Berlin in perioada interbelica

În 1920, prin legea cu privire la reconstruirea noii

autorități locale a Berlinului, capitala a încorporat duzine
de orașe suburbane, sate și proprietăți din jurul Berlinului,
orașul extinzându-se semnificativ. Actul a mărit teritoriul
Berlinului de la 66 la 883 km2. Populația aproape s-a
dublat, Berlinul având după extindere în jur de patru
milioane de locuitori.
În timpul epocii Weimar, Berlinul a îndurat tulburări
politice cauzate de probelemele economice, dar a devenit
de asemenea un centru recunoscut al Douăzecilor
Zgomotoși. Metropola și-a experimentat apogeul ca o
majoră capitală a lumii și a fost cunoscută pentru aflarea
în fruntea rolurilor în știință, tehnologie, arte, binefaceri,
plănuirea orașului, film, educație superioară, guvernământ
și industrie.

 
 Albert Einstein a devenit persoană de importanță
publică în timpul anilor când a fost stabilit la Berlin,
primind Premiul Nobel pentru Fizică în 1921.

În 1933, Adolf Hitler și Partidul Nazist au venit la

putere, in 2 august 1934, Hindenburg moare, și Hitler a
preluat funcția de președinte al statului, autoproclamandu-
se Fuhrer și Cancelar al Reichului
German. Armata germană a fost
obligată să depună un jurământ în
față Fuhrerului. Germania devenea
un stat al Fuhrerului, acesta fiind
singurul punct de referință pentru
grupurile de putere rivale. Teroarea,
succesul în relațiile externe și
măsurile sociale bine coordonate au
consolidat imaginea Fuhrerului în percepția poporului
german.
 Din 7 aprilie 1933 a lansat un va de decrete
discriminatorii care-i obligă pe evrei să renunțe la profesie.
Evreilor li se interzic practicarea medicinei și profesiile în
domeniul culturii sau a avocaturii și era interzis orice
contact cu populația ariană.
Astfel, sub conducerea NSDAP, a fost distrusă
efectiv comunitatea evreiască din Berlin, care număra
160,000 și reprezenta o treime din totalul evreilor din țară.
Comunitatea evreiască berlineză a scăzut la 80,000 în
urma emigrației dintre 1933 și 1939. 
 Germania in perioada interbelica

Primul război mondial a lăsat ca urmări o profundă criză

politică, financiară şi socială. Tratatele de pace au fost
imediat încălcate, Germania refuzând să-şi achite reparaţiile
de război. Cu toate acestea, marile puteri acordă, în 1924,
prin planul Dawes, credite Germaniei, pentru refacerea
acesteia.
Realismul cancelarului german G. Stresemann a dus la
încheierea Pactului de la Locarno (1925). Astfel, Franţei i se
recunosc graniţele occidentale. În 1926, Germania aderă la
Societatea Naţiunilor, iar în 1928, prin Pactul Briand-Kellogg,
războiul este declarat înafara legii. În această atmosferă,
“salvatorul” unei Germanii cu scopuri mari este ales a fi
Hitler, al cărui plan este cuprins în cartea Mein Kampf (Lupta
mea), redactată în timpul în care acesta se afla în închisoare.
In 1933, el devine cancelarul Germaniei, ca apoi, în 1934, să
devină şeful statului (partidul NSDAP).
Acesta a început să atace sindicaliştii, comuniştii,
muncitorii, intelectualii.Doctrina caracteristică Germaniei era
aceea totalitaristă, de extremă dreapta (nazismul),
reprezentată prin teroare, cenzură, poliţie politică,
propagandă, supremaţia unui singur partid. O trăsătură
bizară ce diferenţiază nazismul faţă de fascism este cea
rasială, în Germania practicându-se anti-semitismul, pe baza
superiorităţii indiscutabile a rasei germane.
 În 1933, Germania părăseşte Societatea Naţiunilor şi
încalcă Tratatul de la Versailles, în 1935 fiind cauza unui grav
focar de război. Hitler şi-a restabilit serviciul militar şi a creat
o nouă armată. În acest caz, industria a fost pusă în slujba
înarmării. Urmează ocuparea zonelor renane (1936), în
acelaşi an stabilind, împreună cu Benito Mussolini, axa
Roma-Berlin. În 1938 anexează Austria, iar în urma
Conferinţei de la Munchen obtine teritoriul Sudeţilor
(Cehoslovacia), dar Tratatul de la Munchen este încălcat în
momentul în care fosta Cehie devine protectorat german.
Însă, pentru Hitler, încălcarea numeroaselor tratate ce s-au
dovedit prea fragile pentru asigurarea păcii şi evitarea unui
nou război, nu au făcut decât să înlesnească drumul acestuia
către adevăratul scop: creearea unui al 3-lea Imperiu
Mondial, durabil 1000 de ani.
Planul lui a fost aproape perfect, fiind încheiat şi un
pact de neagresiune cu URSS (spre uimirea tuturor statelor
democratice) – 23 august 1939. Pe 1 septembrie 1939,
Germania atacă Polonia. Pe 3 septembrie, acelaşi an, Londra
şi Parisul declară război Germaniei.