Fişă de lucru – Trăsături ale regimurilor democratice

Citiţi, cuatenţie, textul de mai jos:

,,După al Doilea Război Mondial, situaţia ţărilor cu regimuri politice democratice era
diferită. SUA consolidate economic în urma războiului, au devenit liderul ,,lumii libere” şi s-
au adaptat în efortul de îndiguire a comunismului (în 1947 este lansat Planul Marshall, în
1949 se constituie NATO). Marea Britanie, Franţa şi alte ţări din Europa Occidentală (cu
excepţia Portugaliei şi a Spaniei, unde regimul de dictatură s-a prelungit până în 1974,
respectiv 1975) au evoluat pe calea democraţiei, iar marile învinse din război (Germania,
Italia, Japonia) au revenit treptat la o viaţă politică normală, dar au ieşit pentru un deceniu din
rândul marilor puteri.
Treptat, o dată cu refacerea economiei, regimurile politice democratice s-au
consolidat; acestea s-au caracterizat prin următoarele trăsături: separaţia puterilor în stat,
respect faţă de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, pluripartidism, economie de piaţă,
suveranitatea poporului.
În primele decenii după război, la putere s-au aflat cu precădere partide de centru
(creştin-democrate) şi de stânga (socialiste). Democraţiile occidentale au fost marcate de
câţiva factori importanţi: Războiul rece, făurirea progresivă a Europei unite, prăbuşirea
comunismului şi opţiunea pentru ,,lumea liberă” a fostelor ţări socialiste”.
(Tony Judt, Europa postbelică. O istorie a Europei după 1945)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Identificaţi trăsăturile regimurilor politice democratice postbelice.
2. Precizaţi factori care au marcat democraţiile occidentale.
3. Menţionaţi ţările care au avut regimuri democratice.
 Fişă de lucru – Republica Federală Germană
Grupa 4

Citiţi, cu atenţie, textul de mai jos :

,,După capitularea forţelor naziste, dominaţia nazistă a luat sfârşit. Consecinţele

distructive ale politicii naziste, foametea, exodul populaţiei au marcat primii ani de după
război. Reconstrucţia politică s-a aflat în sarcina Aliaţilor. Aliaţii au împărţit teritoriul şi
capitală în patru zone de ocupaţie.
Republica Federală Germană-RFG şi-a clădit un sistem multipartit, dominat de
Uniunea Creştin Democrată şi de Partidul Social Democrat. La 14 august 1949 au avut loc
primele alegeri. Konrad Adenauer (UCD) a fost ales cancelar federal la o diferenţa de un vot.
Acesta a urmărit să lege ţara de occident. A facilitat aderarea RFG în Comunitatea Europeană
a Cărbunelui şi a Oţelului, în EURATOM şi în Comunitatea Economică Europeană.
Situaţia economică tot mai gravă din RDG, şi valul continuu de emigranţi au condus
la formarea unei uniuni economice, monetare şi sociale între cele două state pe 1 iulie 1990.
Fiziunea reală dintre RFG şi RDG într-o Germanie unică s-a realizat prin acordul puterilor
victorioase în al doilea război mondial. A fost începută negocierea Acordului Doi plus Patru
între ambele guverne şi miniştrii de externe ale forţelor aliate. La 45 de ani de la sfârşitul
războiului, reunificarea a fost proclamată la 3 octombrie 1990.”
(Gheorghe Bichicean, Germania o istorie de la antici la moderni)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe :

1. Menţionaţi secolul la care se referă textul.
2. Precizaţi care a fost situaţia Germaniei după capitularea forţelor naziste.
3. Identificaţi motivele care au stat la baza unificării Germaniei.
4. Menţionaţi schimbările realizate de Konrad Adenauer.
 Fişă de lucru – Marea Britanie
Grupa 5

Citiţi, cuatenţie, textul de mai jos :

,,Monarhie constituţională cu vechi tradiţii, Marea Britanie a cunoscut succesiunea la

guvernare a Partidului Laburist şi a Partidului Conservator. În timpul guvernării laburiste din
anii 1945-1951, s-a aplicat un program de naţionalizări şi de reorganizare a sistemului de
asigurări sociale. În anii 70 economia britanică a cunoscut o stagnare, resimţind şocul
provocat de criza petrolului, declanşată de ţările arabe.
Guvernarea conservatoare (1979-1997), în care un rol important l-a avut Margaret
Thatcher (prim-ministru 1979-1990), a readus dinamismul economic, încurajând iniţiativa
privată şi restrângând intervenţia statului în economie. Pe plan extern, Marea Britanie a
beneficiat de împrumuturi americane, a aderat la NATO şi CEE. În 1962, a recunoscut oficial
că imperiul său colonial s-a prăbuşit, găsind forme noi pentru menţinerea legăturilor
economice cu fostele colonii.
Un rol important l-au avut relaţiile cu ţările dezvoltate din cadrul Comunităţii
Britanice de Naţiuni (Commonwealth): Canada, Australia, Noua Zeelandă). Sub guvernarea
lui Tony Blair, Marea Britanie a făcut din colaborarea cu SUA un principiu de bază al
politicii externe.”
(Jean Carpentier, Francois Lebrun, Istoria Europei)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Identificaţi ţările membre ale Comunităţii Britanice de Naţiuni.
2. Menţionaţi schimbările realizate de guvernarea conservatoare.
3. Precizaţi forma de guvernământ a Marii Britanii.
4. Numiţi cele două partide politice la care se referă textul.