Proiecte politice și încercări de

modernizare în spațiul românesc

(secolul XVIII – prima jumătate a secolului XIX)
 Reformismul boieresc
 Regimul fanariot: 1711/1716- 1822, s-a caracterizat prin:
 numirea domnilor direct de către Poartă
 restrângerea statutului de autonomie
 sporirea obligațiilor pentru Țările Române
 accentuarea conflictelor dintre boierimea autohtonă și
cea venită împreună cu domnitorii dar și adoptarea unor
măsuri reformatoare.
 Înăsprirea dominației otomane asupra Principatelor a
determinat acțiuni diplomatice repetate ale ”Partidei
naționale”, care prin invocarea Capitulațiilor, caută să
obțină creșterea autonomiei și chiar independența sub
protecția Marilor Puteri.
 Memoriile înaintate de boierimea română Rusiei, Austriei și
Prusiei cereau: respectarea autonomiei, neutralitatea
pământului românesc, domnitori pământeni, respectarea
drepturilor politice.
 Formele de guvernământ propuse de proiectele politice ale
boierilor erau:
- instaurarea unei republici aristocratice - condusă de
boierime, cerința ”partidei naționale”, condusă de Gavril
Callimachi;
- domnia – organ de supraveghere și control, iar puterea
reală trebuia să treacă în mâna unei Adunări obștești și a unui
Divan controlat de boierime – proiect a lui Iordache Rosetti-
Rosnovanu (1817-1818).
- În anii 1716-1718- în memoriile înaintate Vienei se cerea:
desprinderea Țării Românești de otomani, păstrarea datinilor
interne și pe viitor înscăunarea unor domni români.
 SECOLUL AL XVIII LEA
- în 1772, cu ocazia tratativelor de la Focșani, delegații ale boierilor și
înaltului cler din Moldova și Țara Românească au revendicat: revenirea la domniile
pământene, independența și unirea celor două țări sub garanția Austriei, Rusiei
și Prusiei.
 ,libertatea comerțului și desființarea raialelor
- 1772 – Ienăchiță Văcărescu, principalul susținător al autonomiei sub
suzeranitate otomană, considerată mai sigură decât independența sub
protectorat rus, trimitea un memoriu marelui vizir, susținând respectarea vechilor
tratate, înlăturarea abuzurilor și reveniea la domniile pământene,

- 1791 – cu ocazia tratativelor de pace de la Șistov ,Divanul Țării

Românești se adresează delegaților ruși și austrieci printr-un memoriu în cre se
cere : autonomia și neutralitatea țării sub garanția Austriei și Rusiei ,să se
desființeze toate obligațiile față de Poartă cu excepția tributului,alegerea
domnului dintre reprezentanții stărilor țării,libertatea comerțului și desființarea
raialelor.
 SECOLUL AL XIX LEA
1802-memoriu adresat de boierii moldoveni lui Napoleon
Bonaparte în care se cerea autonomia țării și revenirea la
domniile pământene.

1817-1818 – marele boier moldovean Iordache Rosetti–

Rosnovanu elaborează o serie de proiecte prin care propune
instaurarea unui regim politic în care Adunarea
Obștească(puterea legislativă) și Divanul (puterea
executivă) să dețină cel mai important rol în stat .
Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu
Insurecția națională de la 1821 s-a transformat în revoluție
(prin participarea largă a maselor populare, program,
desfășurare), înscriindu-se în climatul mișcărilor sociale şi
naţionale europene (insurecția spaniolă și regatul Neapole,
mișcările de eliberare națională din Balcani);
După anul 1812, se accentuează criza regimului fanariot în
Țările Române. Românii au văzut în Rusia salvatoarea lor de sub
ocupația turcească.
În anul 1814, la Odessa, emigraţia greacă înființează (cu sprijinul
Rusiei), societatea secretă Eteria(Frăţia);se dorea organizarea şi
declanşarea luptei de eliberare a grecilor de sub stăpânire
turcească
Revoluția română de la 1821 nu a fost o izbucnire
spontană, generată de anumiți factori conjucturali, ci a
fost expresia nemulțumirilor acumulate la nivelul
tuturor structurilor și claselor sociale de-a lungul
secolelor al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea,
generate de grava criză economică și politică în care se
aflau Țările Române.
Toate clasele și păturile sociale românești – cu excepția
unei minorități boierești – erau interesate de
schimbarea, în primul rând, a regimului fanariot
În epocă, consulii puterilor străine prezenți în
Muntenia și Moldova trimiteau rapoarte îngrijorătoare
despre criza din Principate, dar și despre starea de spirit
foarte tensionată de aici.
Consulul Franței afirma într-o notă din 1816 ca
„poporul așteaptă cele mai mari binefaceri de la o
revoluție pe care o crede apropiată și pe care o
așteaptă”, iar consulul britanic adăuga și el într-un
raport că „nu există pe lume un popor mai asuprit
de un guvern despotic și mai strivit de biruri și de
angarale decât țăranii din Moldova și Muntenia”
 Conducătorul revoluției provenea din mica
boierime: avea o moșie în satul Vladimiri, fusese
vătaf de plai, echivalentul subprefectului de azi,
în Mehedinți, făcuse o avere frumoasă din
negoțul cu vite și dovedise reale calități de lider
în războiul ruso-turc din 1806 - 1812.
 Atunci, Tudor Vladimirescu a luptat ca
voluntar în armata rusă, unde a primit rangul de
locotenent și a fost decorat cu Ordinul Sfântul
Vladimir.
 În revolta sa, Tudor Vladimirescu se baza pe
panduri, o categorie de foști soldați în armata
rusă, care aveau o instrucție militară foarte bună
și experiență de front.
 Ridicarea românilor s-a produs în contextul în care Poarta
Otomană se confrunta cu revolte ale sârbilor conduși de Miloș
Obrenovic, ale grecilor din Peloponez și din insulele egeene,
precum și cu răscoale ale bulgarilor și albanezilor. Așa că, în
momentul declanșării revoluției conduse Tudor Vladimirescu,
turcii nu aveau suficiente forțe pentru a interveni eficient la nord
de Dunăre.
 Însă situația s-a complicat prin declanșarea răscoalei grecești a
Eteriei, o societate masonică aflată sub conducerea unui general
fanariot din armata țaristă, Alexandru Ipsilanti.
 Eteriștii au intrat în Moldova, apoi au coborât spre sud, cu
intenția declarată de a trece Dunărea și de a lupta cu otomanii.
Eteriștii doreau menținerea regimului fanariot în Principatele
Române, iar aici intrau în conflict cu țelurile lui Tudor
Vladimirescu.
Declanșarea revoluției :Proclamaţia de la Padeş
 Duminică 23 ianuarie 1821, la Padeș, Tudor Vladimirescu a
lansat chemarea la luptă „către tot norodul omenesc”, care a
devenit cunoscută în istorie ca Proclamația de la Padeș. Prin
această declarație, poporul era mobilizat la luptă împotriva răului
din țară, pentru statornicia unui nou regim politic în țară:
„Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât
cele bisăricești, cât și pe cele politicești, până când să-i suferim a ne
suge sângele din noi? Până când să le fim robi? [...] Veniți dar
fraților cu toți, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!
[...] Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea
arme, cu arme; iar care nu aveți arme, cu furci de fier și cu lănci; să
vă faceți degrabă și veniți unde veți auzi că se află Adunarea cea
orânduită pentru binele a toată țara [...] Că ne merge, fraților, atâta
vreme de când lacrămile du pe obrazele noastre nu s-au mai uscat!”
 Era o declarație în stare să „miște conștiințele și să îndemne
pe oameni la luptă”, o veritabilă „declarație de război”
împotriva fanarioțiilor. Proclamația a avut un efect imediat,
locuitorii satelor răspunzând cu miile, după ce au fost anunțați
de ștafetele călare.
 Declanșarea pe 22 februarie 1821 a mișcării eteriste, ale căror
forțe au traversat granițele Moldovei cu aprobarea autotităților
țariste, corelată cu ridicarea la luptă a grecilor din Peloponez,
coroborată cu declarația riscantă a lui Alexandru Ipsilanti
(24 februarie), care afirma că se bucură de sprijinul țarului , au
dus la precipitarea evenimentelor și complicarea situației
mișcării revoluționare române.
 Prin acțiunea lor, eteriștii au încercat să provoace o acțiune
militară a Rusiei împotriva Imperiului Otoman, nereușind
decât o reacție contrară.
Ca urmare, țarul s-a dezis imediat de acțiunile Eteriei
dar și de revoluția română. Rusia nu putea interveni
decât pentru a restaura vechea ordine amenințată de
eteriști și de panduri, imprudența lui Ipsilanti
determinând contrareacția țaristă.
 Alexandru I al Rusiei era reticent la orice acțiune care
avea tendința să-i scape de sub control și care ar fi
putut zdruncina principiile de „legalitate și ordine”
în numele cărora Rusia se alăturase celorlalte puteri în
cadrul Sfintei Alianțe, care trebuia să apere
prevederile Congresului de la Viena din 1815
Alexandru I ,ţarul Rusiei Alexandru Ipsilanti,conducătorul
Eteriei
Reacția Rusiei a avut serioase implicații în ceea ce
privește relațiile dintre cele două mișcări de eliberare
națională. Dorindu-și libertatea de acțiune, Tudor a
încercat să nu pericliteze șansele de reușită ale românilor
printr-o colaborare dezavantajoasă sau printr-o
subordonare față de Eteria.
Tudor se angaja doar să faciliteze marșul eteriștilor spre
Dunăre și să le înlesnească traversarea fluviului.
Față de Eterie, ale cărei planuri le cunoștea în parte mai
demult, Tudor a luat o atitudine prudentă, colaborând cu
revoluționarii greci în sensul sprijinirii acțiunii
antiotomane, fără a se subordona vreo clipă Eteriștilor.
Pentru a asigura controlul asupra țării, pandurii au
executat marșul spre București.
La 28 februarie, două coloane ale armatei revoluționare
românești au plecat spre capitală
Tudor a lansat o nouă proclamație către bucureșteni,
declarând că mișcarea pe care o conducea era menită
câștigării „dreptăților cele folositoare la toată obștea”.
În plus, el amintea că deținea controlul teritoriilor de pe
cele două maluri ale Oltului și că mișcarea pe care o
conducea era îndreptată împotriva domnilor fanarioți și a
marilor boieri care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile
intrării iminente în Capitală a celor aproximativ 16.000 de
ostași, cerea imediat în scris un răspuns „de voiți binele
de obște sau nu”
Pe 21 martie1821, oastea revoluționară în frunte cu Tudor
Vladimirescu a intrat triumfal în București pe Podul
Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulțime
entuziastă.
Tudor va rămâne stăpân pe capitală până la 15 mai 1821,
guvernând țara ca un adevărat domnitor, numit cu drag și
respect Domnul Tudor.
Stabilindu-și cartierul general în casele brâncovenești de
lângă Mitropolie, preluând în scurtă vreme controlul
principalelor puncte obiective întărinte din oraș, evitând
în același timp orice conflict cu Eteriei , Tudor
Vladimirescu s-a străduit să colaboreze cu boierii
Divanului țării.
Cererile norodului românesc-februarie 1821
 cel mai esențial document programatic;
 pronunțat caracter național;
 aborda problemele de bază ale poporului
român;
 prin conținutul său viza reorganizarea
sistemului social politic existent;
Cererile norodului românesc-februarie 1821

 reformarea administraţiei, justiţiei, învăţământului ;

 libertarea comerţului ;
 respectarea autonomiei Principatelor ;
 instituirea principiului suveranităţii poporului.
 revenirea la domniile pământene
 desființarea privilegiilor boierești;
 revenirea la impozitul fix ce putea fi plătit in 4 rate;
După ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multă vreme
să accepte o întâlnire cu Vladimirescu, la sfârșitul lunii
martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea
Bucureștiului.
Tudor a respins și de această dată cererea eteriștilor de
unire a celor două mișcări, practic de subordonarea a
armatei pandurilor comandamentului armatei
revoluționare grecești.
Tudor a protestat față de intrarea eteriștilor în București,
susținând că rezolvarea problemelor interne ține
exclusiv de competența pandurilor, iar sprijinul extern
trebuind să se limiteze doar la intervenții diplomatice.
În colaborare cu boierii rămași în București și cu clerul din
Capitală, Tudor a intrat în negocieri cu otomanii, întrucât
acțiunea sa nu era, la nivel declarativ, una antiotomană.
Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, pașalele
cerând în primul rând dezarmarea armatei pandurilor și
colaborarea în vederea reprimării eteriștilor.
Cum Tudor nu a acceptat condițiile turcilor, iar oastea Porții
se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat decizia
de a se retrage în zona întărită a Olteniei și de a organiza
acolo o rezistență de durată.
La începutul lunii mai 18.000 de soldați otomani au intrat
în Moldova pe la Brăila, iar alți 15.000 de militari turci au
traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu și Oltenița în
Muntenia.
 În concepția lui Vladimirescu, durata mare a rezistenței românești ar fi putut
atrage atenția puterilor occidentale, care ar fi putut interveni la rândul lor pe lângă
Poartă pentru acceptarea revendicărilor românilor.
 Pe 15/27 mai, oastea revoluționară de sub comanda lui Tudor a început retragerea
pe direcția București – Pitești – Râmnicu Vâlcea. Pe 18/30 mai oastea
revoluționară ajunsese în apropiere de Golești.
 În rândurile armatei, se înmulțiseră însă actele de indisciplină, în condițiile în care
membrii ei nu mai vedeau un beneficiu evident al continuării luptei.
 Patru dintre căpitanii de panduri au refuzat să-și exprime în scris adeziunea la
mișcare, iar cei rămași, supărați de faptul că Tudor comandase execuția unuia din
ei pentru nesupunere, au transmis liderilor eteriști corespondența lui Tudor cu
otomanii. Etichetat ca trădător de Eterie, Tudor a fost arestat și ridicat de Iordache
Olimpiotul(unul dintre căpitanii lui Ipsilanti) din mijlocul taberei sale, fără ca
vreunul dintre panduri să se împotrivească.

 Tudor Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai/2 iunie, iar, o
săptămână mai târziu, în noaptea de 27-28 mai/9-10 iunie conducătorul pandurilor
a fost tăiat cu săbiile după ce fusese torturat, trupul fiindu-i aruncat într-o fântână.
Alexandru Ipsilanti, după ce încercase fără succes să
reziste otomanilor în fața Târgoviștei pe 25 mai/7 iunie, a
hotărât să reia parțial planul lui Tudor de rezistență
îndelungată în zonele fortificate ale Olteniei.
Pentru a-și croi drum spre Oltenia, eteriștii ar fi trebuit
să înfrângă unitățile otomane de la Drăgășani.
Aici, pe 7/19 iunie s-a scris ultimul episod important al
confruntărilor Eteriei , ajutați de detașamente ale
pandurilor cu trupele otomane. Turcii, superiori din
punct de vedere numeric și al dotării au reușit să-și
înfrângă adversarii.
Revenirea la domniile pământene
 Pe 23 iulie 1822 a avut loc restabilirea domniilor
pamântene în Principatele române.

Poarta Otomană i-a numit atunci domnitori pe :

Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova (1822–1828)
Grigore Ghica în Muntenia (1822–1828).
Grigore Dimitrie Ghica
Ioniţă Sandu Sturdza
Domnitorii pământeni au avut ca prioritate pe agenda
lor, normalizarea cursului vieţii sociale şi politice,
ştergerea urmelor revoluţiei lui Tudor Vladimirescu.
Abuzurile administraţiilor fanariote au fost un alt
punct de îndeplinit, îndreptarea nedreptăţilor fiind
un obiectiv greu de atins.
Reforme instituţionale cu adevărat nu au putut
avea loc din cauza mandatului scurt şi a dezvoltării
nefavorabile a situaţiei internaţionale din anii 1828-
1829.
Totuşi, în administrarea statului şi în justiţie s-au
putut face câteva schimbări.
Au fost epuraţi toţi deţinătorii greci de funcţii publice,
a fost micşorat numărul acestor funcţii, domnitorul
avea dreptul de a emite sentinţe în pricini importante,
un mai larg acces la actul de judecată.
În domeniul fiscal aplicarea unui impozit pe venit, în
care erau cuprinşi şi marii boieri a dat naştere la cele
mai intense fricţiuni între domnitor şi cei din urmă.
 REGULAMENTELE ORGANICE
Prin Convenția ruso-turcă de la Akkerman
(25 septembrie-7 octombrie 1826), se stabileşte revenirea la
domniile pamântene în principate. S-a instituie astfel
protectoratul rusesc asupra Țărilor Române.
Războiul ruso-turc din 1828-1829, se încheie cu
semnarea Tratatului de pace de la Adrianopol(1829) care
a limitat foarte mult dominaţia Imperiului Otoman asupra
Principatelor. Ţările Române au intrat sub ocupaţie
rusească (1828-1834)
Tratatul de pace de la Adrianopol(1829)
Prevederile referitoare la Principatele Române sunt cuprinse în Actul
osăbit pentru Principaturile Moldovei și Țării Românești.
Conform acestuia:
 Cetățile de la Dunăre: Turnu, Giurgiu și Brăila erau restituite Țării
Românești
 Poarta se obliga să respecte autonomia administrativă și legislativă a
Principatelor
 Se prevedea obligația de a aproviziona Constantinopolul și cetățile
turcești din dreapta Dunării
 Libertatea comerțului
 Poarta se angaja să confirme regulamentele ce urmau a fi introduse în
Principate sub ocupația rusă.
Prin prevederile tratatului se limita amestecul Porții în treburile interne
dar se accentua tutela Rusiei ca putere protectoare.
 În perioada ocupaţiei ruseşti în principate vor fi alcătuite
Regulamentele Organice ,primele acte cu valoare
constituţională care vor juca rolul unor legi fundamentale până
în anul 1858.
 Regulamentele Organice vor fi alcătuite sub controlul Rusiei
de două comisii de boieri din Moldova și Țara Românească ;
de aceea vor fi aproape identice
 Rusia a devenit putere protectoare a Principatelor Române, fiind
limitată suzeranitatea otomană, manifestată prin plata tributului
şi confirmarea domnilor.
 Protectoratul rusesc s-a manifestat spectaculos în perioada când
Principatele îl au guvernator pe generalul Pavel Kiseleff, care
modernizează Bucureştiul, Giurgiul, Brăila, organizează
sistemul sanitar şi pune în aplicare Regulamentele Organice.
Prevederile Regulamentelor Organice
 Se bazau pe principiul democratic, modern al separării puterilor în stat;
 au fost introduse la 1 iulie 1831 in Țara Româneasca si la 1 ianuarie 1832 în Moldova;
Prevederi
 puterea executivă era exercitaăa de domn, ales pe viaţă de o Adunare Obstească
Extraordinară. Domnul numea şi revoca miniştrii, iniția şi sancționa legi, el era
ajutat de un Sfat format din 6 miniştri. Putea să dizolve Adunarea Obştească cu
acordul puterilor suzerană şi protectoare(Turcia şi Rusia);
 puterea legislativă era deţinută de Adunarea Obştească, prezidată de mitropolit,
era formată din boieri si avea rolul de a adopta legi;
 puterea judecatorească era deţinută de tribunale și de Înaltul Divan Domnesc,
care era instanța supremă;
 a fost instituit bugetul țării;
 a fost stabilit un impozit unic: capitația, pentru țărani și patenta, pentru negustori și
meseriași;
 înființarea miliției pământene;
 dezvoltarea și reorganizarea învățământului.
Pe baza Regulamentelor Organice au domnit
Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842) şi Gheorghe
Bibescu (1842-1848) în Ţara Românească,
respectiv Mihail Sturdza (1834-1849), în Moldova
(domniile regulamentare).

Deşi, în ansamblu, au avut un rol pozitiv,

Regulamentele Organice au contribuit la accentuarea
controlului Rusiei asupra Principatelor Române.
 Înăsprirea dominaţiei străine asupra Principatelor a
determinat acţiuni diplomatice repetate ale „Partidei
naţionale”.
În 1838 boierimea liberală condusă de Ion Câmpineanu a
elaborat două documente :
1.Act de unire și independență
2.Osăbitul act de numire a suveranului.
Proiectul politic cerea:
înlăturarea suzeranității otomane și a protectoratului
rusesc
unirea Principatelor Române într-un regat al Daciei
alegerea unui domn ereditar
Ideea de unitate și independență este tot mai frecvent
asociată cu aceea a unui principe străin. S-au constituit și
societăți secrete între 1821-1848, care aveau ca obiective:
unirea Țării Românești cu Moldova
independența
egalitatea în fața legii
emanciparea clăcașilor
Un rol important l-a avut Societatea Frăția, (1843), ideile
ei liberale au fost răspândite prin publicații ca:
Propășirea, Arhiva istorică, Magazin istoric pentru
Dacia și Dacia literară.
Soirée la Palatul Princiar din București (1842)
Manevre ale milițiilor din Țara Românească (1837)
Târg țărănesc în Țara Românească, orașul Giurgiu (1837)