Revoluția de la 1848 în Țările Române

Revoluția de la 1848 găsește Țările Române sub influența Rusiei, ca și putere protectoare și
a Turciei ca și putere și Transilvania sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Cauzele revoluției
rezultă din gradul de dezvoltare a societății, contradicțiilor sociale și din necesitatea
soluționării problemei naționale prin construirea unui singur stat românesc.
În Moldova mișcarea revoluționară a avut un caracter pașnic ea fiind numită și „revolta
poeților”. La 27 martie 8 aprilie 1848 pe fondul unor puternice frământări sociale și agitații
politice se întrunește la Iași în sala hotelului Petersburg o adunare. La această întâlnire are loc
formarea primului document programatic al revoluției române numită „Petiția
proclamațiune”. Documentul cuprindea 35 de articole dintre care cele mai importante
prevedeau: asigurarea libertății personale, reorganizarea învățământului, responsabilitatea
ministerială, înființarea unei bănci naționale, publicitatea ședințelor tribunalelor,
inamovibilitatea funcționarilor publici. Petiția a fost semnată de mitropolit și câțiva miniștri
demisionari împreună cu câteva sute de persoane. Când a fost supusă aprobării domnitorului
M. Sturza acesta a refuzat și a ordonat oștirii ca mișcarea revoluționară să fie înăbușită. Au
fost arestate peste 300 de persoane, unii dintre boieri, iar 13 conducători (Alexandru Ioan
Cuza, Lascăr Rosetti, Nicolae Catargiu, Grigore Romalo, etc. ) au fost trimiși sub stare de
arest la Galați, pentru a fi exilați în Turcia. Unii dintre ei au reușit să-i cumpere pe cei care
trebuiau să-i treacă Dunărea, ajungând la Brăila. De aici au reușit să treacă în Transilvania și
mai apoi în Bucovina. Alexandru Ioan Cuza, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu
Russo, Mihail Kogălniceanu în august 1848 redactează un program în 36 de puncte numit
dorințele partidei naționale din Moldova. Acest program se deosebea radical de petiția din
martie, fiind împotriva protectoratului țarist. Se cereau printre altele, egalitate politică și
civilă, instrucțiune gratuită, împroprietărirea țăranilor și se încheia cu dorința arzătoare de
unire a Moldovei cu Țara Românească.
În data de 7 iunie 1848 la Craiova Gheorghe Magheru și Costache Romanescu alcătuiesc în
ilegalitate primul guvern provizoriu revoluționar. La 9 iunie 1848 are loc marea adunare de la
Islaz, care cuprinde 22 de puncte, astfel punându-se bazele unei noi ordini constituționale.
Printre punctele adoptate amintim: calitatea politică a cetățenilor, libertatea tiparului,
desființarea rangurilor nobiliare, emanciparea și împroprietărire clăcașilor cu despăgubire,
eliberarea țiganilor robi, desființarea pedepsei cu bătaia și cu moartea, etc. Prin „Proclamația
de la Islaz” se preluau de către stat averile mănăstirilor închinate, se prevedea accesul la
învățătură a întregii populații, înființarea universităților la București și Craiova, înființarea de
licee și pensionate în fiecare județ, școli în fiecare sat, introducerea alfabetului în
administrație. În iunie 1848 domnitorul Bibescu știind că a pierdut sprijinul armatei,
semnează la București „Proclamația de la Islaz”, care va deveni noua constituție. A doua zi
rușii protestează prin consulul lor, amenințând că vor invada țara. În aceste condiții Gheorghe
Bibescu abdică. Se formează un guvern provizoriu (Ion Heliade Rădulescu ,Gheorghe
Magheru, Nicolae Pleșoianu, preotul Radu Șapcă), care pleacă spre Craiova spre a înlătura
grupul care îl sprijinea pe Bibescu. În iunie 1848 este ales ca loc de întâlnire a guvernului
provizoriu și prima capitală a revoluționarilor, înainte ca aceștia să ajungă la București. Aici
Ioan Maiorescu citește declarația de la Islaz în fața unei mulțimi în delir. Guvernul adoptă ca
steag național tricolorul revoluționarilor. În iunie 1848 revoluționarii ajung la București unde
sunt întâmpinați cu entuziasm de populație. De teama represiunilor Imperiului Rus și Otoman
se retușează un nou guvern provizoriu, format nu numai din aripa radicală a revoluționarilor ci
și din cea moderată. Noul guvern provizoriu este condus de Mitropolitul Neofit și îi are ca
membri pe Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, Ioan C.
Brătianu. În urma înțelegerii ruso-turce, rușii invadează Moldova, iar turcii Țara Românească.
Guvernul provizoriu își schimbă denumirea în locotenență domnească. Noua formulă
păstrează membrii guvernului, dar pun în față trei persoane considerate moderate.
Comandantul trupelor turce, Soliman, recunoaște locotenența domnească drept guvern legal,
fapt care duce la recunoașterea noului guvern de către toate guvernele europene, cu excepția
rușilor. Soliman este schimbat cu Fuad pașa (omul măsurilor dure). În 13 septembrie 1848
turcii intră în București. Are loc un incident care duce la bătălia din Dealul Spirii între turci și
compania de pompieri conduse de Pavel Zăgănescu. O bătălie care se termină cu rezultat
defavorabil revoluționarilor români. La Craiova armata otomană condusă de Hussein pașa,
intră în oraș în 30 noiembrie 1848. În ajunul întrării, sute de săteni din județul Craiova și
locuitori ai orașului îi întâmpină pe otomani (10.000 de ostași) cu furci, topoare, sulițe, coase
și puști. Rezultatul luptei a fost din nou în defavoarea românilor. Revoluția a fost învinsă.
Lupta pentru drepturi politice și sociale ale românilor ardeleni a început în primăvara
anului 1848 și a avut ca opoziție partea maghiară care dorea Unirea Ardealului cu Ungaria.
datorită programului politic partea maghiară neaga dreptul la existență națională la drepturi și
limba celorlalte naționalități care trăiau în Transilvania. maghiarii își doreau eliberarea de sub
stăpânire austriacă sub care erau de mai bine de 150 de ani neținând cont de doleanțele celor
care locuiau alături de ei în Ardeal românii și sașii. aceștia aspirau la rândul lor la drepturile
firești ale popoarelor care doreau să își câștige libertățile. în acest context atât românii cât și
sașii se vor alătura cauzei habsburgice ea fiind considerată garantul supraviețuirii din punct de
vedere național. laptele între cele două tabere încep începând vară a anului 1848 și vor dura
până în vara anului 1849. 18-30 aprilie 1848 are loc la Blaj prima adunare politică a românilor
din Transilvania. Această adunare are la bază proclamația preotului greco-catolic Simion
Bărnuțiu, către români, redactată la Sibiu în 12-24 martie, prin care îi îndemna pe aceștia să
militeze pentru drepturile lor ca națiune. Participă aproximativ 4000 de persoane, majoritatea
țărani sub conducerea lui Avram Iancu, Popiu Ilarion, Ioan Buteanu și alți tineri studenți în
drept și teologie. Această primă adunare s-a încheiat prin adoptarea unui document ce stabilea
programul convocării marii adunări naționale a românilor ardeleni, adunare care va avea loc
pe Câmpia Libertății de la Blaj la 3-15 mai 1848. Guvernul maghiar nu a oprit oficial ținerea
acestei mari adunări naționale dar a luat măsuri pentru a intimida și descuraja participarea și a
încercat dezbinarea românilor pe criterii religioase. La Blaj au participat peste 40.000 de
oameni, majoritatea țărani, dar și numeroși clerici, orășeni, mici nobili, de pe întreg teritoriul
Transilvaniei. În fruntea revoluției s-au aflat personalități de seamă precum Simion Bărnuțiu,
Gheorghe Barițiu, Avram Iancu, Andrei Șaguna, Eftimie Murgu etc. Adunarea a depus
jurământul față din națiunea română, față de patrie și împăratul de la Viena, după care a
aprobat programul revoluționar intitulat „Petițiunea națională”. Programul cuprindea
principalele obiective ale revoluției: independența națională a națiunii române și egalitatea de
drepturi cu celelalte națiuni din Transilvania, reprezentarea proporțională în Dietă, folosirea
limbii române în adunare și legislație biserică națională și de sine stătătoare cu rang de
mitropolie, desființarea iobăgiei fără nici o despăgubire din partea țăranilor, libertatea
cuvântului și a tiparului, abolirea privilegiilo, etc. La adunare au participat și reprezentanți ai
guvernului maghiar care propuneau alipirea forțată a Transilvaniei la Ungaria. În ciuda
opoziției românilor care constituiau populația majoritară, Dieta nobililor maghiari de la Cluj a
votat la 29 mai 1848 unirea principatului Transilvaniei cu Ungaria, fapt care a nemulțumit
deopotrivă români transilvăneni, sași și unguri. Burghezia maghiara a format o armată bine
organizată cu care a încercat să-și impune controlul asupra întregului Ardeal. Astfel au fost
reprimate toate mișcările de împotrivire a românilor, sașilor și ungurilor rămași fideli casei de
Habsburg.
La 4 iulie 1848 românii din munții Apuseni încep să se înarmeze sub conducerea lui Avram
Iancu organizând un se în 15 legiuni. Avram Iancu își așează cartierul general În tabăra de la
Câmpeni la 21 octombrie începe dezarmarea localităților ungurești Abrud și Roșia montană
dezarmare făcută în mod pașnic În 23 octombrie are loc masacrul de la Zlatna unde cad în
luptă 4/500 mii locuitori unguri iar o parte a orașului este incendiată. în urma bătăliei lor de la
ciumbrud și măgina românii sunt obligați să se retragă. tot în octombrie are loc bătălia de la
Cricău bătălie câștigată de români. în 28 octombrie românii pierd bătălia de la gura Văii în 31
octombrie luptătorii legiunii 12 Mureș atacă și distrug trupele ungare ale contelui Lázár.în 5
noiembrie românii atacă și distrug în întregime armata controlată de contele Lazăr refăcuta
între timp. în 6 noiembrie legiunile conduse de Avram Iancu Ion Buteanu Axente Sever Bălaș
și Popoviciu încep dezarmarea localităților ungurești de pe Valea Mureșului spre Cluj. în 7
noiembrie are loc lupta de la Sâncraiu câștigată de unguri iar în 8 octombrie aceștia câștigă și
lupta de la Târnava Hhunedoara.în 10 20 noiembrie se predau fără luptă legiunii lui Avram
Iancu Vințu de Jos Aiud și orașul Turda. tot în noiembrie se predau legiunilor române și
austriecilor orașul Cluj și localitatea Ocna Mureșului. începând cu 4 decembrie românii
ocupă poziție de apărare în satul Săucel și Rogojel și ocupă satul Vișan și pasul Bologa. .se dă
o nouă luptă cu ungurii în satul Sebeș unde românii sunt respinși și siliți să se retragă.
Guvernul revoluționar maghiar trimite în Transilvania o armată sub conducerea generalului
Iosif Bem. acesta învinge regiunile slabă înarmați ale românilor la Ciucea ;la 13 25 decembrie
cucerește Clujul și cele românilor să accepte autoritatea maghiara. până în martie 1849 Ben
reușește să cucerească cea mai mare parte a Transilvaniei excepție făcând Alba Iulia și
regiunea monitor Apuseni.cucerește apoi sibiul și în aprilie 1849 ajunge în Banat .în intervalul
2 14 aprilie 24 aprilie 6 mai au loc lupte sângeroase între forțele maghiare și trupele Române
din Apuseni. În iulie 1849 se încearcă o reconciliere între români și maghiari prin intermediul
lui Nicolae Bălcescu Ion Ghica .Kassuth, guvernatorul regatului ungar semnează la 2 14 iulie
la segedin „Proiectul de pacificare” și tratatul pentru formarea unei legiuni române. camera de
Jos maghiară votează la 16 28 iulie un proiect de lege prin care recunoaște drepturi naționale
românilor și slavilor in Ungaria .Avram Iancu nu va mai ataca forțele maghiare iar Kassuthva
publica un decret pentru încetarea luptelor dintre armata maghiară și cea română. armatele
revoluționare ungurești sunt cu totul zdrobite de ruși în lupta de la Șiria lângă Arad .Ungaria
și Transilvania (Ardealul) au fost predate de ruși austriecilor potrivit prevederilor sfintei
alianțe .revoluția din Transilvania se încheiase

Deși înfrântă revoluția de la 1848 din Țările Române, a avut urmări însemnate: a
zdruncinat orânduirea feudală, impulsionând dezvoltarea capitalismului, a contribuit în mod
esențial la dezvoltarea conștiinței naționale a poporului român, a pus la ordinea zilei
problemele fundamentale ale dezvoltării societății românești.