UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

1859
ALEXANDRU IOAN
CUZA

“DOMNUL
UNIRII”

PRINCIPATELOR
ROMÂNE

1859
“…că în toată domnia
mea, voi priveghea la
respectarea legilor
pentru toţi şi în toate,
uitând toată
prigonirea şi toată
ura, iubind
deopotrivă pe cel ce
m-a iubit şi pe cel ce
m-a urât, neavând în
faţa ochilor mei decât
binele şi fericirea
naţiei române.“
 „Noul domnitor, cu faţa sa plăcută, aspectul
său tineresc, expresia calmă şi hotărâtă a fizionomiei
sale, încânta mulţimea care îl privea sărbătoreşte şi
se îmbulzea în urma sa ...Colonelul Cuza are ... una
dintre calităţile cele mai rare şi în consecinţă cea mai
preţioasă, sinceritatea. Am găsit la el de asemenea
bunul simţ şi modestia. Ar fi omul pe care îl cere
situaţia sa nouă ... un om cinstit, plin de dragoste
pentru ţara sa, foarte hotărât să pună în practică
Unirea şi ideile sale de reformă şi de progres.”
Béclard – Consulul francez la
Bucureşti, 1859

„Era un om simpatic şi inteligent, având

replica promptă şi ascuţită...”
„I se cunoştea firea dezinteresată, nu se folosise
niciodată de slujbe pentru a face ca alţii avere.”

Dinu C. Giurescu, despre Cuza

 M. Kogălniceanu prezintă alegerea lui Cuza ca un semn al
renaşterii naţionale:
„… Alegându-te pre tine Domn în ţara noastră, noi
am vrut să arătăm lumii aceea ce toată ţara doreşte : la legi nouă,
om nou. O Doamne! Mare şi frumoasă ţi-este misiunea!
Constituţia din 7/19 august însemnează o epocă nouă; şi Măria ta
eşti chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei, fă ca legea să
înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare; iar Tu, Măria Ta, ca
Domn, fii bun şi blând, fii bun mai ales pentru aceia pentru care
mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sa răi.(…)
Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate;
împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru
strămoşeasca frăţie.”
 N. Iorga spunea:
”Era un om cu înalte însuşiri, hotărât, gata de
jertfă, lipsit de patima banului, ceea ce îl ridica însă
mai presus de cei mai mulţi contemporani ai săi era
popularitatea sa, iubirea sa pentru cei mulţi şi săraci şi
lipsa de orice dispreţ şi măreţie în legătură cu dânşii”.
Aceasta a făcut ca Alexandru Ioan Cuza să fie
iubit de mulţime încă de la început. Era un semn bun:
parcă se prevedea că noul stăpânitor al ambelor
principate, îndeplinătorul Unirii, va fi în acelaşi timp şi
dezrobitorul ţăranilor.
 Alexandru Ioan Cuza este primul
Domnitor al României, el fiind cel care a pus
bazele României moderne prin unirea
Principatelor Române la 1861. Acest mare
eveniment a fost pregātit prin alegera sa ca
domnitor atât in Moldova cāt şi in Ţara
Româneasca la 1859, punând astfel în faţa
faptului implinit marile puteri, de care depindea
soarta principatelor la acel moment.
 Domnitorul Alexandru Ioan I s-a nāscut la
20 martie 1820, in orasul Husi. A fost fiul
ispravnicului Ioan Cuza (proprietar de pamant in
judeţul Falciu) si al soţiei sale, Sultana. Alexandru a
primit o educaţie europeanā.
A studiat la Paris intre anii 1834-1839. A devenit
ofiţer in armata moldoveneascā şi a ajuns  la gradul
de colonel. În anul 1844 s-a cāsātorit cu Elena
Rosetti.
A participat in mod direct şi entuziast  la
mişcarea revoluţionarā de la 1848 din Moldova şi la
procesul de Unire a Principatelor.
 Deşi nu foarte lunga (1859 - 1866) domnia sa a schimbat din
temelii arhaicul sistem politic din Ţarile Române, printre marile
sale infaptuiri numarandu-se:

secularizarea averilor manāstireşti

naţionalizarea poştei şi telegrafului
desfiinţarea iobagiei
reforma agrarā
o noua lege electoralā
un nou sistem de taxare
Reforma învāţāmântului (înfiinţarea Universitāţii Bucureşti
înfiinţarea Şcolii de Arte frumoase şi a Şcolii de medicinā
veterinarā)

Pentru toate aceste reforme radicale ce au desfiinţat

privilegiile clasei boiereşti Cuza a trebuit insā sā plateasca, in
februarie 1866 el fiind silit sā abdice. Restul vieţii l-a petrecut in
exil, unde a şi murit - 1873 Heidelberg..
 Alexandru Ioan I şi colaboratorul sau cel mai
apropiat, Mihail Kogālniceanu (ministru şi
prim-ministru al României), iniţiaza:
Legea ruralā din 14/26 august 1864, peste
400.000 de familii de ţārani au fost
improprietārite cu loturi de teren agricol, iar
aproape alţi 60.000 de sāteni au primit locuri de
casā şi de grādinā.
Reforma agrarā fiind una din cele mai
insemnate evenimente ale istoriei României din
secolul al XIX–lea.
A fost reformatā şi organizatā armata. S-
a introdus invaţāmântul primar obligatoriu în
toata ţara, s-a organizat trecerea treptata la
grafia latina, s-au pus baze trainice pentru
 Devenit domnitor, Cuza a depus eforturi
pentru recunoaşterea unirii de cātre puterea
suzerana şi puterile garante.  In 1861, cu
ajutorul unioniştilor din cele doua ţāri, Cuza
a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizand
unirea politicā. Unitatea constituţionalā şi
administrativā s-a realizat in ianuarie 1862,
cand Moldova şi Ţara Româneasca au
format un stat unitar, adoptând oficial, in
1862, numele de România. 
Bucureşti a devenit capitala României.
 Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului
unitar român modern. În domeniile economic, social-politic, cultural,
administrativ şi militar s-au adus imbunātaţiri şi innoiri, conforme cu
cerinţele epocii moderne.
Cuza a fost obligat sā abdice in anul 1866 de catre o largā
coaliţie a partidelor vremii, ramasā in istorie sub numele de
“Monstruoasa Coaliţie”. Complotiştii l-au obligat pe domnitor sā
abdice in februarie 1866.
A trāit in exil timp de şapte ani, în special la Paris, Viena şi
Wiesbaden. Dupā plecarea din ţarā, legāturile de prietenie ale
domnitorului cu Costache Negri, Vasile Alecsandri, Mihail
Kogālniceanu au rāmas aceleaşi. Aceştia l-au vizitat de mai multe ori
şi l-au susţinut material şi moral. A murit la Heidelberg, în
Germania, în ziua de 15 mai 1873.
A fost inmormântat la Biserica Domneasca de langā Palatul
de la Ruginoasa, conform dorinţei sale. Dupā al doilea razboi
mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din
 Procesul de modernizare a statului român,
inceput in 1848, continuat in 1859, prin Unire,
in 1866, prin promulgarea Constituţiei lui
Carol I, in 1877, prin proclamarea
Independenţei şi in 1881, prin proclamarea
României ca regat, este unul dintre cele mai
importante momente din întreaga noastrā
istorie.
România modernā îi datoreazā Regelui
Carol I cea mai fructuoasā şi mai solidā parte
din devenirea ei. Dar Domnitorul Alexandru
Ioan Cuza rāmâne unul dintre cei mai valoroşi,
mai atipici şi mai vizionari oameni de stat ai
noştri.
 Adunarile ad-hoc

În istoria modernă a Romaniei, funcţionând efectiv între

anii 1857-1859, adnarile ad-hoc ale celor două state româneşti,
Tara Romaneasca şi Moldova, care au fost mandatate conform
actelor normative ale Congresului de pace de la Paris din 1856, au
devenit celebre prin folosirea cu eleganţă a ceea ce nu fusese
stipulat în condiţiile iniţiale ale Unirii Principatelor, impuse de
către Marile Puteri de atunci. Profitând ingenios de o greşeală
generată de frazeologia juridicā a timpului, (era impusă alegerea
a doi domni, dar nu împiedica o persoană să candideze simultan în
ambele ţări).
Adunările ad-hoc au ales în loc de doi domni, pe acelaşi,
Alexandru Ioan Cuza, dar de două ori, la 5 ianuarie, respectiv 24
ianuarie 1859. Adopta in luna octombrie 1857,rezoluţii
asemănătoare,care cereau:
-Unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România,
-respectarea drepturilor,a autonomiei şi a neutralităţii acestui stat
-Infiinţarea uneiAdunarei Obştesti care să reprezinte "toate
interesele naţiei".
-Chestiunea agrară a fost prezentă în discuţiile deputaţilor din
ambele Adunări.
Pentru prima dată sunt reprezentaţi şi ţăranii . Adunarile ad-
hoc
aveau un caracter reprezentativ si consultativ;
Prin”Rezoluţiile “ adoptate în octombrie 1857, in cadrul celor
două Adunări, s-a cerut“Unirea Principatelor“
într-un singur stat sub
numele de România”.
 Moş Ion Roatā
Ţăran fruntaş, om şi cuviincios pentru
care cinstea este
“cel mai scump lucru”
 Jalba lui MoşIon Roata

In jalba deputaţilor
pontaşi moldoveni,al cărei prim
semnatar era Ion Roată din
ţinutul Putnei,erau înfăţişate în
imagini zguduitoare starea
ţărănimii şi temeiul
revendicărilor sale.
Se cerea ca "săteanul să
fie pus în rândul oamenilor",să
fie interzisă bătaia,să fie
înlăturate boierescul
(claca),beilicurile şi birul pe
cap,iar satele să-şi
aibe...dregătorii aleşi chiar din
sânul lor". Deputatul Tănase
Constantin proclama în adunarea
de la Bucureşti "dreptul
netăgăduit al ţărănimii ...d-a lua
Hora Unirii – Pictura Teodor
Personalitāţile care au contribuit la acest eveniment istoric de
prima importanţa au fost Mihail Kogalniceanu, Costache
Negri, fraţii Alecsandri, Ion Ghica, Alecu Russo, Nicolae
Balcescu,  Gheorghe  Magheru şi C. A. Rosetti.
 Procesul de modernizare a statului
roman, inceput in 1848, continuat in
1859, prin Unire, in 1866, prin
promulgarea Constituţiei lui Carol I, in
1877, prin proclamarea Independenţei
si in 1881, prin proclamarea României
ca regat, este unul dintre cele mai
importante momente din întreaga
noastrā istorie.
România modernā îi datoreazā
Regelui Carol I cea mai fructuoasā şi
mai solidā parte din devenirea ei. Dar
Domnitorul Alexandru Ioan
Cuza rāmâne unul dintre cei mai
Presa Din presa
vremii vremii…
PALATUL RUGINOASA