Sunteți pe pagina 1din 1

Regimuri politice democratice La finalul celui de-al doilea razboi mondial, Statele Unite ale Americii constituiau cea

mai mare putere a lumii. Cele doua partide, democrat si republican, si-au pastrat rolul dominant. Una dintre problemele democratiei americane postbelice a fost segregatia rasiala, intalnita in statele din sud. Populatia de culoare ( afro-americana) a luptat, in timpul mandatului prese-dintelui Dwight Eisenhower (1952-1960), pentru egalitatea in drepturi cu majoritarii (albii), segregatia in scoli fiind declarata neconstitutionala in 1954 de Curtea Suprema. In timpul presedin|ilor John Fitzgerald Kennedy si Lyndon Johnson (1963-1969) au fost adoptate amendamente la Constitutia S.U.A. si legi speciale prin care afro-americanii au obtinut toate drepturile civile si politice. Eroul acestei lupte a fost Martin Luther King . S.U.A. si-au consolidat pozitia de mare putere in timpul presedintilorRonald Reagan (1981-1989), George Bush (1989-1993) si Bill Clinton (1993-2001). In Franta, in 1946 a fost adoptata Constitutia celei de-a IV-a Republici. Aceasta stabilea ca Adunarea Nationala (puterea legislativa), avea rolul cel mai important in stat, superior presedintelui tarii si guvernului (care detineau puterea executiva). Crizele politice au impus o noua schimbare in organizarea statului, initiata de Charles de Gaulle. El a instituit cea de-a V-a Republica in 1958 noua Constitutie prevazand atributii sporite pentru presedintele Frantei . In viata politica, partidele de dreapta si de stanga au coabitat uneori la conducere. Astfel, socialistul Francois Mitterand (presedinte al Frantei intre anii 1981 si 1995) a trebuit sa colaboreze, in primul sau mandat, cu un guvern de dreapta, condus de succesorul sau la presedintia Frantei, Jacques Chirac (presedinte din 1995). In Marea Britanie, tara monarhica de traditie, viata politica a fost dominata de partidele conservator si laburist. In timpul guvernarilor laburiste, imediat dupa razboi, s-au nationalizat unele ramuri economice, precum mineritul. Ajunsi la putere, conservatorii au anulat aceste masuri dupa 1951. Pozitia de mare putere economica si politica a tarii s-a consolidat in timpul guvernului conservator condus de Margaret Thatcher (1979-1990). Italia, potrivit Constitutiei din 1946, a devenit republica, principala forta politica fiind Partidul DemocratCrestin, alaturi de care s-au afirmat partidele socialist, comunist, republican. In ciuda instabilitatii guvernamentale specifice Italiei postbelice, a problemelor interne determinate de grupari teroriste de extrema stanga (carora le-a cazut victima, in 1978, fostul premier Aldo Moro), statul italian si-a pastrat caracterul democratic parlamentar. Germanii au trait in doua state separate pana in 1990. Republica Federala Germania, constituita in 1949 prin unificarea zonelor aflate sub ocupatie engleza, americana si franceza, a fost un stat democratic, devenit unul dintre cele mai puternice si mai dezvoltate din Europa, redresarea ei avand loc sub conducerea cancelarului Konrad Adenauer (1949-1963). Perioada 1982-1998, in care crestin-democratul Helmuth Kohl a ocupat postul de cancelar, a adus stabilitate politica si prosperitate. In 1990, dupa disparitia regimurilor politice comuniste din Europa, a fost posibila reunificarea Germaniei. Japonia postbelica, a dovedit o capacitate surprinzatoare de adaptare la schimbarile postbelice, ceea ce a facut sa se vorbeasca despre ,,miracolul japonez'. Statul japonez este o monarhie constitutionala, potrivit Constitutiei din 1947, puterea legislativa avand dreptul sa controleze monarhia. Intre anii 1955 si 1993, Partidul Liberal Democrat a dominat viata politica a acestei tari.