„Germania nazistă interbelică și

conducatorii acesteia”.
Germania nazistă a fost un regim totalitar care a dominat Germania și o parte din Europa
între anii 1933 și 1945. Acest regim a fost fondat și condus de Partidul Național Socialist al
Muncitorilor Germani (NSDAP), cunoscut și sub numele de partidul nazist, și de liderul său
suprem, Adolf Hitler. Nazismul a fost o ideologie naționalistă, rasistă, antisemită și
anticomunistă, care a urmărit crearea unui spațiu vital pentru poporul german, considerat
superior celorlalte popoare. Nazismul a fost responsabil de declanșarea celui de-al Doilea
Război Mondial și de comiterea unor atrocități fără precedent, cum ar fi Holocaustul.

Nazismul s-a născut în contextul crizei economice, sociale și politice din Germania după
Primul Război Mondial, când Germania a fost înfrântă și umilită de către Aliați, care i-au
impus tratatul de la Versailles. Acest tratat prevedea reducerea teritoriului și a populației
germane, dezarmarea armatei germane, plata unor despăgubiri uriașe de război și
recunoașterea vinovăției Germaniei pentru război. Aceste condiții au provocat nemulțumirea
și revolta naționaliștilor germani, care au considerat tratatul ca o nedreptate și o umilință.

În această situație, partidul nazist a reușit să câștige sprijin popular prin discursuri
demagogice și promisiuni populiste. Partidul nazist a fost fondat în 1919 ca Partidul
Muncitoresc German (DAP), iar în 1920 și-a schimbat numele în Partidul Național Socialist al
Muncitorilor Germani (NSDAP). Liderul partidului era Adolf Hitler, un fost soldat și agitator
politic, care avea o personalitate carismatică și autoritară. Hitler a expus ideologia nazistă în
cartea sa Mein Kampf (Lupta mea), scrisă în 1924, când era închis pentru participarea la
puciul eșuat de la München din 1923.

Ideologia nazistă se baza pe următoarele principii:

Naționalismul extrem, care susținea superioritatea națiunii germane și dreptul ei de a se

extinde teritorial pentru a-și asigura spațiul vital (Lebensraum).
Rasismul biologic, care afirma superioritatea rasei ariene și inferioritatea celorlalte rase,
în special a evreilor, considerați dușmani ai Germaniei și ai umanității.
Antisemitismul violent, care propunea eliminarea evreilor din viața economică, socială și
culturală a Germaniei și din Europa, prin măsuri discriminatorii, persecuții și
exterminare.
Anticomunismul fanatic, care combatea ideologia comunistă, considerată o creație
evreiască și o amenințare pentru ordinea socială și națională a Germaniei.
Führerprinzip (principiul conducătorului), care impunea supunerea totală față de Hitler
ca lider suprem al partidului, statului și poporului german.
Statismul autoritar, care respingea democrația parlamentară și pluralismul politic,
impunând un partid unic și un stat totalitar care controla toate aspectele vieții publice și
private.
Militarismul agresiv, care promova reînarmarea Germaniei și pregătirea ei pentru
război, cu scopul de a revizui tratatul de la Versailles și de a cuceri noi teritorii.

Partidul nazist a ajuns la putere în 1933, când Hitler a fost numit cancelar al Germaniei de
către președintele Hindenburg, după ce partidul nazist a obținut majoritatea relativă în
alegerile din 1932. Hitler a profitat de incendierea Reichstagului, clădirea parlamentului
german, pentru a declanșa o stare de urgență și a suspenda drepturile și libertățile
cetățenilor. El a eliminat partidele politice rivale, sindicatele, organizațiile civice și presa
independentă. El a impus o dictatură nazistă, numită și Al Treilea Reich, care avea ca simbol
zvastica și ca salut „Heil Hitler”.