Luptele din Primul Război Mondial s-au încheiat la ora 11:00 a zilei de 11

noiembrie 1918, după semnarea convenției de armistițiu.

Prin urmările sale, încheierea Primului Război Mondial a afectat profund ordinea
politică, socială și culturală a întregii lumi, chiar și a zonelor neimplicate
direct în conflagrație. Au apărut noi state pe harta politică a lumii, altele vechi
au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au fost înființate organizații
internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în lume.

Cuprins
1 Blocada Germaniei
2 Tratatul de la Versailles
3 „Gripa spaniolă”
4 Consecințe geopolitice și economice
4.1 Revoluțiile
4.2 Germania
4.3 Rusia
4.4 Imperiul Austro-Ungar
4.5 Imperiul Otoman
4.6 Regatul Unit
4.7 Statele Unite ale Americii
4.8 Franța
4.9 Italia
5 Traumele sociale
6 Muniția nefolosită
7 Monumente ale eroilor de război
8 Note
9 Bibliografie
10 Vezi și
11 Legături externe
Blocada Germaniei
Deși fusese semnat un armistițiu, Aliații au menținut o blocadă navală împotriva
Germaniei, blocadă care fusese impusă încă din timpul războiului. Termenii
armistițiului permiteau transporturile de alimente pe cale maritimă către Germania.
Aliații au pretins ca Germania să asigure vapoarele necesare transportului.
Guvernului german i s-a cerut să-și folosească rezervele de aur, după ce nu a
reușit să obțină un împrumut de la Statele Unite.[1] Unii istorici merg până acolo,
încât afirmă că proasta aprovizionare cu alimente cu mijloacele navale a fost una
dintre principalele cauze ale izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Există
însă și acum voci care afirmă că tratamentul aplicat de Aliați Germaniei trebuia să
fie mai aspru.

Blocada maritimă nu a fost ridicată până în iunie 1919, când Tratatul de la

Versailles fusese semnat de majoritatea națiunilor participante la conflict.

Tratatul de la Versailles
După ce negocierile Conferinței de pace de la Paris din 1919 s-au încheiat, a fost
semnat Tratatul de la Versailles pe 28 iunie 1919, document care punea în mod
oficial capăt războiului. Între cele 440 de articole ale tratatului se aflau cele
care cereau ca Germania să-și asume în mod oficial responsabilitatea pentru
declanșarea conflagrației și ca ea să plătească despăgubiri de război foarte
ridicate. Tratatul privea numai Germania, pentru celelalte țări membre ale alianței
Puterilor Centrale fiind semnate după câtăva vreme tratate separate. Tratatul
includea o clauză pentru crearea Ligii Națiunilor. Senatul Statelor Unite nu a
ratificat niciodată tratatul, iar Statele Unite nu a făcut niciodată parte din Liga
Națiunilor, în ciuda faptului că președintele american Woodrow Wilson a fost cel
mai mare susținător al acestei organizații internaționale. Statele Unite au
negociat o pace separată cu Germania, semnată în august 1921.
„Gripa spaniolă”
Articol principal: Gripă spaniolă.
Un eveniment separat, dar legat de conflagrația mondială, a fost pandemia de gripă.
O tulpină nouă de gripă, originară din SUA, dar denumită în mod eronat ca "Gripa
spaniolă", a fost adusă în mod accidental în Europa de militarii americani. Boala
s-a răspândit rapid pe tot continentul american și european, iar până la urmă pe
tot globul, infectând peste 500.000.000 de persoane din cca 2 miliarde de locuitori
cât avea atunci Terra. Unul din patru americani s-a îmbolnăvit de gripă. Numărul
exact al morților nu este cunoscut, dar este apreciat ca fiind între 20 și 100 de
milioane de oameni în întreaga lume. În 2005, conform unui studiu, „virusul din
1918 dezvoltat la păsări a fost similar cu «gripa aviară» care ne amenință cu o
nouă epidemie mondială”.[2]

Consecințe geopolitice și economice

Revoluțiile
Poate cel mai important eveniment precipitat de lipsurile războiului a fost
revoluția rusă din 1917. Un val de revoluții de orientare socialistă sau comunistă
a apărut în mai multe țări europene începând din 1917, cele mai importante fiind
cele din Germania și Ungaria.

Ca rezultat al refuzului bolșevicilor de a ceda teritorii, forțele germane și

austriece au atacat și învins armatele rusești, obligând autoritățile de la
Petrograd să accepte semnarea tratatului de la Brest-Litovsk din martie 1918.
Tratatul prevedea ca Rusia să renunțe la toate pretențiile asupra Estoniei,
Finlandei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei (mai precis asupra așa-numitei Polonii a
Congresului aflată sub control rusesc), și asupra Ucrainei. Tratatul lăsa la
latitudinea Germaniei și Austro-Ungariei "să determine viitorul statut al acestor
teritorii în înțelegere cu populațiile locale." Mai târziu, guvernul lui Lenin, a
renunțat la teritoriile poloneze ocupate ca urmare a ultima împărțiri a Poloniei,
ceea ce a permis noului constituit stat polonez să ceară restaurarea granițelor din
1772. Până în cele din urmă, tratatul a fost anulat, după ce Germania a fost
înfrântă în 1918, lăsând ca situația granițelor din răsăritul Europei să fie cea
mai mare problemă interbelică.