executive/domnitorului, Parlamentul devenea bicameral prin înființarea unei noi camere, Corpul
Ponderator (Senatul).
➢ A fost adoptată și o nouă lege electorală prin care votul rămâne cenzitar, dar censul este scăzut.
➢ Astfel se introduce un regim autoritar, schimbarea regimului politic fiind însă recunoscută de către marile puteri.
 ➢ august 1864 – este adoptată legea agrară, care prevedea emanciparea și împroprietărirea țăranilor prin
despăgubire, ce trebuia plătită timp de 15 ani, iar loturile de pământ primite nu puteau fi vândute 30 de ani.
➢ 1864 – este adoptată legea instrucțiunii publice, prin care învățământul primar devine gratuit și obligatoriu).
➢ 1864 – sunt adoptate codul penal și codul civil.
➢ Au fost înființate universitățile de la Iași (1860) și București (1864);
Sfârșitul domniei
De-a lungul domniei, împotriva lui Cuza s-a format o opoziţie politică din liberalii-radicali şi conservatori, care a fost
numită de susținătorii lui Alexandru Ioan Cuza, ,,monstruoasa coaliție”.
La 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice de către aceasta. La conducere a trecut o locotenență
domnească formată din 3 persoane.

f. Instaturarea dinastiei străine

➢ aprilie 1866 – a fost organizat un plebiscit pentru acceptarea candidaturii prințului Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen ca principe al României;
➢ 10 mai 1866 – acesta este proclamat principe;
➢ 1/13 iulie 1866 – este adoptată nouă constituție, prima constituție românească; a avut ca model constituția
belgiană din 1831.
Prevederile Constituției din 1866
➢ Numele țării era România;
➢ Forma de guvernământ era monarhia constituțională;
➢ Nu erau amintite raporturile cu Poarta și puterile garante.
➢ Statul era organizat pe baza principiului separării puterilor în stat:
- puterea legislativă – Parlamentul bicameral;
- puterea executivă – principele și guvernul;
- puterea judecătorească – instanțele judecătorești;
➢ Erau stabilite atribuțiile principelui: sancționa legile, numea și revoca miniștrii, era conducătorul armatei, avea
dreptul de a bate monedă, putea încheia tratate cu alte state cu aprobarea parlamentului, avea drept de veto absolut.
➢ Erau prevăzute drepturi și libertăți cetățenești: egalitatea în fața legii, libertatea conștiinței, a întrunirilor,
dreptul la proprietate, aceasta fiind declarată sacră și inviolabilă, votul cenzitar, iar în art. 7, drepturi politice doar
pentru creștini.
Prin Constituția din 1866, în România a fost introdus un regim politic liberal.

g. Monarhia și partidele politice

➢ 1870-1871 – criza monarhiei constituționale, principele Carol manifestându-și public intenția de a abdica.
➢ Înființarea partidelor politice:
➢ 1875 – Partidul Național Liberal, care reprezenta interesele burgheziei mici și ale proprietarilor industriali. I.C.
Brătianu, C.A. Rosetti, Dimitrie A. Sturdza;
➢ 1909 - șeful PNL – Ion I.C. Brătianu
➢ 1880 – Partidul Conservator, care reprezenta interesele marilor proprietari funciari: Manolache Costache
Epureanu, Lascăr Catargiu, P.P. , Titu Maiorescu.
➢ 1895 – este introdus sistemul rotativei guvernamentale (alternarea la guvernare a celor două partide politice).