Politica in

perioada
interbelica
 Regimurile democratice in perioada
Sfarsitul primului razboi mondial a interbelica
Pluralismul politic
– NEGOITA ANDREI
reprezentat o victorie pentru democratie. –
Marea Britanie
Dupa destramarea statelor multinationale,
noile state formate La sfarsitul razboiului pe scena politica in Marea
Britanie, alaturi de Partidul liberal și Partidul
(Polonia,Cehoslovacia,Regatul-Sarbo-Crato
conservator apare partidul laburist,devenind
Sloven) si invingatorii razboiului (Franta, principala formatiune politica de opozitie.
Marea Britanie,SUA) au adoptat regimuri
politice democratice. Alegerile parlamentare din 14 decembrie 1918 se
incheie insa cu victoria comservatorilor,Marea
Britanie fiind guvernata din 10 ianuarie 1918 pana
in 19 octombrie 1922 de un cabinet de coalitie
La baza regimurilor politice stateau numeroase principii precum:
format din reprezentantii partidului liberal si
• Dreptul la vot care acum era universal indiferent de clasa si
categorie sociala. conservator, condus de Lloyd George.
• Separarea puterilor in stat,puterea fiind impartita intre Guvernul avea insa sa se confrunte in urmatori ani
organele legislative,executive si judecatoresti. cu un numar ridicat al somerilor (peste 2.500.000)
si numeroase greve in care aproximativ 6 milioane
• Respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti de muncitori au refuzat sa continue sa lucreze.
 In anul 1931 dupa o perioada in care
cele doua partide, conservator si
laburist, au alternat la putere,
guvernul laburist incearca redresarea
crizei economice , formand astfel o
comisie regala cu scopul de a elabora
recomandari pentru scoaterea tarii
din criza.
Una din recomandarile comisiei a
fost reducerea cheltuielilor sociale ale
guvernului care a provocat o criza in
partidul laburist,acesta fiind inlocuit
cu Guvernul National care a scos in
final Marea Britanie din criza.
Franta
Chiar daca Franta a fost invingatoare in primul razboi
mondial aceasta a avut pierderi materiale si umane
colosale si a fost puternic afectata de crize economice si
politice.
In anul 1926 partidele formeaza guvernul numit „Uniunea
Nationala” care duce la stabilizarea francului,redresarea
economiei si cresterea rezervelor de aur.
Viata politica in Franta s a caracterizat
prin schimbari foarte frecvente de
guvern, din 1929 pana in 1932 fiind 6
cabinete de ministri diferite , urmate
de inca 4 cabinete in 1933,schimbate
pe fondul scandalurilor politice, fapt
ce a dus la o criza politica in Franta.
Politica externa a Frantei s a
caracterizat prin incercarea sa de a
preveni un nou atac al Germaniei si de
a deveni hegemonie pe continent,
fiind insa oprita de Marea Britanie si
SUA care nu doreau ca Europa sa fie
dominata de Franta prin scaderea
datoriilor pe care Germania le avea
fata de Franta.

S.U.A
In 1920 obtin drept la vot femeile albe, minoritatile
rasiale au obtinut dreptul la vot doar in nord, urmand sa
se limiteze rata migratiei in SUA. Astfel apar organizatii
precum Ku Klux Klan care aveau ca tinta minoritatile si
imigrantii
In plan extern administratia americana s a preocupat cu
recuperarea creditelor acordate Aliatilor si redresarea
economiei Germaniei pentru ca aceasta sa si poata plati
reparatiile de razboi.
Dupa incheierea primului razboi mondial SUA a fost
singurul stat care a iesit din razboi mai bogat decat a
intrat.
Desi SUA a fost la fel ca si statele europene afectata de
crize si schimbari aceasta a cunoscut o dezvoltare
economica uriasa.
Presedintele Woodrow Wilson s a implicat activ in
disputele din Europa dupa razboi. Acesta dorea
formarea unei Ligi a Natiunilor, insa Franta si Marea
Britanie erau mai interesate de datoriile Germaniei.
Politica interna a SUA s a caracterizat printr o politica
de izolationism, considerand ca strainii tulbura linistea
si ordinea statului. Astfel SUA nu s a implicat in
problemele din Europa si nici nu a avut relatii cu
majoritatea statelor de pe continent dupa mandatul
lui Woodrow Wilson.
In 1919 este interzisa comercializarea bauturilor
alcoolice,fapt ce duce la aparitia gruparilor criminale si
a contrabenzii
 Romania
In regimul La sfarsitul razboiului Romania s a aflat in tabara invingatorilor,fapt ce i a permis
democratic al atingerea obiectivului pentru care intrase in razboi, reintregire nationala. Aparitia
Romaniei monarhia votului universal in Romania a dus la o crestere dramatica a numarului de alegatori care
inca era o institutie a mutat scena politica de la oras la sat, 80% din populatia Romaniei traind la tara.
foarte importanta.

In 1919 cand la alegeri nici un partid nu a castigat, Ferdinand I a numit un guvern

de coalitie, in 1920 a adus la putere pe Alexandru Averescu care era cel mai
popular om din Romania la acel moment iar in 1922 a incredintat puterea lui Ion
I.C Bratianu care era cunoscut pentru calitatile sale de lider politic si de stat.
In timpul perioadei interbelice Romania a avut o mare diversitate de partide insa
cel mai important partid al acestei perioade a fost Partidul National Liberal.
Acesta era cel mai bine organizat partid, avea o viziune foarte buna asupra
viitorului Romaniei si lideri cu experienta politica si o foarte buna capacitate
organizatorica.
Alternanta la putere a partidelor in Romania a fost foarte dinamica,
experimentandu-se astfel cu diferite metode de a aborda problemele.
Criza democratiilor in perioada interbelica

In perioada 1929-1938 statele democratice

se confrunta cu cea mai mare criza economica
a secolului care s a caracterizat prin
inflatie,somaj,cresterea si scaderea preturilor
si falimentul multor banci. In aceasta situatie
guvernele democratice se vad nevoite sa
renunte la politica liberala traditionala care
presupunea ca statul sa nu intervina in viata
economica.
In SUA presedintele Franklin Roosevelt Pe plan politic in statele democratice datorita
lanseaza o politica economica numita New crizei economice partidele democratice si au
Deal care fixa o limita a preturilor produselor pierdut increderea in populatie iar partidele
de baza, ajuta financiar bancile si a inceput o extremiste, in special cele de extrema
serie de lucrari publice pentru a opri somajul. dreapta,dupa modelul fascist sau nazist au
inceput sa castige un rol politic important.
~ IOSUB DAVID ~
Cultura si Dominanta
Societatea Politica
Într-un regim totalitar, -nerespectarea principiului
separaţiei puterilor în stat;
cultura și societatea sunt
- existenţa unui singur partid
puternic controlate și politic, cu un lider
manipulate de către
dominator;
guvern sau de partidul - nerespectarea drepturilor şi
politic aflat la putere. libertăţilor cetăţene
Acestea sunt caracteristici ale
Regimurile totalitare își
unui regim autoritar sau
propun să controleze nu
totalitar, inclusiv
doar acțiunile oamenilor, nerespectarea separației
ci și gândurile și puterilor în stat, existența
sentimentele lor, iar unui singur partid dominant
cultura și societatea sunt și nerespectarea drepturilor și
libertăților cetățenești. Aceste
instrumente importante
trăsături conduc la
pentru realizarea acestui suprimarea libertății,
obiectiv.
opresiunea politică și
controlul total asupra
societății și a indivizilor.
Cenzura si
Propaganda
Acestea sunt alte caracteristici ale
regimurilor totalitare:
Cenzura, care se referă la
controlul guvernamental asupra
informațiilor și opiniilor care
sunt difuzate publicului.
Propaganda, care este utilizată
pentru a manipula opinia publică
și a crea o imagine idealizată a
guvernului sau liderului
dominant.
Poliția politică, care este o forță
de securitate secretă care
supraveghează și îi persecută pe
cei care sunt percepuți ca fiind o
amenințare la adresa guvernului
sau a sistemului politic.
Toate aceste caracteristici conduc
la controlul total al guvernului
asupra societății și împiedică
orice formă de opoziție sau
libertate individuală.
Nazismul
Nazismul este o ideologie politică extremistă
și rasistă dezvoltată în Germania în anii 1920-
1930. Nazismul susținea superioritatea rasială
a germanilor și arianilor și respingea
democrația, egalitatea socială și libertățile
individuale. Partidul Nazist, condus de Adolf
Hitler, a preluat puterea în Germania în 1933 și
a instaurat un regim totalitar, care a condus la
izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial
și la Holocaustul în care au fost ucise
aproximativ 6 milioane de evrei și alte grupuri
considerate inferioare.
Adolf Hitler
Adolf Hitler s-a născut pe 20 aprilie 1889 în Austria
și a devenit liderul Partidului Nazist în Germania în
anii 1920. El a preluat puterea în Germania în 1933
și a instaurat un regim totalitar. Sub conducerea sa,
Germania a început cel de-al Doilea Război Mondial
și a comis atrocități în masă, inclusiv Holocaustul.
Hitler a fost responsabil pentru moartea a milioane
de oameni și a condus Germania într-un război
distructiv care a dus la prăbușirea sa și la înfrângerea
sa în 1945. În aprilie 1945, Hitler s-a sinucis în
bunkerul său din Berlin.
Fascismul Italian
Fascismul italian a fost o ideologie politică
naționalistă și autoritară dezvoltată de Benito
Mussolini în Italia în perioada interbelică.
Fascismul a promovat ideea că națiunea era
mai importantă decât indivizii și că puterea
guvernului ar trebui să fie concentrată în
mâinile unui singur lider. Regimul fascist
condus de Mussolini a preluat puterea în
Italia în 1922 și a introdus măsuri autoritare
pentru a controla societatea și economia.
Benito Mussolini
Benito Mussolini s-a născut în 1883
în Italia și a fost liderul Partidului
Fascist din Italia începând cu anii
1920. El a preluat puterea în Italia în
1922 și a instaurat un regim fascist
autoritar. Mussolini a introdus
politici de control al economiei și a
supravegheat suprimarea opoziției
politice și a libertăților civile. El a
devenit aliat cu Germania nazistă în
timpul celui de-al Doilea Război
Mondial și a condus Italia în război
până la căderea sa în 1943. Mussolini
a fost capturat și executat de
partizani italieni în 1945.
Japonia Imperiala
Regimul Totalitar din Japonia a fost instaurat în
perioada interbelică și a fost caracterizat de o
puternică centralizare a puterii în mâinile
Împăratului și ale militarilor. Regimul a fost
marcat de o ideologie naționalistă și imperialistă,
care a condus la implicarea Japoniei în cel de-al
Doilea Război Mondial și la comiterea unor
atrocități. Puterea reală era exercitată de militari
și de organizații precum Kempeitai, o poliție
militară, care se ocupa de suprimarea opoziției și
a disidenței politice.
Hirohito
Hirohito a fost împăratul Japoniei în
perioada 1926-1989. El a devenit
împărat în 1926, după moartea tatălui
său, și a condus Japonia prin perioada
tulbure a celui de-al Doilea Război
Mondial și perioada postbelică de
reconstrucție a țării. În timpul
războiului, el a fost considerat o figură
importantă a regimului totalitar
japonez, deși gradul său de implicare
în politicile guvernamentale a fost și
este încă subiect de dezbatere. După
înfrângerea Japoniei în război,
Hirohito a fost deposedat de putere,
dar a rămas împărat ceremonial până
la moartea sa în 1989.
Comunismul lui Lenin si
Vladimir Lenin
(1870-1924) a fost
liderul bolșevic care a
condus revoluția din
Rusia în 1917 și a

Stalinismul
fondat Uniunea
Sovietică. El a instaurat
un regim comunist în
Rusia prin politici de
naționalizare a
economiei, colectivizare
a agriculturii și
industrializare rapidă.
Comunismul lui Lenin a fost un sistem politic și economic în care Lenin a fost lider al
Uniunii Sovietice până
proprietatea privată a fost abolită și toate bunurile și resursele au la moartea sa în 1924, la
vârsta de 53 de ani.
fost deținute și administrate de stat. Lenin a introdus politica de Iosif
"război împotriva țăranilor bogați" și a implementat politici de Vissarionovici
colectivizare forțată a agriculturii, precum și industrializarea Stalin (1878-1953) a
fost liderul Uniunii
rapidă a țării prin ceea ce a fost numit "planificarea centralizată". Sovietice între 1927 și
1953. El a fost
Stalin a preluat conducerea Uniunii Sovietice după moartea lui responsabil pentru
teroarea stalinistă, care a
Lenin și a instaurat un regim totalitar cunoscut sub numele de dus la milioane de
victime și la
stalinism. Stalin a introdus politici de represiune împotriva persecutarea opozanților
politici. Stalin a condus
disidenților politici și a consolidat controlul statului asupra Uniunea Sovietică în
timpul celui de-al
economiei, folosind forța brută pentru a obține obiectivele sale. În Doilea Război Mondial
și a fost considerat unul
timpul lui Stalin, milioane de oameni au fost executați sau trimiși dintre cei mai
importanți lideri politici
în lagăre de muncă forțată, iar economia și societatea au fost ai secolului al XX-lea.
puternic controlate de guvern.
Regimul totalitar comunist din Rusia
~ Nistor Miruna ~
 Instaurarea comunismului în Rusia în perioada februarie-
octombrie 1917 a fost un proces complex și tumultuos care a avut
loc în contextul Primului Război Mondial și a crizei economice și
sociale din Rusia.
 În februarie 1917, Revoluția Rusă a început cu o serie de proteste
populare la Petrograd (astăzi Sankt Petersburg), capitala Rusiei la
acea vreme. Aceste proteste au fost declanșate de inflația puternică
și de penuria de alimente și combustibili, care au fost exacerbate de
participarea Rusiei la Primul Război Mondial.
 În urma protestelor, țarul Nicolae al II-lea a abdicat în martie 1917,
iar puterea a fost preluată de guvernul provizoriu, care a fost
format din lideri politici liberali și moderati. Acest guvern provizoriu
a continuat să lupte în Primul Război Mondial și a încercat să
reformeze societatea rusă prin adoptarea unor politici democratice
și liberale.
 Cu toate acestea, guvernul provizoriu a fost slab și instabil, iar
popularitatea sa a scăzut rapid în rândul populației. În acest timp,
liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care se afla în exil în Elveția, a
încercat să organizeze o lovitură de stat pentru a prelua puterea.

 În octombrie 1917, Lenin și bolșevicii au reușit să preia controlul

asupra orașului Petrograd, iar Lenin a devenit liderul noii
guvernări. Noua guvernare a introdus o serie de reforme
socialiste, inclusiv naționalizarea terenurilor și a industriilor și
redistribuirea bogăției către clasa muncitoare.

 În timp, aceste reforme au dus la formarea Uniunii Sovietice și la

instaurarea comunismului în Rusia. Cu toate acestea, procesul de
construire a unei societăți socialiste și de transformare a Rusiei
într-un stat comunist a fost lung și dificil, și a fost marcat de
probleme economice, sociale și politice majore.
Protestul de la Petrograd
 Date biografice Lenin
Vladimir ilyich lenin, născut la 22 aprilie 1870 în simbirsk, rusia, a fost un
lider politic și revoluționar rus, cunoscut pentru rolul său în fondarea
partidului comunist și conducerea revoluției din octombrie 1917, care a dus
la înființarea uniunii sovietice.În anii 1890, lenin a început să se implice activ
în mișcarea social-democrată din rusia, devenind liderul facțiunii bolșevice
din partidul muncitoresc social-democrat rus. În 1917, în urma revoluției din
februarie, lenin a revenit în rusia din exilul său din elveția și a condus partidul
comunist și revoluția din octombrie, care a dus la preluarea puterii de către
comuniști și instaurarea republicii sovietice federative socialiste ruse.

În timpul mandatului său ca lider al uniunii

sovietice, a luptat împotriva opoziției politice și a
desfășurat o campanie de teroare împotriva
dușmanilor regimului comunist.Lenin a suferit
mai multe atacuri cerebrale în ultimii ani de viață
și a murit la 21 ianuarie 1924 în gorki, rusia.
Moartea sa a dus la o luptă internă în partidul
comunist și la urcarea la putere a lui iosif stalin.
Cu toate acestea, ideologia și impactul lui lenin
asupra istoriei rusiei și a lumii rămân
semnificative până în ziua de azi.
Regimul comunist condus de Lenin (1917-1924)
Regimul comunist condus de Lenin a avut loc
în Rusia între anii 1917 și 1924, care a dus la
răsturnarea guvernului provizoriu și la
instaurarea primului stat comunist din
lume.La început, Lenin a încercat să
construiască o societate socialistă prin
mijloace pașnice, dar după eșecul Revoluției
din 1905 și în condițiile Primului Război
Mondial, a început să promoveze ideea unei
revoluții violente, care să ducă la prăbușirea
sistemului autocrat. Regimul comunist al lui
Lenin a pus în aplicare o serie de politici și
reforme care au încercat să distrugă vechea
ordine socială, economică și politică a Rusiei
țariste și să creeze o societate egalitară și fără
clase, precum și o poliție politică puternică,
cunoscută sub numele de “CEKA".Cu toate
acestea, regimul lui Lenin a fost marcat și de
represiunea politică, precum și de foametea și
de decăderea economică, care au avut loc ca
urmare a politicilor economice ineficiente. De
asemenea, după moartea lui Lenin în 1924,
luptele pentru putere dintre liderii comuniști
au dus la începutul unei noi ere de represiune
politică și de dictatură în Uniunea Sovietică.
 Instaurarea, constituirea U.R.S.S. si ideologia marxism-leninism
Instaurarea uniunii republicilor sovietice socialiste (URSS)
a fost un eveniment major în istoria rusiei și a lumii în
general. Aceasta a avut loc în decembrie 1922, când mai
multe republici sovietice s-au unit pentru a forma un
singur stat socialista.
Ideologia care a stat la baza formării urss a fost
marxismul-leninism, care a fost dezvoltată de liderul
sovietic vladimir lenin. Acesta a interpretat ideile lui karl
marx și friedrich engels într-un mod care a devenit
cunoscut sub numele de "leninism".
Marxismul-leninism se concentrează pe ideea că clasa
muncitoare trebuie să conducă societatea, în locul elitelor
capitaliste. Aceasta implică naționalizarea proprietății
private și a mijloacelor de producție, precum și
organizarea economiei într-un mod care să satisfacă
nevoile clasei muncitoare.
 În ceea ce privește URSS,
marxismul-leninism a fost aplicat
într-un mod care a dus la o
puternică centralizare a puterii și
la o planificare economică
riguroasă. Aceste politici au avut
efecte puternice asupra economiei
și societății sovietice, aducând
atât beneficii cât și dezavantaje.În
cele din urmă, URSS a devenit una
dintre cele mai mari puteri
economice și militare din lume,
dar la sfârșitul anilor '80, o serie
de probleme economice și sociale
au dus la prăbușirea Uniunii
Sovietice în decembrie 1991.
 Desfiintarea libertatii presei
La începutul conducerii lui Lenin în
Uniunea Sovietică, libertatea presei a fost
desființată. În 1917, după Revoluția din
Octombrie, Lenin a decretat înființarea
Comisariatului Poporului pentru Afaceri
Interne (NKVD) și a început să pună bazele
unui sistem totalitar de guvernare.În 1918,
guvernul sovietic a adoptat o lege prin care
se interzicea orice formă de presă
independentă sau opoziționistă. Ziarele și
publicațiile care nu se supuneau noii linii
politice erau închise sau cenzurate
În plus, autoritățile sovietice au
instituit o cenzură strictă asupra
tuturor formelor de comunicare,
inclusiv corespondența privată și
telegramele.În 1922, Lenin a creat
Agenția de Știri TASS
(Telegrafnoye agentstvo
Sovetskogo Soyuza), care a devenit
singura sursă oficială de știri și
informații în Uniunea Sovietică.
Prin intermediul acestei agenții,
guvernul sovietic a controlat fluxul
de informații către populație și a
promovat propaganda politică.În
timpul guvernării lui Lenin,
libertatea presei a fost limitată, iar
jurnaliștii și scriitorii care nu au
susținut linia oficială au fost supuși
represiunii. Aceste măsuri au fost
intensificate în perioada stalinistă,
când controlul asupra presei și
cenzura au devenit mai stricte.
Crearea politiei politice CEKA
CEKA (Comitetul Extraordinar pentru Combaterea
Contrarevoluției și Sabotajului) a fost creată de către liderul
revoluționar bolșevic, Vladimir Lenin, în decembrie 1917.
Acesta a fost primul organ de securitate al statului sovietic,
cu responsabilitatea de a identifica și elimina toate formele
de opoziție politică și de a menține supravegherea strictă
asupra populației.Scopul declarat al CEKA era de a elimina
opoziția politică și de a lupta împotriva sabotorilor și a
spionilor, dar organizația a devenit rapid o poliție politică
brutală și eficientă, responsabilă pentru arestarea, detenția,
torturarea și execuția a mii de oameni.Sub conducerea lui
Felix Dzerjinski, CEKA a devenit o organizație temută și
influentă în Uniunea Sovietică. După ce a fost reorganizată
în GPU (Politia de Securitate de Stat) în 1922, apoi în
OGPU (Directoratul Principal pentru Securitate de Stat) în
1923, poliția politică a continuat să joace un rol important în
istoria sovietică, devenind cunoscută sub numele de NKVD
(Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) în 1934.În
concluzie, CEKA a fost creată ca o necesitate într-un
moment de instabilitate politică și socială în Rusia, dar a
 Nationalizarea proprietatilor
După Revoluția din Octombrie 1917, guvernul
bolșevic a început un proces de naționalizare a
bunurilor și industriei din Rusia. Acest proces a
dus la preluarea proprietății private a băncilor,
fabricilor și proprietăților agricole de către
stat.Pe 2 decembrie 1917, guvernul bolșevic a
emis "Decretul privind naționalizarea
pământului", prin care toate pământurile private
au fost trecute în proprietatea statului. În 1918,
au urmat și naționalizarea băncilor și a altor
întreprinderi industriale, cum ar fi fabricile,
uzinele și minele.De-a lungul anilor, procesul de
naționalizare a continuat, iar statul sovietic a
devenit proprietarul majorității afacerilor din
țară. Acest proces a fost unul dintre pilonii bazei
economice a Uniunii Sovietice și a avut un
impact profund asupra istoriei Rusiei și a lumii.
Taranii
• Au fost obligati sa dea la stat surplusul lor de cereale
• Acesta a fost unul dintre primele acte importante ale
guvernului bolșevic în ceea ce privește politica
agricolă.Această politică a fost impusă prin intermediul
decretului "Despre sechestrarea cerealelor", emis în
iunie 1918, care prevedea ca țăranii să livreze la stat o
anumită cantitate de cereale, în funcție de suprafața de
teren pe care o dețineau. Această politică a fost
implementată pentru a asigura aprovizionarea cu
alimente a orașelor și a armatei sovietice, care se
confruntau cu o criză acută de
aprovizionare.Implementarea acestei politici a dus la o
serie de probleme, printre care se numără scăderea
producției agricole, încălcarea drepturilor de proprietate
ale țăranilor și creșterea nemulțumirii în rândul acestora.
În plus, această politică a fost considerată de
mulți istorici drept una dintre cauzele foametei din anii
1920 și 1930 în Uniunea Sovietică.În anii care au urmat,
guvernul sovietic a încercat să implementeze o serie de
politici agricole diferite, inclusiv colectivizarea și crearea
de ferme de stat mari. Însă aceste politici au avut, de
asemenea, consecințe negative asupra producției
agricole și au dus la o creștere a nemulțumirii în rândul
țăranilor.
 Institutiile
• au devenit controlate de membrii partidului
communist

• Dupa instaurarea regimului sovietic, toate

instituțiile de stat, inclusiv administrația
publică, forțele armate, justiția și mass-media,
au fost puse sub controlul direct al partidului
comunist.
• Această politică a fost denumită "controlul
comunist asupra statului" și a fost menită să
garanteze că partidul rămâne la putere și că
politica sa este implementată fără opoziție din
partea altor grupuri politice sau sociale.
Această politică a rămas în vigoare în Uniunea
Sovietică până la prăbușirea sa în 1991.
 Constituirea partidului unic in U.R.S.S.
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) a fost singurul
partid politic din Uniunea Sovietică (URSS) timp de mai multe
decenii. Constituirea acestui partid unic a fost rezultatul unei
evoluții istorice îndelungate și a unui proces de consolidare a
puterii comuniste în Uniunea Sovietică.La începutul anilor
1920, Uniunea Sovietică a fost formată prin unirea mai multor
republici sovietice și a devenit prima țară socialisă din lume. În
această perioadă, existau mai multe partide politice în Uniunea
Sovietică, inclusiv Partidul Comunist al Bolșevicilor, care
deținea puterea de guvernământ.În anii următori, puterea
comunistă a fost consolidată și extinsă în întreaga țară. În 1925,
la al XIV-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice (PCUS), a fost adoptată o nouă constituție care a
consolidat puterea politică în mâinile PCUS.În 1929, a fost
lansată politica de industrializare și colectivizare forțată, care a
dus la o intensificare a luptei pentru putere în interiorul PCUS
și la creșterea puterii liderilor partidului, cum ar fi Iosif
Stalin.În anii 1930, Stalin a condus o campanie de epurare a
partidului, prin care au fost eliminate sau arestate persoanele
considerate inamice ale revoluției
 Această campanie a dus la eliminarea majorității
liderilor partidului și la o consolidare suplimentară a
puterii lui Stalin și a apropiaților săi.În 1936, a fost
adoptată o nouă constituție care a consolidat și mai
mult puterea politică în mâinile PCUS. Constituția a
declarat că Uniunea Sovietică era o republică
socialistă federală, iar Partidul Comunist al Uniunii
Sovietice era „nucleul conducător al întregii
Uniuni”.Astfel, PCUS a devenit singurul partid
politic legal în Uniunea Sovietică și a controlat
întreaga viață politică și socială a țării. Opoziția
politică a fost interzisă și toți cetățenii sovietici au
fost obligați să se alinieze la linia partidului.În
timpul războiului rece, Uniunea Sovietică a
promovat modelul său de partid unic și sistem
politic în alte țări socialiste. Acest model a fost
adoptat și de alte țări, cum ar fi China și Coreea de
Nord.În cele din urmă, după moartea lui Stalin în
1953, puterea politică în Uniunea Sovietică s-a mai
relaxat, iar în anii 1980, sub conducerea lui Mihail
Gorbaciov, a avut loc o perestroikă care a dus la o
oarecare democratizare
Regimul totalitar communist condus de Stalin (1924-1953)
~ Tacu Alexandru ~
Regimul totalitar comunist condus de stalin este unul dintre cele mai controversate și dezbătute subiecte din
istoria modernă a lumii. În acest proiect, vom explora caracteristicile acestui regim, datele biografice ale lui
stalin și practicile totalitare staliniste, inclusiv teroarea, controlul economiei, organizarea politică și propaganda
de partid.

Iosif Vissarionovici Stalin s-a născut la 18 decembrie

1878 în Georgia, atunci parte a Imperiului Rus.
Copilăria sa a fost una dificilă, tatăl său fiind un
alcoolic violent și mama sa fiind obligată să muncească
pentru a-și întreține familia.În 1894, Stalin a fost
admis la Seminarul Teologic din Tiflis, unde a studiat
până în 1899. După părăsirea seminarului, s-a implicat
în mișcarea revoluționară marxistă și a devenit un
lider important al Partidului Bolșevic.În 1917, în
timpul
Revoluției din Octombrie, Stalin a devenit membru
al guvernului sovietic și a început să-și consolideze
puterea în cadrul Partidului Comunist. În 1922, a
devenit Secretar General al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice și a început să-și consolideze puterea
în cadrul țării.
Practici totalitare staliniste
Colectivizarea forțată a agriculturii: Stalin a impus colectivizarea forțată
a fermelor și a eliminat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, iar
fermierii au fost obligați să se alăture colectivelor agricole. Acest proces a
dus la foamete, confiscarea proprietăților și executarea fermierilor care nu
au respectat politica.Terorismul de stat: Stalin a ordonat execuția a
milioane de oameni, inclusiv a liderilor politici opozanți, a intelectualilor
și a cetățenilor obișnuiți care au fost considerați o amenințare pentru
regimul său. În plus, el a organizat o rețea de lagăre de concentrare,
cunoscute sub numele de Gulag, unde milioane de oameni au fost închiși și
torturați.Propagandă și cultul personalității: Stalin a creat o imagine
puternică de lider carismatic și înțelept, promovându-și propria imagine
prin intermediul propagandei și al cultului personalității. Această tactică a
servit pentru a cultiva o uriașă bază de susținători și pentru a controla
societatea.

Planificarea centralizată a economiei: Stalin a introdus o planificare centralizată a economiei, în care statul
controla toate aspectele producției, distribuției și vânzării de bunuri și servicii. Această politică a fost aplicată
în mod rigid și a dus la o ineficiență economică masivă, cu rezultate negative asupra calității vieții și
standardelor economice.Cenzură și control asupra mass-media: Stalin a exercitat un control strict asupra
mass-media și a cenzurat orice conținut care nu susținea propaganda oficială a regimului său. Această politică
a limitat libertatea de exprimare și a suprimat orice disidență.
Teroarea practicata cu ajutorul politiei politice
N.K.V.D. (apoi K.G.B.)
Teroarea practicată cu ajutorul poliţiei politice N.K.V.D. (apoi K.G.B.) a fost
una dintre cele mai brutale şi represive din istoria modernă a omenirii. În
Uniunea Sovietică, aceasta a fost aplicată în principal în perioada Stalinistă,
între anii 1930 şi 1950. În această perioadă, milioane de oameni au fost arestaţi,
torturaţi, ucişi sau trimişi în lagăre de muncă forţată.N.K.V.D. (Comisariatul
Poporului pentru Afaceri Interne) a fost creat în 1934, cu scopul de a controla şi
de a elimina opoziţia internă a regimului comunist. În scurt timp, N.K.V.D. a
devenit una dintre cele mai temute şi mai odioase instituţii din Uniunea
Sovietică. Acesta a fost responsabil pentru aplicarea terorii roşii, care a inclus
arestarea şi executarea unui număr mare de intelectuali, artişti, lideri politici şi
religioşi, precum şi a simplilor cetăţeni care erau consideraţi a fi o ameninţare
pentru regim.După moartea lui Stalin în 1953, N.K.V.D. a fost reorganizat şi
redenumit în K.G.B. (Comitetul pentru Securitatea Statului). În ciuda acestei
schimbări de nume, practicile represive şi teroriste ale K.G.B. au continuat să
fie aplicate, mai ales în perioada regimului lui Brejnev. În această perioadă,
K.G.B. a fost responsabil pentru încălcarea drepturilor omului, supravegherea
şi intimidarea cetăţenilor, precum şi pentru asasinarea disidenţilor.În prezent,
moştenirea terorii roşii şi a poliţiei politice N.K.V.D. (apoi K.G.B.) continuă să
fie o problemă majoră în Rusia. În timp ce autorităţile ruse au încercat să
minimalizeze sau să justifice aceste practici, mulţi cetăţeni rămân conştienţi
de impactul devastator al terorii roşii asupra istoriei şi societăţii lor.
 Controlul statului asupra economiei
În cadrul acestui sistem, guvernul sovietic a avut control total asupra tuturor aspectelor
economice, inclusiv producția, distribuția și consumul. Guvernul a controlat toate fabricile,
minele și uzinele din țară și a stabilit cantitățile de bunuri care urmau să fie produse. În plus,
guvernul a stabilit prețurile la care aceste bunuri urmau să fie vândute și a controlat distribuția lor
în întreaga țară.Controlul statului asupra economiei a dus la o industrializare rapidă a Uniunii
Sovietice, dar a avut și efecte negative.

Planul cincinal a pus adesea accentul pe producția de bunuri industriale și a neglijat producția de bunuri de consum,
ceea ce a dus la penurii de alimente și alte produse esențiale pentru populație. De asemenea, controlul strict al statului
asupra economiei a limitat inovația și dezvoltarea economiei de piață în Uniunea Sovietică.În concluzie, controlul
statului asupra economiei în perioada stalinistă a fost strâns și centralizat, cu planificare centralizată și
coordonare a întregii economii naționale. Acest sistem a avut efecte pozitive și negative, dar a dus la o
industrializare rapidă a Uniunii Sovietice și a contribuit la transformarea acesteia într-un superputere mondial.
Organizarea politică fără respectarea principiului separației
puterilor în stat
Organizarea politică fără respectarea principiului separației puterilor în stat și cu Stalin
ca singur conducător este cunoscută sub numele de Stalinism. Aceasta a fost o formă de
guvernare totalitară în Uniunea Sovietică sub conducerea lui Iosif Stalin, care a dominat
toate aspectele vieții politice, economice și culturale ale țării.În cadrul acestui sistem
politic, Stalin a îndeplinit rolurile de lider al partidului, șef al statului și comandant
suprem al armatei. El a suprimat orice formă de opoziție sau critică, instaurând un cult al
personalității în jurul său și folosind teroarea și represiunea pentru a menține controlul
absolut. În ceea ce privește separația puterilor în stat, Stalinismul a abolit practic orice
formă de independență și echilibru între ramurile guvernamentale. Partidul Comunist a
controlat toate aspectele societății, inclusiv guvernul, justiția și mass-media. În acest fel,
Stalin a putut dicta politicile și legile fără nicio opoziție sau verificare din partea altor
ramuri ale guvernului.În concluzie, Stalinismul a fost o formă extremă de autoritarism în
care puterea absolută era concentrată în mâinile unui singur lider, fără respectarea
principiilor democratice sau a separației puterilor în stat. Aceasta a dus la abuzuri de
drepturi, represiune politică și sociale, precum și la moartea a milioane de oameni prin
înfometare, execuții și deportări.
 Propaganda de partid si cultul personalitatii

În perioada stalinismului, propaganda de partid și cultul personalității erau două

instrumente cheie utilizate de regimul comunist pentru a-și consolida puterea și controlul
asupra societății sovietice. Propaganda a fost folosită pentru a promova ideologia
comunistă și pentru a crea o imagine favorabilă a lui Stalin și a partidului comunist.Cultul
personalității a fost un aspect important al propagandei de partid și a constat în
promovarea imaginii lui Stalin ca lider carismatic și infailibil, care a adus progres și
prosperitate Uniunii Sovietice. Propaganda și cultul personalității au fost utilizate pentru a
consolida loialitatea și devotamentul față de Stalin și partidul comunist.Stalin a fost
portretizat ca un erou al muncii și un lider inspirat, care a avut grijă de nevoile poporului
sovietic și a dus Uniunea Sovietică la nivelul de superputere mondială. Acest cult al
personalității a fost promovat în toate domeniile vieții, inclusiv în literatură, artă, teatru și
cinematografie.În ceea ce privește propaganda de partid, aceasta a fost utilizată pentru a
promova ideologia comunistă și a educa populația în vederea susținerii regimului. Aceasta
a fost realizată prin intermediul mass-mediei, cărților școlare, afișelor, filmelor și a altor
forme de comunicare.Propaganda și cultul personalității din perioada stalinistă au avut un
impact semnificativ asupra societății sovietice. Acestea au fost utilizate pentru a controla
opinia publică și a suprima orice formă de opoziție sau critică la adresa regimului
comunist. Aceste practici au fost criticate ulterior de istorici și de alți observatori pentru că
au avut un efect negativ asupra libertății și democrației în Uniunea Sovietică
Regimul totalitar fascisct din Italia (1922-1943)
~ Pontet Diana ~
Fascismul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști
italieni în Primul Război Mondial, care au combinat atat
viziuni politice de stânga cât si de dreapta, dar in principal
spre dreapta la începutul anilor 1920. Ca sistem economic,
fascismul este un socialism cu furnir capitalist. Cuvântul
derivã de la fascii, simbolul roman al colectivismului si al
puterii: un manunchi de nuiele legate, inzestrat cu o secure
proeminenta. in zilele sale de glorie (anii 1920 si 1930),
fascismul trecea drept o fericità concesie intre
FascismulPartidul Național Fascist a luat naștere în 1921.
Adepții mișcării fasciste italiene agreau ca semn distinctiv
purtarea de cămăși negre. În octombrie 1922, Mussolini și
alți proeminenți fasciști italieni au declarat pe față intenția
de a ajunge prin forță la putere.O mare importanta o are
trecutul glorios al Italiei, in special al Romei antice. După
victoria din Primul Război Mondial, Roma a fost martora
ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini,
care a intrat în oraș în 1922. Italia fascistă a concurat cu alte
puteri coloniale, având în Africa, la momentul maximei sale
întinderi, un imperiu colonial ce a cuprins Eritreea, Somalia,
Etiopia și Libia
Fascismul nu era un inamic al bisericii, ci chiar
promovează raligia catolica
Dupa spusele lui Mussolini fascismul italian
nu trebuia sa alunge credinta oamenilor, caci
“biserica nu e suverana”(desi s-a referit la o
institutie, in toate documentele vremii,
Biserica apare cu litera mica, semn ca
dictatorul detinea controlul asupra tuturor
lucrurilor care ar fi putut avea un substrat
impotriva ideologiilor).
Cu alte cuvinte, liderul Italiei a mizat pe
faptul ca o religie are o putere imensa asupra
oamenilor si, daca detinea controlul Bisericii,
era mult mai facil sa manipuleze oamenii.
Încurajarea violentei
Fascismul încurajează violenta, razboiul
si “tratamentul militar” ca furnizor de
transformare pozitivă în societate, de
aducerea unui nou tip de educație,
insuflarea unei dorințe de a domina în
caracterul oamenilor, in viziunea acestora,
violența și războiul reprezintă acțiuni care
creează regenerare, spirit și vitalitate
națională.
Acestia isi doreau un popor cat mai tânăr,
curajos, fara frici sau remușcări, putând fi
asemănat cu vechiul popor spartan.
 Ideea de egalitate era puternic respinsă
In Italia, de catre regimul fascist Conceptul de stat era foarte puternic, atat de puternic incat
individul anilor 1922-1943 trebuia sa renunte la propria sa personalitate, la propriile sale ganduri si
manifestari ce aveau sa-l diferentieze probabil de restul oamenilor. De fapt, un om trebuia sa
gandeasca in acelasi timp cu ceilalti, masele aveau o singura voce, clara si slaba, ce trebuia neaparat
sa-si inchine vorbele dictatorului, care, cu ridicarea unui singur deget grabea ritmul inimii
oamenilor, sau cu ridicarea ambelor maini declansa uralele multimii. Cei care indrazneau sa ridice
capul din multime si sa nu fie de acord cu ceea ce tiranii promovau erau eliminati, adica existau
organizatii speciale, unele secrete, care monitorizau indeaproape populatia.
S-a instituit, in acest fel, psihologia de masa, refuzandu-se conceptul de
rationalism, motivul fiind «solutionarea conflictului dintre clasele
sociale». Egalitarismul era si el interzis, invocandu-se acelasi motiv. Insa
fascismul italian, prin caracterul sau antidemocratic, antiproletar a
indreptat economia, cel putin, in aparenta, spre prosperitate.Fascismul a
constituit modelul pentru partidele de extremă dreaptă din întreaga
Europă, inclusiv pentru nazişti, urmând ca acestia sa aiba un mod de
conducere asemanator, bazat pe respingerea liberalismului, a socialismului
si totodata a egalității.
 Regimul totalitar nazist in Germania 1933-1945
Stan Bianca
Regimul totalitar nazist din Germania în perioada 1933-
1945 a fost unul dintre cele mai sinistre și dezastruoase
regimuri din istorie. La venirea lui Adolf Hitler la putere
în 1933, Germania era într-o situație politică și
economică precară, iar ideologia nazistă a devenit baza
noului regim politic.Ideologia nazistă era bazată pe
supremația rasială ariană, anticomunism și naționalism.
Conceptul central al ideologiei naziste era acela de
"spațiu vital", care susținea că Germania avea nevoie de
mai mult teritoriu pentru a se extinde și a prospera.
Această idee a fost folosită ca o justificare pentru
invadarea altor țări și pentru politica de expansiune a
teritoriilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Rasa Superioara
O altă parte importantă a ideologiei naziste a fost supremația
rasială ariană. Această ideologie susținea că poporul german
era o "rasă superioară" și că alte grupuri, cum ar fi evreii, romii
și persoanele cu dizabilități, erau inferioare și ar trebui
eliminate. Această ideologie a dus la adoptarea de legi
discriminatorii și la deportarea acestor grupuri în lagăre de
concentrare și exterminare, unde au fost supuși la abuzuri și
ucidere în masă.Regimul nazist a încercat să controleze
întreaga societate germană prin intermediul propagandei și al
cenzurii. Controlul asupra presei și a culturii a permis
guvernului să-și impună ideologia și să suprime orice formă de
opoziție sau disidență. În plus, teroarea a fost folosită ca mijloc
de intimidare și control, iar Gestapo, poliția secretă nazistă, a
supravegheat și persecutat activiștii politici, evreii și alte
grupuri considerate "dușmani ai statului".
 Tratatul de la Versailles

Tratatul de la Versailles a reprezentat o altă sursă de resentiment pentru

populația germană și a fost folosit de liderii nazisti pentru a-și justifica
politica lor agresivă. Tratatul a impus Germaniei restricții economice și
militare, precum și pierderea unor teritorii importante, inclusiv Alsacia,
Lorena şi Prusia Orientală.Aceste pierderi teritoriale au fost percepute
ca o umilinţă pentru poporul german și au alimentat dorința de revanşă
și expansiune.În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regimul
nazist a invadat mai multe țări și a încercat să-și impună dominația în
Europa. Însă, pe măsură ce războiul a continuat, puterea și resursele
regimului au fost epuizate, iar alianța dintre Germania și aliații săi s-a
slăbit. În cele din urmă, în 1945, armata sovietică a cucerit Berlinul, iar
Hitler și alți lideri naziști s-au sinucis sau au fost capturați.Regimul
totalitar nazist din Germania a avut un impact profund asupra țării și
asupra lumii în general. Holocaustul, genocidul în masă al evreilor și
altor grupuri, a fost una dintre cele mai întunecate perioade din istoria
omenirii.
 8. Câştigarea puterii (1933)
Practici totalitare:
În februarie 1933, naziştii înscenează un incendiu la
Parlamentul german, dau vina pe comunişti. Hitler cere
puteri depline, iar parlamentul le votează. În 1934 Hitler
preia şi funcţia de preşedinte al Germaniei.
În seara zilei de 27 februarie 1933, clădirea Parlamentului
german (Reichstag) din Berlin a fost cuprinsă de flăcări,
incendiul care a urmat fiind pus pe seama comuniștilor. Acest
incendiu a fost considerat de către naziști ca o rebeliune
împotriva guvernului, iar această acuzație a dat susținătorilor
lui Hitler posibilitatea instaurării dictaturii liderului nazist,
care a obținut astfel puteri absolute în stat prin intermediul
Parlamentului.
Hitler suspendă libertăţile publice, partidul
comunist este interzis. Celelalte partide se
autodizolvă, astfel că naziştii ajung partid unic în
1933.
Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara
lui 1932, după care naziștii au format cel mai mare grup
parlamentar în Reichstag după grupul social-democrat, l-a
încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea
de cancelar.
Ajuns la putere în 1933, Hitler a transformat țara într-o
dictatură monopartid bazată pe
ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului.
Politica sa expansionistă agresivă este considerată principala
cauză a izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial, soldat
cu pierderi omenești colosale. De numele său sunt legate
numeroase crime împotriva umanității
 Câştigarea puterii (1933)
Practici totalitare:
Hitler elimină apoi posibilii concurenţi din partid,
(,noapte a cuţitelor lungi”).
Noaptea cuțitelor lungi a avut loc
în Germania între 30 iunie și 2 iulie 1934, când
regimul nazist a executat cel puțin 85 de oameni din
motive politice. Majoritatea celor uciși erau membri ai
„Batalioanelor de asalt” (SA), o
organizație paramilitară nazistă. Adolf Hitler a acționat
împotriva SA și împotriva liderului său, deoarece
vedea în actiunile acestora o amenințare directă asupra
puterii sale.
Trupele S.S., şi poliţia politică, Gestapo, au devenit principalele
instrumente cu ajutorul cărora Hitler şi-a eliminat adversarii
politici şi evreii
Cel puțin 85 de oameni au murit în timpul epurării, deși numărul
morților ar putea fi de ordinul sutelor, și peste o mie de presupuși
adversari au fost arestați sau executati, din motive politice si fara sa
fie judecati de catre structurile legale din justitie.
Majoritatea omorurilor au fost comise de Schutzstaffel (SS), o altă
organizație nazistă paramilitară de elită, și de către Gestapo, poliția
secretă politică a regimului. Epurarea SA-ului a întărit și a consolidat
susținerea armatei pentru Hitler. Victimele erau membri ai
Batalioanelor de Asalt (SA), organizatie paramilitara nazista. Ordinul
de masacrare a lor a fost dat de Adolf Hitler, care vedea in
independenta SA, in predispozitia membrilor ei la violente de strada
si in emanciparea liderului lor, Ernst Rohm, o amenintare directa
asupra puterii sale.
 (
Politica antisemita
(împotriva evreilor)
Antisemitismul este o atitudine ostilă față de evrei exclusiv, pentru că sunt evrei.
Pe data de 9 noiembrie 1938 naziştii au început un pogrom (un masacru organizat) împotriva
evreilor, majoritatea sinagogilor fiind arse în întregime. În toată ţara magazinele evreieşti aveau
vitrinele sparte, de unde provine şi numele "Kristallnacht", care în traducere liberă înseamnă
noaptea sticlelor sparte ("Noaptea de cristal"). Peste 7.000 de magazine au fost atacate şi
distruse, aproximativ 200 de sinagogi arse, peste 30.000 de evrei arestaţi şi trimişi în taberele de
concentrare. Violenţa a durat 24 de ore, 91 de evrei fiind ucişi. Toate aceste crime au fost
înfăptuite la comanda statului nazist de la acea vreme, în conformitate cu politica sa
naţionalistă, rasistă şi antisemită. Pogromul "Nopţii de cristal" a marcat un punct de răscruce
în acţiunile împotriva evreilor, pentru că a fost prima situaţie din istoria modernă în care
violenţa a fost îndreptată pe scara largă şi în mod deliberat împotriva evreilor într-o ţară vest-
europeană. Evreii au fost acuzaţi că vor să conducă lumea folosind banii furaţi de la alţii.
Manifestarea cea mai oribilă a antisemitismului a venit odată cu ascensiunea lui Hitler şi cu
ideologia nazistă a purificării rasiale. Naziştii îi clasificaseră pe evrei ca fiind o periculoasă
antirasă care ameninţa bunăstarea lumii. Această ideologie a devenit un stimulent important în
procesul care a condus la anihilarea evreilor din Europa între 1938 şi 1945. Milioane de evrei,
deportaţi din toate statele controlate de Germania, au murit în lagăre de concentrare în timpul
Holocaustului.
Conform definiţiei naziste, un evreu era o persoană ai cărei bunici erau evrei (trei din patru).
Ceilalţi erau persoane cu sânge impur de gradul I (doi bunici evrei), respectiv, gradul al II-lea
(un bunic evreu).
 Revizionismul nazist
Revizionismul german (mișcarea de schimbare a prevederilor tratatului de la
versailles) a fost susținut de hitler care a condamnat „nedreptatea”păcii de la
versailles. A inițiat politica militaristă (politică pentru dobândirea supremaţiei cu
ajutorul armatei), se retrage din liga națiunilor(1933), reintroduce serviciul militar
obligatoriu(1935), își reface armata, construiește linia fortificată siegfried, încheie
„axa berlin – roma –tokyo” (alianță politico-militară încheiată între italia, germania,
japonia, în perioada interbelică) și pactul anticomintern (alianță încheiată la 25
noiembrie 1936 între germania și japonia, îndreptată împotriva internaționalei a iii-a
comuniste și a U.R.S.S) ( 1936-1937)

Perioada interbelică a dus la eșuarea politicii securității colective promovată de liga

națiunilor, la revizionismul germaniei, italiei și japoniei, la „conciliatorismul”
( politică de „împăcare” a germaniei naziste prin cedări teritoriale repetate în dauna
unor state europene, acceptată de marea britanie și de franţa) franței și marii britanii
față de germania și la atitudinea duplicitară a uniunii sovietice, acestea fiind unele
dintre cauzele declanșării celui de-al doilea război mondial.