Sunteți pe pagina 1din 2

Fluviul Mississippi

Mississippi [ˌmɪsɪˈsɪpɪ] (Mississippi River) este un


fluviu din America de Nord SUA cu o lungime de
3.778 km. Mississippi izvorește din Lacul Itasca în
partea de nord a statului Minnesota. Se unește cu
afluenții săi principali Missouri și Meramac lângă
orașul St. Louis, Missouri, iar cu Ohio în statul Illinois.
În afară de regiunea Marilor Lacuri fluviul asigură cu
apă întregul ținut dintre Munții Stâncoși în vest și
Munții Apalași în est.
Fluviul Mississippi curge prin zece state nord
americane Minnesota, Wisconsin, Iowa, Illinois,
Missouri, Kentucky, Arkansas, Tennessee, Mississippi
și Louisiana, înainte de vărsarea sa printr-o deltă
largă, la circa 160 km în sudul orașului New Orleans
în Golful Mexic.
Cercetări mai recente, din anul 2005, au stabilit că
fluviul de fapt nu s-ar termina în deltă ci și-ar
continua cursul încă 2000 de km sub forma unui curent submarin până la coastele
Cubei.

Izvorul
Spre deosebire de alte fluvii mari, Mississippi nu are mai multe izvoare. El izvorăște
din lacul Itasca sub forma unui pârâu cu o lățime de 5 m. Coordonatele lacului sunt
47° 15' latitudine nordică și 95° 12' longitudine vestică, fiind situat la o altitudine de
512 m.

Etimologie
Numele fluviului provine din limba indienilor Algonkin, din combinația cuvintelor
messe = mare și sepe = apă. Fiind frecvent tradus din această limbă ca „Tatăl apelor”.
O altă posibilitate ar fi proveniența numelui din limba indienilor Anishinabe și anume
Messipi = „Marele Râu”

Afluenți
Afluenți de stânga:Râul St. Croix, Black River, Râul Chippewa, Râul Rock,Râul
Wisconsin, Illinois River, Râul Kaskaskia, Râul Ohio, Hatschie River, Râul Yazoo, Big
Black River
Afluenți de dreapta: Râul Minnesota, Root River, Turkey River, Iowa, Des Moines
Skunk River, Salt River, Missouri, Râul St. Francis, White River, Râul Arkansas, Red
River.

Delta fluviului
Mississippi se varsă sub forma unui estuar cu o suprafață de 28.600 km², cea mai
mare gură de vărsare din lume. Fluviul la vărsare este compus din cinci brațe
principale pe teritoriul statelor Louisiana, Arkansas și Tennessee. Cantitatea zilnică de
sediment adus de fluviu fiind de 1,5 milioane de tone. Inundațiile periodice cu
depuneri de mâl, face ca aceste regiuni să fie deosebit de fertile, regiunea este
bogată în pește (1 miliard de kg de pește anual) Cultivarea în regiunea deltei fiind
favorabilă culturii de: orez, bumbac, trestie de zahăr și soia. O problemă a acestei
regiuni este scufundarea treptată a uscatului care duce la urcarea nivelului marin cu
apă sărată eutrofie.

Istoric
Înainte de sosirea primilor coloniști spanioli, între anii 700 și 1600 a existat pe cursul
fuviului o cultură dezvoltată. Hernando de Soto la 8 mai 1541 a fost primul eropean,
care descoperă si numește fluviul Rio de Espiritu Santo. In anul 1673 pornesc o
expediție Louis Joliet și Jacques Marquette de cercetare a regiunii, una dintre cele
mai mari expediții de cercetare de pe Mississippi. Primul european care ajunge în
delta fluviului a fost René-Robert Cavelier, Sieur de La Salle în 1683. O lungă perioadă
de timp, fluviul a format granița între regiunile colonizate de europeni și teritoriul
indian Cherokee prevăzut ca rezervație indiană. Fluviul are și o mare importanță
comercială cu privire la transportul pe apă, având un rol important în războiul civil
american.
Din anul 1812 circulă pe fluviu vaporul cu roată de propulsie a lui Robert Fulton
făcând ruta între New Orleans și Natchez. Până în 1817 erau deja pe fluviu 17
vapoare cu abur, în anul următor deja 31, în 1820 erau 69, ca în anul 1850 să se
atingă cifra de 740 de vapoare cu aburi. Rutele mai frecvente erau între New Orleans
și Louisville, sau între New Orleans și Natchez. În afară de călători se transportau mari
cantități de bumbac. Traficul fluvial scade după apariția căii ferate, în 1838 fiind
constrută prima linie de cale ferată între Vicksburg-Jackson. Fluviul devine mai
cunoscut prin povestirile romancierului american Mark Twain.

S-ar putea să vă placă și