Accidentul nuclear

de la
Cernobîl
Centrala atomoelectrică
CAE Cernobîl (51°23′14″N 30°06′41″E) se află în apropiere de orașul Pripiat, Ucraina, la 18 km nord-vest de
orașul Cernobîl, la 16 km - sud de frontiera ucraino-belarusă și aproximativ 110 km nord de Kiev. Centrala a fost
compusă din patru reactoare de tip RBMK-1000, fiecare capabil de producere a 1 GW de putere electrică.
Construirea centralei a început în anii '70 ai secolului XX, cu reactoarele #1 (care a fost închis în anul 1977), #2
în 1978, #3 în 1981 și #4 în 1983. Două alte reactoare - #5 și #6 - erau în timpul construcției când a avut loc
accidentul.

Accidentul
Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o explozie catastrofală a cazanelor sub presiune
de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare
nucleară. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde
centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul
clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele
internaționale.

Accidentul de la Cernobîl a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima
(Japonia), de mai multe ori cantitatea de radiații emise de bombele de la Hiroshima și Nagasaki, dar mai puțin
de 1 % decât au aruncat în atmosferă testele nucleare de suprafață ale armelor nucleare, până la interzicerea
efectuării acestora în atmosferă.

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26
aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă
a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N 30°5′58″E, în apropiere de orașul părăsit Pripiat,
Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de
precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale
Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate
aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-
sovietice oficiale.

Înainte de accident
Condițiile pentru începerea acestui test au fost pregătite pe lumină la data de 25 aprilie și producția de energie
a reactorului a fost redusă spre 50%. O stațiune locală de putere a fost închisă neașteptat. Coordonatorul
retelei electrice a Kievului a cerut amânare scaderii aportului energetic al centralei în rețea, pentru acoperirea
vârfului de consum al serii. Directorul centralei a consimțit și a amânat testul pentru mai târziu. Testul de
siguranță a fost amânat până la schimbul de noapte, o echipă neexperimentată care ar fi trebuit să lucreze la
reactorul #4 noaptea aceea și următoarea.