NAZISMUL

Nazismul sau național-socialismul (în germană: Nationalsozialismus) a fost

ideologia și politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a
Germaniei naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în
statul german între 1933 și 1945. Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea
numelui național-socialism (Nationalsozialismus, prescurtat în germană Nazi,
pronunțat /ˈna.t͡si/, v. AFI). În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului
Muncitoresc Național-Socialist German (Nationalsozialistische Deutsche
Arbeiterpartei, scurt NSDAP), iar la 30 ianuarie 1933 cancelarul (prim-
ministrul) Germaniei, al Reich-ului german, cunoscut drept Al treilea Reich.
În momentul de față, în Germania, nazismul precum și folosirea svasticii sunt
interzise prin lege, dar mai există grupări și chiar partide neonaziste, unele
ilegale. Folosirea simbolurilor naziste, inclusiv a svasticii, nu este permisă în
Germania decât în cazuri excepționale.
Nazismul și fascismul
Nazismul este adesea confundat cu fascismul. Nazismul a preluat unele
elemente din fascism: dictatura, iredentismul teritorial și bazele teoriei
economice. Benito Mussolini, fondatorul fascismului, nu era antisemit până la
realizarea unei alianțe cu Hitler, cel de la care provine rasismul prezent în
nazism. Dictatorul spaniol Francisco Franco folosea des cuvântul „fascist”
pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului.
Din punct de vedere economic, nazismul și fascismul au multe elemente
comune. Nazismul poate fi considerat ca subdiviziune a fascismului (toți naziștii
sunt fasciști, dar nu toți fasciștii sunt naziști). O caracteristică a economiei din
cele două sisteme naționaliste este controlul exercitat de stat asupra finanțelor,
investițiilor (alocarea de credite), industriei și agriculturii. Totuși, în ambele
sisteme au continuat să existe sectorul privat (inclusiv concerne), cât și
economia de piață în general.
Hitler și cartea sa "Mein Kampf"
Ideologic, nazismul a preferat în permanență primatul acțiunii asupra gândirii. În
timp ce se afla în închisoarea Landsberg, (în 1923-1924), Hitler și-a dictat prima
parte din „Mein Kampf” (Lupta mea), care a devenit „biblia” național-
socialismului german. Alături de programul în 25 de puncte din 1920, lucrarea a
reprezentat cadrul de bază al nazismului. Ideile lui Hitler s-au întemeiat pe o
concepție rasistă. El considera că omenirea poate fi împărțită pe baza unei
ierarhii valorice a raselor și că viața nu reprezintă nimic altceva decât
supraviețuirea celor adaptabili. Credea că „darwinismul social” se extinde la
lupta între rase, și întocmai cum animalele se luptă pentru hrană și perpetuare,
tot așa și în specia umană cei puternici înlătură sângele (caracterele presupus
ereditare) celor slabi. „Poporul de stăpâni” („Herrenvolk”) era de "rasă ariană”,
alcătuit fiind din populațiile Europei de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler îi
plasează pe negri, pe slavi, pe țigani și pe evrei, pentru aceștia din urmă având
sentimente de ură exacerbată. Hitler îi socotea pe evrei drept „un cancer ce roade
trupul Germaniei”, o boală ce trebuie tratată, după cum ilustrează următorul citat
din „Mein Kampf”:
„Alterarea sângelui și deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică
declinul civilizațiilor străvechi; niciodată războiul nu a ruinat națiunile, ci
pierderea puterii lor de rezistență – caracteristica exclusivă a sângelui raselor
pure. În această lume, oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat
pleavă”.
După părerea lui Hitler, nu există nici o alternativă realistă la guvernarea
dictatorială. Încă din timpul anilor petrecuți la Viena, el considerase democrația
parlamentară slabă și ineficientă. Aceasta se opunea tradițiilor istorice germane
bazate pe militarism și absolutism și, mai mult, încuraja răspândirea unui rău și
mai mare: comunismul.
Bundesarchiv Bild 146-1969-054-53A, Nürnberg, Reichsparteitag.jpg
Cel din urmă element al ideologiei naziste era naționalismul de tip agresiv, care
se răspândise ca urmare a condițiilor specifice din Germania ultimilor ani. În
opinia multor germani ca și a lui Hitler, Armistițiul din 1918 și Tratatul de la
Versailles trebuiau reconsiderate, iar teritoriile pierdute trebuiau retrocedate
Germaniei. Dar naționalismul lui Hitler cerea ceva mai mult decât simpla
restabilire a frontierelor din 1914. El dorea crearea unui „Reich” care să-i
cuprindă pe toți acei membrii ai poporului german ce trăiau dincolo de
frontierele Germaniei: germanii austrieci, germanii sudeți, comunitățile germane
ce trăiau de-a lungul coastei baltice – toți urmau să fie cuprinși în limitele
teritoriale ale noii Germanii. Totuși, țelurile lui Hitler nu se sfârșeau aici. Visa la
Germania Mare, o supraputere capabilă să rivalizeze cu Imperiul Britanic și cu
Statele Unite. Un asemenea obiectiv nu putea fi atins decât printr-o extindere
teritorială de mari proporții. Acesta a fost motivul pentru care Hitler ceruse
„Lebensraum” („spațiu vital”) pentru Germania. Numai prin cucerirea Poloniei,
Ucrainei și Rusiei putea obține Germania sursele de materii prime necesare
industriei germane. Inițierea „noii ordini” în Europa de est presupunea în același
timp atingerea unui obiectiv important: distrugerea Rusiei, centrul
comunismului mondial.
ADOLF HITLER
Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria
– d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al
Partidului Muncitoresc German Național-Socialist
(NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934
conducător absolut (Führer) al Germaniei.
Ajuns la putere în 1933, Hitler, a transformat țara într-o
dictatură monopartid bazată pe ideologia totalitaristă și
autoritaristă a național-socialismului. Politica sa
expansionistă agresivă este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-al
Doilea Război Mondial, soldat cu pierderi omenești colosale. De numele său
sunt legate numeroase crime împotriva umanității, printre care punerea în
aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor
„indezirabili” din Europa, precum și lichidarea adversarilor politici din
Germania. Hitler a fost ales „omul anului” în 1938 de către revista americană
Time.
Origini
Tatăl lui Hitler, Alois Hitler, Sr. (1837–1903), a fost fiul ilegitim al Mariei Anna
Schicklgruber. Deoarece în registrul baptist de natalitate nu era indicat numele
tatălui său, Alois și-a luat inițial numele de familie al mamei sale, Schicklgruber.
În 1842 Johann Georg Hiedler s-a căsătorit cu mama lui Alois, Maria Anna.
După decesul ei din 1847 și al lui Johann Georg Hiedler în 1856, Alois a fost
crescut în familia fratelui lui Hiedler, Johann Nepomuk Hiedler.În 1876 Johann
Georg Hiedler a fost menționat în registrul baptist de natalitate (înregistrat ca
Georg Hitler) drept tatăl lui Alois. De atunci, Alois a preluat numele de familie
Hitler, scris și ca Hiedler, Hüttler sau Huettler.
Oficialul nazist Hans Frank a lansat zvonul că mama lui Alois ar fi fost angajată
ca femeie de serviciu în casa unei familii de evrei din Graz și că fiul de 19 ani al
familiei, Leopold Frankenberger, ar fi fost tatăl lui Alois. Deoarece nimeni cu
numele de familie Frankenberger nu a fost înregistrat în Graz în acea perioadă și
nu au fost găsite documente care să ateste existența lui Leopold Frankenberger,
istoricii infirmă afirmația că tatăl lui Alois era evreu.