Capitolul al V-lea

Statul român modern – de la proiect la realizarea României Mari

(secolul al XVII-XX-lea)

I. Caracterizare generală
Statul român a luat fiinţă în anul 1859 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, însă încă cu 100 de
ani înainte, diferiţi gânditori şi cărturari şi-au imaginat cum ar trebui să fie bazele statului român
modern. Aşa au apărut diferite proiecte şi memorii.
Primele proiecte şi memorii, dar şi pamflete au fost formate de cărturari împotriva regimului fanariot.

II. Perioada fanariotă

După anul 1711 în Moldova, la domnia lui Dimitrie Cantemir şi după anul 1716 în Ţ.R, la domnia lui
Ştefan Cantacuzino, turcii nu au mai avut încredere în domnitorii români și au pus domnitori greci din
cartierul Fanar din Constantinopol. De aceea, această perioadă care a ţinut până în anul 1821. Revoluţia
lui Tudor Vladimirescu a fost numită perioada fanariotă. Principalele familii de fanarioţi au fost:
Mavrocordat, Caragea, Ipsilanti...ş.a. Primul domnitor fanariot în ambele ţări române a fost Nicolae
Mavrocordat.
1. Aspecte negative ale perioadei fanariote:
 Domnitorii fanarioţi au domnit puţin, în medie 2,5 - 3 ani, fiind mutaţi de sultan din
Moldova în Ţ.R sau invers, fie înlăturaţi. Cel mai important domnitor fanariot a fost
Constatin Mavrocordat care a domnit cu întreruperi între anii 1730-1769, de 6 ori în Ţ.R
şi de 4 ori în Moldova;
 Au crescut foarte mult obligaţiile financiare ale ţărilor române către turci;
 Fanarioţii au mărit taxele şi impozitele;
 Autonomia ţăriilor române a fost mult redusă, domnitorul fanariot fiind socotit un
simplu guvernator de provincie al sultanului, având rangul de paşă turc. Fanarioţii nu au
avut dreptul la politică externă propie;
 Fanarioţii au adus în ţările române numeroşi boieri greci cărora le-au dat funcţie în stat
şi biserică stârnind nemulţumirea boierilor;
 Armata ţărilor române a fost desfinţată, fiind înlocuită cu cete de poliţişti.
2. Aspecte pozitive ale perioadei fanariote:
 Unii domnitori fanarioţi au făcut reforme după modelul occidental, astfel Constantin
Mavrocordat a făcut reforma fiscală, administrativă, religioasă, dar cea mai importantă a
fost reforma socială, aplicată din 1746, prin care ţăranii neliberi numiţi şerbi sau iobagi
de pe domeniile boierilor au devenit ţărani liberi numiţi clăcaşi;
 Unii fanarioţi precum Ipsilanti şi Caragea au făcut culegeri de legi mai moderne. De
asemenea, au făcut construcţii, au modernizat centrul unor oraşe ca Iaşi, Bucureşti,
Craiova;
 Fanarioţii au înfinţat şcoli înalte, adică academiile domneşti de la Bucureşti şi Iaşi cu
predare în limba greacă, unde au învăţat mulţi tineri români.
3. Proiecte politice în timpul perioadei fanariote:
 1771, cu ocazia negocierilor de pace de la Focşani, un grup de boieri a trimis
reprezentanţiilor Rusiei şi Austriei, un memorium în care cereau unirea celor două ţări
române sub protecţia celor două mari puteri.
 1792, cu ocazia negocierilor de la Sviştov, iarăşi boieri au trimis un memorium celor
couă mari puteri, în cere cereau unirea celor două ţări române şi independenţa.

1
 III. Proictul politic al revoluţiei lui Tudor Vladimirescu(1821)
În ianuarie 1821 a izbucnit în Ţ.R o mişcare revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu, un boier din
judeţul Gorj, ajuns ofiţer în armata rusă. Programele revoluţiei sale sunt cuprinse în două documente:
 „Proclamaţia de la Padeş”, din Oltenia unde mişcarea a izbucnit;
 „Chemarea către tot norodul românesc”, principalul document în care se cere
înlăturarea fanarioţilor, a boierilor greci din funcţii, reformarea administraţiei, a taxelor,
a impozitelor, a şcolii, a armatei naţionale...
Tudor Vladimirescu şi-a format o armaţă din vreo 9000 de oameni, bazată pe ţărani militarizaţi din
Oltenia.
Acesta s-a îndreptat înspre Bucureşti, unde a condus până în luna mai. La început a colaborat cu
organizaţia secretă grecească „Eteria” înfinţată la Odesa în Rusia şi condusă de Alexandru Ipsilanti,
general în armata rusă. Ipsilati urmărea ca, cu trupele sale să traverseze ţările române, să ajungă în
Grecia şi să lupte împotriva turcilor. Şi el s-a oprit în Bucureşti în acelaşi timp cu Tudor Vladimirescu, dar
se baza pe sprijinul Rusiei, însă ţarul Rusiei a complotat cu mişcarea lui Vladimirescu şi cu Eteria.
Alexandru Ipsilanti a pus la cale arestarea lui Tudor Vladimirescu la Târgovişte, însă a dat greş, astfel
fiind învinsă şi armata sa dar şi armata pandurilor.
Principala urmare a lui Tudor Vladimirescu a fost aceea că începând din anul 1822 turcii au înlăturat
domniile fanariote şi au pus din nou domnitori români, precum:
 În Moldova: Ioniţă Sandu Sturdza;
 În Ţ.R: Grigore Dimitrie Ghica.

IV. Proiectul politic al revoluţiei de la 1848

Revoluţia de la 1848 se numeşte şi revoluţia paşoptistă, iar cei care au participat la ea au fost numiţi
paşoptişti.
În spaţiul românesc au fost revoluţii în Moldova, Ţ.R, Transilvania, Banat şi Bucovina. Nu au fost
revoluţii în Dobrogea ocupată de turci şi în Basarabia ocupată de ruşi.
1. Cauzele revoluţiei:
 Dorinţa de înnoire a întregii societăţi româneşti;
 Intelectualii doreau drepturi şi libertăţi democratice;
 Boierimea liberală şi burgheză dorea reforme pentru dezvoltarea economiei;
 Ţărănimea dorea rezolvarea problemei agrare, adică dorea pământ.

V. Revoluţia în Moldova
În spaţiul românesc, revoluţia a izbucnit la 27 martie 1848 la Iaşi, unde la hotelul Petersburg s-au
strâns circa 1000 de revoluţionari în frunte cu poetul Vasile Alecsandri şi Alexandru Ioan Cuza. Alecsandri
a realizat primul program al revoluţiei române numit „Petiţia Proclamaţie”, în 35 de articole. Programul
a fost înaintat domnitorului Mihail Sturdza , care l-a respins şi profitând de pătrunderea trupelor ruse în
Moldova a dat ordin de arestare a revoluţionarilor.
Unii dintre ei au reuşit să fugă în Transilvania şi Bucovina unde şi-au continuat activitatea
revoluţionară.
Astfel, revoluţionarii moldoveni aflaţi la Braşov au realizat al doilea program al revoluţiei române
numit „Principiile noastre pentru reformarea patriei”, un program mai radical în care se cerea
împropietărirea ţăranilor fără a se despăgubi boieri, cât şi unirea Moldovei cu Muntenia.
Un alt grup de revoluţionari moldoveni refugiaţi la Cernăuţi, în Bucovina, în frunte cu Mihail
Kogălniceanu au realizat al treilea program al revoluţiei române numit „Dorinţele partidei naţionale în

2
Moldova”, socotit cel mai radical program deoarece cerea unirea Moldovei cu Muntenia, plus
independenţa.

VI. Revoluţia în Ţ.R.

Revoluţia a izbucnit la 9 iunie 1848 în localitatea Islaz din Oltenia unde un grup de revoluţionari în
frunte cu scriitorul Ion Heliade Rădulescu, maiorul Cristian Tell au realizat al doilea program al revoluţiei
paşoptiste numit „Proclamaţia de la Islaz”. La 11 iunie, revoluţia a izbucnit şi la Bucureşti, domnitorul
Gheorghe Bibescu a semnat proclamaţia de la Islaz care a devenit constituţia ţării timp de 3 luni după
care a fugit peste hotare.
Puterea a fost luată de un guvern provizoriu condus de mitropolitul Neofit din care făceau parte
paşoptiştii de la Islaz, dar şi alţii precum: Rosetti şi Nicolae Bălcescu, cel mai de seamă revoluţionar.
1. Măsuri luate de guvernul revolţionar
 A desfinţat rangurile boiereşti;
 A stabilit drapelul naţional „tricolorul” având pe el scris deviza „Dreptate şi frăţie”;
 A înfinţat o gardă naţională condusă de generalul Magherzi;
 A scos două publicaţii:”Pruncul român” şi „Poporul suveran”;
 Deoarece articolul 13 din proclamaţie prevedea împropietărirea ţăranilor, guvernul a
format şi o comisie a proprietăţii compusă din boieri şi ţărani, comisie care însă nu a
făcut progrese;
 A trimis ambasadori la Constantinopol, Frankfurt şi Paris.
Rusia în calitate de putere protectoare, a cerut Turciei să intervină împotriva revoluţiei. La început a
trecut Dunărea o armată condusă de Suleyman Paşa. Acesta a înlocuit guvernul provizorriu cu un organ
numit „Locotenenţă domnească”, cu trei persoane. Rusia a considerat măsura prea blândă şi a obţinut
înlocuirea lui Suleyman Paşa cu un general mult mai dur numit Fnod Paşa. Pe 13 septembrie 1848,
trupele turceşti conduse de Fnod Paşa au încercat să pătrundă în Bucureşti, dar pe dealul Spirii de lângă
Bucureşti s-au izbit de rezistenţa unei campanii de pompieri condusă de locotenentul Pavel Zăgănescu.
Cu greu pompierii au fost înfrânţi şi turci au înfrânt revoluţia în Ţ.R.

VII. Revoluţia în Transilvania

Transilvania la fel ca şi Ungaria făcea parte din Imperiul Austriac cuprins de revluţie. Ungaria s-a
desprins de Imperiul Austriac, fiind condusă de Ludovic Kossuth, însă ungurii voiau să păstreze
Transilvania în cadrul Ungariei, ceea ce liderii români nu voiau. De aceea liderii românilor Simion
Bărnuţiu, Avram Iancu şi George Bariţiu au organizat la Blaj trei adunări populare:
 Aprilie 1848, prima adunare de la Blaj în care s-a hotărât o adunare mai mare;
 3-5 mai 1848, marea adunare de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, unde s-a aprobat alt
program al revoluţiei numit „Petiţia naţională” realizat de Simion Bărnuţiu. Petiţia cerea
independenţa naţională, înfinţarea gărzi româneşti, împropietărirea ţăranilor fără
despăgubirea boierilor, şi altele... Însă situaţia Transilvaniei s-a complicat, căci Dieta
(parlamentul) de la Cluj dominat de nobili unguri a votat alipirea Transilvaniei la Ungaria,
ceea ce a stârnit nemulţumirea românilor;
 Septembrie 1848, a treia adunare de la Blaj, când românii au venit înarmaţi, iar Avram
Iancu a organizat unităţi militare numite legiuni.
Între revoluţionarii români şi cei unguri au existat lupte sângeroase. În iarna anului 1848 şi în
primăvara lui 1849, armatele maghiare conduse de generalul Iosif Bien, au cucerit aproape toată
Transilvania, în afară de zona Munţilor Apuseni, unde se întărise Avram Iancu.
În această situaţie complicată a intervenit Nicolae Bălcescu venit din Ţ.R. Cu mare greutate el a reuşit
să medieze în iulie 1849 o înţelegere între Kosseth şi Iancu, numită „Proiect de pacificaţie”, prin care

3
ungurii se angajau să colaboreze cu români împotriva armatelor austriece. Însă înţelegerea a venit prea
târziu căci la cererea împăratului Austriei a intervenit şi Rusia. În august 1849 armatele maghiare au fost
înfrânte la Şiria lângă Arad de armatele ruso-austriece şi revoluţia ungurilor a fost lichidată, iar după o
lună a fost lichidată şi revoluţia românilor.
Revoluţia paşoptistă din spaţiul românesc a fost înfrântă datorită intervenţiei militare a celor trei mari
puteri vecine: Rusia, Turcia şi Austria.
De asemenea, au mai fost revoluţii în Bucovina, care au avut programul numit „Petiţia Ţării” realizat
de istoricul Hurmuzachi. O altă revoluţie a fost realizată în Banat, la Lugoj şi condusă de Eftimie Murgu
prin programul numit „ Petiţia neamului românesc din Transilvania şi Ungaria”.
În Basarabia şi Dobrogea nu a fost nicio revoluţie deoarece au fost ocupate de Rusia, respectiv Turcia.
Revoluţia română a avut un caracter unitar, aşa cum rezultă din următoarele dovezi:
 A avut cauze asemănătoare în toate provincile;
 A avut programe asemănătoare;
 Lideri moldoveni, ardeleni, munteni au colaborat între ei.

VIII. Proiectul politic al unirii Moldovei cu Muntenia

După înfrângerea revoluţiei paşoptiste între Rusia şi Turcia s-a încheiat o înţelegere numită
„Convenţia de la Balta-Liman” prin care s-a restabilit regulamentul organic în Moldova şi Ţ.R. După
înfrângere mulţi lideri paşoptişti au fugit mai ales la Paris şi în capitale vestice. Treptat, în rândurile lor s-
a întărit ideea unirii Moldovei cu Muntenia sub un singur domn.
Pentru aceasta liderii românilor au trimis memorii, cereri la oamenii polici de seamă ai vremii, precum
Napoleon al III-lea, împăratul Franţei. De asemenea, s-au publicat articole despre unirea românilor,
astfel că problema românească a unirii a devenit o problemă europeană. Ea a fost luată în discuţia
marilor puteri în 1856 cu ocazia „Congresului de Pace de la Paris”. De fapt, congresul punea capăt
războiului Crimeei (1853-1856), război în care Anglia, Franţa şi Turcia au înfrânt Rusia restabilind astfel
echilibrul european.
Însă , la Paris, mariile puteri au fost divizate în ceea ce priveşte unirea, astfel:
 Franţa, Rusia, Prusia (Germania), Scandinavia (Italia), erau favorabile uniri;
 Anglia era neutră;
 Austria şi Turcia se opuneau unirii.
Deoarece nu exista un cosens, congrasul de la Paris a hotărât următoarele:
 Libertatea navigaţiei pe Dunăre şi Marea Neagră;
 Rusia era obligată să de-a înapoi Moldovei trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail,
Bolgrad);
 Pentru a vedea dacă românii doresc sau nu unirea, în ambele ţări române trebuiau să se
înfinţeze adunări numite „divanuri ad-hoc” care să îi consulte pe români.
Până la numirea unor noi domnitori, ţările române urmau să fie conduse de nişte domni numiţi
caimacami, stabiliţi de sultan. În cursul anului 1857-1858, în ambele ţări române a avut loc consultarea
românilor privind unirea.
În Ţ.R, partida unionistă a câştigat lejer. În schimb, în Moldova, caimacamul Nicolae Vogoride a
încercat să falsifice rezultatele votului, stârnindu-se un adevărat scandal politic. În localitatea Osborue,
Napoleon al III-lea s-a întâlnit cu regina Victoria a Angliei şi au hotărât reluarea alegerilor în Moldova sub
supravegherea unei comisii străine. De data aceasta unionişti au câştigat detaşat.
În primăvara anului 1858, la Paris a avut loc „Conferinţa celor 7 mari puteri garante” asupra României,
iar adunările ad –hoc s-au adresat acestuia cerând unirea Moldovei cu Muntenia sub un principe dintr-o
mare dinastie domnitoare europeană.

4
Hotărârile adunărilor ad-hoc de la Iaşi şi Bucureşti au fost transmise la Paris, la conferinţa celor 7 mari
puteri garante care în 1858 au realizat un act numit „Convenţia de la Paris”. Aceasta a fost constituţia
principatelor române până în anul 1864.
Convenţia de la Paris stabilise:
 Ţările române să se unească într-un stat numit „Principatele Unite Moldova şi Valahia”;
 Fiecare să aibă câte un domnitor, o capitală, un guvern şi o adunare legislativă;
 În comun aveau doar Comisia pentru Legi şi Curtea de Casaţia şi Justiţie, ambele cu
sediul la Focşani.
Deci era o unire incompletă şi românii au acţionat punând Europa în faţa faptului împlinit, astfel:
 La 5 ianuarie 1859, la Iaşi, Adunarea electivă a Moldovei l-a ales ca domn pe cunoscutul
paşoptist Alexandru Ioan Cuza;
 La 24 ianuarie 1859, la Bucureşti, Adunarea electivă a Ţării Româneşti l-a ales ca domn
tot pe Alexandu Ioan Cuza.

IX. Domnia lui Cuza (1859-1866)

Deşi scurtă, domnia lui Alexandu Ioan Cuza a fost foarte bogată în fapte şi realizari, acesta fiind
cosiderat creatorul româniei moderne.
Perioada domniei sale poate fi împărţită în trei subperioade:
1. Perioada consolidării unirii(1859-1862)
În tot acest timp, Cuza a acţionat în două direcţii principale:
A. Recunoaşterea internaţională a dublei sale alegeri.
Franţa, Anglia, Rusia, Prusia şi Scandinavia au recunoscut dubla alegere încă din 1859. Austria a
recunoscut în 1860, iar Turcia în 1861, după ce Cuza a făcut o vizită la Constantinopol, iar sultanul i-a dat
un act numit „ Firman”, recunoscând dubla sa alegere.
B. Unificarea instituţiilor.
Pentru atingerea celui de-al doilea obiectiv, Cuza treptat a unificat serviciile de vamă, de poştă, de
telegraf, armata, iar în ianuarie 1862 s-a întrunit la Bucureşti primul parlament unic al ţări şi primul
guvern unic condus de primul ministru Barbu Catargiu. Tot din această perioadă, Cuza a început să
folosească numele ţării, România.
2. Perioada domniei constituţionale(1862-1864)
În anul 1863, Cuza susţinut de noul său prim-ministru Mihail Kogălniceanu, a dat „Legea de
secularizare”, adică confiscare a pământurilor mânăstirilor închinate muntelui Athos din Grecia. Aceste
mânăstiri deţineau 25% din terenul arabil al ţării.
Cuza şi Mihail Kogălniceanu au început să introducă legea agrară prin care ţăranii să primească
pământ, însă de fiecare dată organul legislativ, adică „Adunarea deputaţilor” formată din marii
proprietari, maiştri, au rerespins legea.
În această situaţie, în mai 1864, Cuza a făcut următoarele:
 A dizolvat adunarea deputaţiilor ostilă;
 A menţionat guvernul lui Mihail Kogălniceanu;
 A înlăturat Convenţia de la Paris şi în locul ei a introdus un act numit „Statutul
dezvoltator al Convenţiei de la Paris” numit şi „Statutul lui Cuza”. Noul act a fost
acceptat de cele 7 mari puteri. Statutul a fost constituţia României până în anul 1866.
Prin acest statut, Cuza îşi mărea puterile legislative şi pe lângă adunarea deputaţilor a
introdus a doua cameră a palamentului numită „Corp ponderator” sau „Senat”.
Datorită acestor schimbări, Cuza a putut să facă marile sale reforme:

5
  În 1864 a dat legea agrară prin care circa 500 000 de familii ţărăneşti au primit în total
peste 1,8 milioane hectare de pământ luate de la mari proprietari care primeau
despăgubiri;
 Tot în 1864 a dat legea învăţământului prin care acesta devenea obligatoriu şi gratuit.
De asemenea, a înfinţat şi Universitatea de la Iaşi şi Bucureşti;
 Iarăşi în 1864 a dat legea electorală prin care votul rămânea cenzitar, adică votau doar
cei care plăteau impozite, însă impozitul a fost micşorat, crescând astfel numărul
alegătorilor;
 A dat un cod penal, un cod civil şi un cod comercial, toate după modelul francez.
3. Perioada domniei autoritare(1864-1866)
Aceste măsuri ale lui Cuza-Vodă au nemulţumit cele două grupări politice ale vremii şi anume:
 Liberal-radicalii numiţi şi roşii, adică burghezia;
 Conservatorii numiţi şi albii, adică moşierimea.
Aceste grupări erau adverse, dar în cazul lui Cuza s-au aliat formând o opoziţie numită „monstuoasa
coaliţie”. Ea a pus la cale înlătularea lui Cuza, astfel că în noaptea de 10-11 februari 1866, coaliţia a
pătruns în palatul Cotroceni de la Bucureşti şi l-au forţat pe Cuza să abdice şi imediat să părăsească ţara.
Nu a mai fost lăsat să vină în România, acesta murind în Germania în anul 1871.

X. Proiectul politic al lui Carol I

După înlăturarea lui Cuza, puterea a fost luată de un organ numit „Locotenenţa domnească” format
din trei persoane. Acesta s-a preocupat imediat să aducă un principe străin pe tronul României,
deoarece Austria şi Turcia recunoscuseră unirea, dar numai pe timpul vieţii lui Cuza, iar acum acţionau
pentru desfacerea unirii.
De aceea, politicienii români au oferit tronul României lui Filip de Flondra, fratele regelui Belgiei, Însă
acesta a refuzat-o. Atunci coroana i s-a oferit lui Carol de Hohenzolern- Singmaringen, Înrudit cu regele
Prusiei, Wilhelm al III-lea, dar şi cu Napoleon al III-lea, împăratul Franţei. Acesta a acceptat-o şi la 10 mai
1866, la Bucureşti a fost declarat principe al României. Astfel a început cea mai lungă domnie din istoria
tării noastre, căci, Carol I a domnit între 1866-1914.
Carol I a continuat politica de modernizare a ţării în mai multe domenii, astfel:
1. În domenul politic a realizat:
A. Prima constituţie cu adevărat modernă din România (1866);
B. A încurajat înfinţarea primelor partide politice, astfel:
 În 1875, la Bucureşti a luat fiinţă Partidul Liberal al burgheziei;
 În 1880, tot la Bucureşti a luat fiinţă Partidul Conservator al moşierimii.
Între cele două partide s-a dat o luptă crâncenă pentru putere, astfel că în anul 1885, Carol I a dat
„Legea rotativei guvernamentale” prin care 4 ani conduceau liberalii, iar 4 ani conservatorii.
În 1881, România s-a proclamat regat. Acest lucru a fost cuprins în modificăriile de constituţie din
1884.
2. În domeniul cultural a realizat:
În 1880 s-a înfinţat Academia Română şi Ateneul Român, ca centru de spectacole şi conferinţe.
3. În domeniul economic a realizat:
 În 1880 s-a înfinţat Banca Naţională a României;
 Între anii 1890-1895, inginerul român Anghel Saligny a construit podul de peste Dunăre
dintre Feteşti-Cernavodă;
 A modernizat centrul oraşelor Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Constanţa.
4. În domeniul politicii externe a realizat:

6
  A condus armatele române în războiul ruso-româno-turc din 1877 , terminat prin
înfrângerea Turciei, iar în anul 1878 în urma „Congresului de pace de la Berlin”, România
şi-a câştigat independenţa şi a obţinut Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor;
 În 1883, România a aderat la alianţa numită „Tripla Alianţă” sau „Puterile Centrale”,
alături de Germania, Austro-Ungaria şi Italia pentru a se proteja de tendinţele
expresioniste ale Rusiei;
 În 1913, România a participat la „Al doilea război Balcanic” împotriva Bulgariei, care a
fost înfrântă, iar prin „Pacea de la Bucureşti”, România a obţinut partea de sud a
Dobrogei, numită provincia Cadrilater cu două judeţe: Dârstor şi Caliacra.
Regele Carol I a murit în septembrie 1914, nu înainte a a conduce „Consiliul de Coroană” de la Sinaia,
unde s-a decis neutralitatea României la WW1.

Proiectul politic al realizării României Mari

I. Caracterizare generală
În anul 1918, ultimul an al WW1 s-a realizat România Mare prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi
Transilvaniei cu România. Populaţia din aceste provincii dorea de mult să se unească cu patria mamă.
Factorii externi care au favorizat realizarea Marii Uniri din 1918 au fost:
 Victoriile Antantei (Anglia, Franţa, Rusia) pe câmpul de luptă;
 Destrămarea imperiilor multinaţionale: Austro-Ungaria, Rusia, Germania, Turcia;
 Recunoaştera internaţională a principiului autodeterminării (dreptul popoarelor de a-şi
hotărî singure regimul politic), principiu formulat de preşedintele SUA (Wilson), în 1917,
în proiectul său numit „Cele 14 puncte”. Acest principiu a fost acceptat şi de liderul
comunist al Rusiei, Lenin.

II. Unirea Basarabiei cu România

Încă din anul 1912, Basarabia făcea parte din Imperiul Ţarist, imperiu care în 1917 fusese cuprins
revoluţia bolşevică condusă de Lenin. Profitând de aceste tulburări, la Chişinău, capitala Basarabiei a luat
fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc, iar în toamna anului 1917 s-a întrunit „Congresul ostaşilor
basarabeni”.
1. Etapele unirii
 Noiembrie 1917, la Chişinău s-a format parlamentul ţării numit „Sfatul Ţării” condus de
liderul Ioan Inculeţ;
 Decembrie 1917, Sfatul Ţării a schimbat numele Basarabiei în Republica Democratică
Moldovenească, declarată autonomă în cadrul Rusiei. De asemenea, deoarece trupele
ruseşti făceau dezordini provincii, Ioan Inculeţ a cerut ajutorul armatei române care a
intervenit, restabilind liniştea;
 Ianuarie 1918, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Basarabiei;
 9 aprilie 1918, la Chişinău, Sfatul Ţării a proclamat unirea Basarabiei cu România . Rusia
sovietică nu a recunoscut aceasta şi drept răzbunare a confiscat terenul României pe
care noi îl dădusem la ei în 1916, de teama germanilor.

III. Unirea Bucovinei cu România

Încă din anul 1775, Bucovina făcea parte din Imperiul Austriac, apoi din Austro-Ungaria, aflată în 1918
în plină descompunere. Profitând de acestea, la Cernăuţi, capitala Bucovinei, românii s-au organizat într-
un Consiliu Naţional Român, condus de liderul Iancu Flondor, cerând dreptul la autodeterminare.

7
Deoarece Ucraina voia să ocupe Bucovina, Iancu Flondor a cerut ajutor regelui României, Fredinand I,
care a trimis o divizie şi a restabilit ordinea în provincie.
La 28 noiembrie 1918, la Cernăuţi s-a întrunit „Congresul general al Bucovinei”, format din deputaţi
români, polonezi, germani, care a proclamat unirea Bucovinei cu România.

IV. Unirea Transilvaniei cu România

La izbucnirea WW1, Transilvania făcea parte din Ungaria care era la rândul ei o parte din Imperiul
Austro-Ungar. În 1918, Ungaria s-a desprins de Imperiul Austro-Ungar, vrând să rămâna independentă şi
să păstreze Transilvania.
În septembrie 1918, ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar a lansat proclamaţia „Către popoarele
mele credincioase”, în care propunea un plan de federalizare a imperiului, fiind totuşi prea târziu. În
replică, Partidul Naţional Român din Transilvania a răspuns cu „ Declaraţia de Independenţă” de la
Oradea, prin care a refuzat planul împăratului, iar liderul Alexandru Vaida Voievod a cerut dreptul la
autodeterminare a provinciei.
După modelul altor popoare din imperiu, românii din Transilvania au format la Arad un „Consiliu
Naţional Român Central” (CNRC) format din 6 membri PSD şi 6 membri PNR. CNRC a luat conducerea
Transilvaniei, organizând în oraşe şi sate consilii locale şi gărzi înarmate româneşti. CNRC a lansat şi o
proclamaţie numită „Către popoarele lumii”, în care anunţă schimbăriile din Transilvania.
În octombrie 1918, CNRC a purtat negocieri cu guvernul maghiar de la Budapesta, terminate negativ,
căci ungurii acceptau doar autonomia Transilvaniei. De aceea CNRC a convocat la Alba Iulia pe 1
decembrie o mare adunare naţională.
La 1 decembrie 1918 a avut loc la Alba Iulia „Marea Adunare Naţională”, la care au participat 1228 de
delegaţi oficiali de consilii locale şi circa 100 000mii de români din Transilvania şi Banat. La Alba Iulia,
liderul Vasile Goldiş a citit rezoluţia de unire a Transilvaniei cu România, care a fost trimisă şi regelui
Ferdinand I la Bucureşti. Tot aici, la Alba Iulia s-au format două organisme temporare:
 Marele Sfat Naţional, ca organism legislativ;
 Consiliul Dirigent, ca organ executiv, în frunte cu liderul Iuliu Maniu.
Minorităţile din Transilvania au acceptat hotărârile de la Alba Iulia, însă Ungaria devenită comunistă a
refuzat şi a provocat incidente la graniţă. Având aprobarea Antantei, trupele române au intervenit,
ocupând Budapesta şi înlăturând şi guvernul bolşevic.
Pe plan extern , mariile puteri au recunoscut unirea celor trei provincii cu România, cu ocazia
„Conferinţei de Pace de la Paris” (1919-1920), care a pus capăt WW1.
În anul 1922, tot la Alba Iulia, regele Ferdinand I şi regina Maria au fost încoronaţi regi ai tuturor
românilor.
După Marea Unire din 1918, suprafaţa României a ajuns la cca 230 000 km pătraţi, iar populaţia a
ajuns la 18 milioane de locuitori.