Regimul Comunist din Cuba

“Țara noastră, cu resurse modeste, dar cu un profund simț al justiției sociale, a dat
omului demnitate ca niciodată înainte și a satisfăcut nevoile sale de educație,
sănătate îngrijire, cultură, ocupare a forței de muncă și bunăstare ...nu ne trădăm
principiile.”

-Fidel Castro

DOMINAȚIA AMERICANĂ, ASCENSIUNEA LUI CASTRO ȘI RĂZBOIUL RECE

Statele Unite au continuat să mențină dominația politică și economică în Cuba pe parcursul
primei jumătăți a secolului al XX-lea, iar Cuba a jucat un rol strategic vital pentru SUA de când a cedat
controlul funcțional al Canalului Panama. Acordurile comerciale ulterioare cu SUA au limitat piața
cubaneză la exportul de zahăr, o limitare care, în cele din urmă, a lăsat Cuba vulnerabilă la tendințele
pieței mondiale. În contextul luptelor economice și al instabilității politice din Cuba, corupția a devenit
omniprezentă, ceea ce nu a făcut decât să atragă și mai multă intervenție politică din partea SUA. În cele
din urmă, în vidul de putere, armata a obținut un control suplimentar asupra guvernului politic, o
schimbare care a culminat cu golpe-ul lui Batista, o preluare ilegală a guvernului în 1951. După ce Batista
a ajuns la putere, revista Time l-a prezentat pe copertă cu legenda: "Batista din Cuba: a trecut de
santinelele democrației".

Prezentarea lui Castro

Când Batista a obținut controlul politic, Fidel Castro a început să organizeze un alt grup politic în
speranța de a-l răsturna pe Batista. Atacurile militare inițiale ale lui Castro au eșuat, ceea ce a dus la
capturarea și încarcerarea sa, înainte de a obține în cele din urmă amnistia. Cu toate acestea, Castro a
continuat să câștige putere politică și, în cele din urmă, a organizat un război de gherilă împotriva lui
Batista, care a evoluat timp de mai mulți ani, continuând să câștige sprijinul țăranilor locali și renume
internațional. Castro l-a răsturnat în cele din urmă pe Batista în 1959.

După ce a devenit președinte, Castro a dominat rapid politica cubaneză și a instituit primul
guvern comunist din emisfera vestică, guvern bazat pe ideologia marxist-leninistă. Odată cu tensiunile
internaționale continue favorizate de Războiul Rece, relațiile dintre Cuba și SUA s-au deteriorat.
Suspiciunile continue au culminat într-o ostilitate militantă în timpul încercării nereușite a SUA de a ajuta
la răsturnarea lui Castro în Golful Porcilor din 1961 și în timpul crizei rachetelor nucleare din 1962. În
această perioadă de guvernare a lui Castro, relațiile politice ale Cubei cu Uniunea Sovietică au progresat
datorită intereselor lor politice aliniate reciproc până la presupusa implicare a sovieticilor în criza
rachetelor cubaneze.
După ce și-a dat seama de restricțiile politice pe care le-a suferit modul inițial de socialism al
Cubei, guvernul cubanez a început să își asume o versiune mai instituționalizată a socialismului din 1970
până la mijlocul anilor 1980. În această perioadă, relațiile Cubei cu SUA și Uniunea Sovietică au fost
precare. În special, relațiile dintre SUA și Cuba au fost controversate la sfârșitul anilor 1970 și începutul
anilor 1980, din cauza sprijinului acordat de Cuba mai multor mișcări comuniste în curs de dezvoltare din
America de Sud.
Prăbușirea comunismului în întreaga Europă și prăbușirea Zidului Berlinului au însemnat
independența Cubei față de puterile internaționale pentru prima dată în istorie. Această lume de după
Războiul Rece a adus probleme și pe frontul intern al Cubei lui Castro. Cu un regim revoluționar
îmbătrânit și o populație în evoluție, politica internă a Cubei s-a confruntat cu noi provocări.

Fidel Castro - vizita in URSS 1963

CUBA DE DUPĂ RĂZBOIUL RECE ȘI VIITORUL

După căderea comunismului european și pierderea sancțiunilor comerciale cu Uniunea Sovietică,
economia Cubei s-a confruntat cu dificultăți, iar insula s-a confruntat cu grave penurii de petrol. Ca
răspuns, Castro a instituit diverse măsuri de austeritate. În timpul acestor condiții de viață deteriorate, mii
de persoane au luat drumul Strâmtorii Florida pentru a căuta exil în America. Pentru a resuscita
economia, guvernul cubanez a început să modifice legile privind investițiile străine, să creeze zone de
liber schimb și să promoveze industria turistică în încercarea de a-și diversifica piețele.
Schimbarea în Cuba a fost semnalată în 2008, când Fidel s-a retras, lăsându-i președinția fratelui
său Raul Castro. De atunci, Cuba a cunoscut mai multe abateri de la principiile economice marxiste
ortodoxe și a dezvoltat noi relații internaționale. În mod semnificativ, Europa a restabilit legăturile
diplomatice și a ridicat sancțiunile anterioare. Statele Unite au continuat să aibă relații dificile cu Cuba pe
parcursul anilor 1990 și la începutul anilor 2000; SUA și Cuba au continuat să aibă relații tensionate în
ciuda apropierii lor geografice, ajungând la mai multe impasuri politice, menținând un embargo
permanent și consolidând interdicțiile diplomatice.

PARTIDUL COMUNIST CUBANEZ

Partidul a fost mai reticent în ceea ce privește angajarea în reformele de piață, deși a fost forțat să
accepte unele măsuri de piață în economia sa din cauza dizolvării Uniunii Sovietice și a pierderii
subsidiarelor economice care a rezultat. Partidul Comunist din Cuba a dus adesea o politică externă
intervenționistă, ajutând în mod activ mișcările revoluționare de stânga și guvernele din străinătate. Cel
mai important rol internațional al partidului a fost în războiul civil din Angola, unde Cuba a condus o
forță comună angoleză/sovietică/cubaneză în bătălia de la Cuito Cuanavale. Mai recent, partidul a căutat
să sprijine liderii din America Latină, cum ar fi Hugo Chávez și mai târziu Nicolás Maduro în Venezuela
și Evo Morales în Bolivia. De la Revoluția cubaneză, partidul a urmat, de asemenea, doctrinele
castrismului (ideologia lui Fidel Castro, incluzând unele elemente de conservatorism social și inspirație
de la José Martí) și ale guevarismului.
Diplomația medicală a fost, de asemenea, o caracteristică proeminentă a politicii externe a
partidului. Partidul menține o politică de trimitere a mii de medici, tehnicieni agricoli și alți profesioniști
cubanezi în alte țări din lumea în curs de dezvoltare.
Raúl Castro, de când a devenit liderul partidului, a militat pentru "reînnoirea" economiei
socialiste cubaneze prin încorporarea unor noi sisteme de schimb și de distribuție care au fost considerate
în mod tradițional ca fiind orientate spre "piață". Acest lucru a dus la unele speculații conform cărora
Cuba ar putea trece la un model mai asemănător cu cel al Chinei și al Vietnamului.
Bibliografie: Cuba The Process of Socialist Development - Ken Cole

“Ministerio de Cultura de Cuba” – arhiva de poze