Perioada interbelica regimuri democratice

Dupa incheierea primului razboi mondial, lumea era increzatoare in sansa pacii fiind convinsa ca ororile
razboiului nu vor mai fi posibile. Regimurile democratice, in care se respectau drepturile individuale, s-au
instaurat in unele dintre statele europene nou aparute dupa obtinerea eliberarii nationale. Alte tari s-au
confruntat cu regimuri politice dictatoriale. In america de Sud existau tari independete, dar economia lor era
controlata de marile puteri ale lumii. Numeroase teritorii din Africa si Asia continuau sa se afle sub stapanirea
statelor coloniale.
1. Regimul politic american in perioada interbelica
Anii 30 au fost sub multe aspecte revolutionari in societatea americana. Pe masura ce guvernul era tot mai
numeros, au crescut si asteptarile oamenilor fata de acesta. Administratia a beneficiat de un electorat extins, care
a rezultat din acordarea dreptului de vot femeilor, dar si din cresterea generala a populatiei. O alegere
prezidentiala de voturi; cifra pentru alegerile din 1928 a fost de peste 36 de milioane, ea dublandu-se imediat
dupa al doilea razboi mondial. ( J.P.Jenkins, o istorie a Statelor Unite).
Dupa razboi, in Statele Unite ale Americii, cele doua mari partide politice, democrat si republican, au continuat
alternanta la guvernare, potrivit traditiei democratice americane, fara ca aceasta sa genereze tensiuni socialpolitice semnificative. Viata politica americana a fost dominata timp de peste un deceniu de personalitatea lui
F.D.Roosevelt, presedinte al S.U.A. intre anii 1933 si 1945.
In europa au aparut noi state, pe ruinele imperiilor multinationale. Lipsa traditiei democratice si diferitele
greutati care au accentuat framantarile interne au facut insa ca, in majoritatea tarilor respective, sa se instaureze
treptat regimuri autoritare. Majoritatea tarilor din vestul si nordul Europei aveau regimuri democratice de
traditie.
2. Regimul democratic in Marea Britanie
Marea Britanie si-a pastrat regimul monarhic constitutional, iar democratia s-a consolidat. Cele mai importante
forte politice au fost Partidul Conservator si Partidul Laburist, ultimul luan locul celui liberal in preferintele
britanicilor.
Printre oamenii politici ai vremii s-au remarcat, in anii 20 premierul laburist Ramsey MacDonald si cel
conservator, Stanley Baldwin. Dintre crizele politice britanice, puternica a fost cea provocata de irlandezi, care
si-au constituit un stat independent in 1937.
Criza a avut efecte economice c contracia schimburilor, scderea exporturilor i veniturilor din construc ii
navale, omaj n domenii industriale. Laburitii vin la putere n 1929, dar au agitat mediile de afaceri ce au
vndut lire sterline pentru franci, amplificnd i retragerea fondurilor americane, urmnd apoi c criz s se
amplifice datorit falimentului bancar al Europei centrale din 1931.

3. Regimul democratic in Franta

In Franta, viata politica a cunoscut atat perioade de stabilitate, cat si de crize.
Perioade de stabilitate au fost cele din timpul guvernarilor prim-ministrului Raymon Poincare, dintre anii 19221924 si 1926-1929. Om politic de orientare democratica, deosebit de eficient, acesta a asigurat un climat politic
stabil in anii guvernarii sale, care a creat conditiile necesare refacerii economiei franceze, puternic afectata de
razboi. Astfel a fost posibila mentinerea Frantei in randul marilor puteri ale lumii. Intre momentele de criza, s-a
evidentiat asa numitul caz Staviski, care a determinat demisia prim-ministrului Camille Chatemps, in ianuarie
193. Ziarele de dreapta au acuzat politia ca l-a asasinat pe agentul de bursa Serge Staviski, arestat pentru frauda,
pentru a ascunde presupusele sale legaturi cu guvernul de stanga.
In ciuda crizelor, democratia franceza s-a mentinut, iar la gurvernare s-au aflat atat partidele politice de dreapta
cat si de stanga. Uneori , acestea au format coalitii, Frontul Popular, coalitie de stanga formata din partidele
radical, radical-socialist, socialist si comunism, a ajuns la guvernare in anul 1939. Dintre masurile adoptate de
aceasta in perioada gevernului condus de socialistul Leon Blum s-au remarcat cele privind protectia sociala a
muncitorilor.

4. Germania perioada democratica

In Germania, dupa depasirea crizei din primii ani interbelici, s-au intaurat un regim democratic.
Prin Constitutia elaborata la Weimar (august 1919), Germania a adoptat o forma republicana (Republica de la
Weimar), cu un caracter federal. Gustav Stressman Cancelar in 1923 si ministrul de externe pana in 1929, a
impus masuri care au asigurat stabilirea economica si politica (reducerea inflatiei, cresterea economica). Dintre
partidele democratice germane s-au remarcat cel catolic si cel social-democratic. Institutiile statului german ins
anu au putut gasi solutii adecvate problemelor economice si sociale generate de marea criza economica din
1929-1933, ceea ce a favorizat afirmarea curentelor politice extremiste.

Marea criza economica (1929-1933)

In anii 20, intreprinderile s-au dezvoltat prin imprumuturile pe termen scurt. Speculatiile bursiere s-au inmultit.
Piata era saturata de produse, vanzarile au scazut si stocurile s-au inmultit, ajungandu-se intr-o situatie de
supraproductie. La 24 octombrie 1929, la bursa din New York, a avut loc crahul (prabusirea pretului actiunilor)
care a declansat marea criza economica mondiala. Apoi, americanii au limitat imprumuturile pe termen scurt:
Germania nu a mai putut sa beneficieze de ele pentru a-si achita reparatiile de razboi, Franta si Anglia nu au mai
putut returna imprumuturile contractate la bancile americane, criza a afectat majoritatea statelor lumii. Din
cauza noii situatii economice, Germaniei I s-au redus reparatiile de razboi, in 1929, prin planul Young, dar ea nu
le va ma plati niciodata. In ansamblu, criza economica s-a caracterizat prin scaderea productiei mondiale
aproximativ la jumatate, prabusirea sistemului financiar, inflatie, cresterea somajului (in Germania erau 5,5
milioane de persoane lipsite de loc de munca, iar in S.U.A aproximativ 14 milioane de someri).

Rederesarea economica
Depasirea crizei economice s-a realizat prin interventia statului, insa cu respectarea regulilor economiei de
piata: devalorizarea monedelor nationale, deficitul monetar, diferite programe economice. Aceasta politica s-a
numit neoliberalism. Redresarea aconomica printr-o astfel de interventie a facut sa se vorbeasca de statulprovidenta. Cel mai coerent program de depasire a crizei a fost intitulat New Deal, aplica in SUA. Presedintele
SUA Franklin Delano Roosevelt a initiat un plan de masuri pentru depasirea crizei economice, denumit Noul
Curs, ajutat de o echipa de specialist numita Brain Trust. In prima etapa (1933-1934) s-a urmarit rederesarea
economica, mai intai, Congresul a adoptat legi privind reglementarea activitatii bancare, reducerea cheltuielilor
bugetare (reorganizarea administratiei, scaderea salariilor functionarilor), refacerea industriei, reducerea
productiei agricole. In a doua etapa (1935-1938) au fost adoptate diferite masuri sociale: legea relatiilor de
munca (confirma dreptul muncitorilor de a se organiza in sindicate), legea asigurarilor sociale (acordarea de
ajutoare de somaj sau pensii). Prin aceasta politica, marea criza a fost depasita si SUA au intrat intr-o noua etapa
de dezvoltare economica.