Adolf Hitler

Elev: Iordache Marian

Clasa: a VII-a
 Generalitati

Adolf Hitler, nascut pe data de 20 aprilie 1889 la Braunau am Inn, Austria si decedat pe

data de 30 aprilie 1945 in Berlin, a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc
German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 
conducător absolut (Führer) al Germaniei.
Ajuns la putere în 1933, Hitler, a transformat țara într-o dictatură monopartid bazată pe
ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului. Politica sa expansionistă
agresivă este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial,
soldat cu pierderi omenești colosale. De numele său sunt legate numeroase crime împotriva
umanității, printre care punerea în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în
masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și lichidarea adversarilor politici
din Germania.
 Biografie
 Tatăl lui Hitler, Alois Hitler, Sr. (1837–1903), a fost fiul ilegitim al Mariei Anna, deoarece în
registrul baptist de natalitate nu era indicat numele tatălui său, Alois și-a luat inițial numele de
familie al mamei sale, Schicklgruber. În 1842 Johann Georg Hiedler s-a căsătorit cu mama lui
Alois, Maria Anna. După decesul ei din 1847 și al lui Johann Georg Hiedler în 1856, Alois a fost
crescut în familia fratelui lui Hiedler, Johann Nepomuk Hiedler.
 Oficialul nazist Hans Frank a lansat zvonul că mama lui Alois ar fi fost angajată ca femeie de
serviciu în casa unei familii de evrei din Graz și că fiul de 19 ani al familiei, Leopold
Frankenberger, ar fi fost tatăl lui Alois. Deoarece nimeni cu numele de familie Frankenberger nu a
fost înregistrat în Graz în acea perioadă și nu au fost găsite documente care să ateste existența lui
Leopold Frankenberger,[31] istoricii infirmă afirmația că tatăl lui Alois era evreu
 Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austro-
Ungariei (în prezent în Austria), în apropiere de granița cu Imperiul German. Adolf a fost al
patrulea din cei șase copii ai lui Alois Hitler și Klara Pölzl (1860–1907). Frații mai mari ai lui
Adolf Gustav, Ida și Otto care au murit în copilărie. La vârsta de trei ani, familia lui s-a mutat
în Passau, Germania. Aici el a căpătat distinctivul accent bavarian, în locul celui austro-
german. Hitler a absolvit Volksschule (o școală de stat) de lângă Fischlham.
 Eforturile lui Alois Hitler în menținerea fermei din Hafeld s-au soldat cu eșec și, drept
urmare, în 1897 familia s-a mutat în Lambach. La vârsta de opt ani, Adolf lua lecții de cântat
și cânta în corul bisericesc. În 1898 familia lui s-a reîntors definitiv în Leonding. Moartea
fratelui său mai mic în 1900, Edmund (cauzată de pojar) l-a afectat profund pe Hitler.

Alois a făcut o carieră de succes în serviciul vamal și a dorit ca fiul său să-i urmeze calea.
Ignorând visul fiului de a termina o școală clasică și să devină artist, în septembrie 1900, Alois
l-a trimis pe Hitler la Realschule în Linz. Ulterior, în Mein Kampf, Hitler era să dezvăluie că
intenționat a învățat prost la școală, sperând că tatăl său era să observe aceasta și să-l lase să-și
urmeze visul său.
Originea numelui
 Există două ipoteze:

„Hitler” ar fi o derivație a vechiului nume „Hiedler” care, la rândul său, conține termenul
bavarez și austriac „Hiedl” (curs subteran de ape, care inundă periodic pivnițele). Oamenii
care trăiau în preajma unui „Hiedl” erau numiți „Hiedler”.
 Numele ar proveni de la „Hütte” („colibă“).
 Ideologia nazismului si socialismului
 Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la
sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritate rasială. Conform
acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viața
reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior,
parte din „rasa ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona
rasele inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler considera comunitatea
evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei.
 Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât și de condițiile foarte grele de despăgubiri
de război impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat într-o criză economică
gravă. Firava democrație (Republica de la Weimar) nu îi putea face față, populația devenind
din ce în ce mai pauperizată și nemulțumită. După o scurtă redresare, situația s-a agravat din
nou prin declanșarea în 1929 a crizei economice mondiale. Numărul șomerilor a ajuns la
circa șase milioane. Pentru evoluția ulterioară, puterile învingătoare în Primul Război
Mondial nu au fost capabile să înțeleagă că o țară umilită nu putea fi pol de stabilitate.
 Ascensiunea la putere
 Încă de la începutul carierei sale politice Hitler a fost conștient de capacitatea de influență a
propagandei. În aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca șef al aparatului de 
propagandă pe tot teritoriul Germaniei. Naziștii au folosit cu succes noile tehnici moderne de
îndoctrinare și propagandă, afișele electorale și radioul, în toată perioada dintre puciul lui Hitler
eșuat în München (1923) și acapararea puterii de stat în 1933. Au fost închiriate avioane și
automobile de lux pentru deplasarea mai rapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri, în cadrul
campaniilor electorale. În cele din urmă naziștii au obținut rezultatele scontate în alegerile din
1930 și din iulie 1932 (dar procentajul obținut în alegerile pentru reichstag din 6 noiembrie
 1932 s-a diminuat). Reprezentarea mare în parlamente a partidului nazist, mai ales după 1930,
a avut printre cauze slaba prezentare a electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de
marea criză economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum și politica deflaționistă cu
care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reacționat la criza economică,
amplificând-o. Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care
naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în Reichstag după grupul social-democrat, l-a
încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar.
 În scurt timp naziștii au preluat toate funcțiile de conducere, atât în parlamentul central (
Reichstag) și cele regionale, cât și în economie. În martie 1933 Hitler s-a hotărât să propună
noului parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care prevedea înlăturarea
procedurilor și legislației parlamentare și transferul puterii depline cancelarului și guvernului
său, prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu ajutorul mulțimii adunate în stradă și a
terorii instaurate de „Batalioanele de Asalt” sau SA (Sturmabteilung) și a celeilalte organizații
paramilitare, SS (Schutzstaffel, „Eșalonul de protecție”), legea a fost adoptată cu 444 de
voturi favorabile și 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară.
 Premiul Nobel pentru pace
 Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 1939, adresată Comitetului Norvegian pentru Acordarea 
Premiului Nobel pentru Pace, parlamentarul social-democrat suedez Erik Brandt îl
nominaliza pe Adolf Hitler pentru acordarea acestui premiu. Calitatea sa de „pacifist” era
justificată prin faptul că „în aceste momente critice în mod voit nu a lăsat armele să
vorbească, deși ar fi avut puterea să pornească un război mondial”. Nominalizarea, care a
stârnit proteste vehemente în Suedia, a fost retrasă după câteva zile. Erik Brandt a explicat
gestul său ca o ironie în urma nominalizării primului ministru britanic Neville Chamberlain la
acest premiu, pentru „modul în care în care a evitat izbucnirea unui război mondial după
anexarea de către Hitler a Sudetenland, consfințită prin Acordul de la München”.
 Moartea lui Hitler
 La 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte grele în Berlin, pe când trupele sovietice se aflau la
mică distanță de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis.[81][82][83][84] Trupul lui și cel al Evei Braun
 (cu care se cununase în ziua precedentă și care s-a sinucis simultan) au fost depuse în craterul
unei bombe,[85][86] stropite cu benzină de către Otto Günsche și alte ajutoare din Führerbunker și
li s-a dat foc[87] când Armata Roșie se apropia și continuau bombardamentele.[88] Înainte de a se
sinucide, Hitler își otrăvise câinele pentru a testa otrava.
 La 2 mai Helmuth Weidling a capitulat și a predat Berlinul necondiționat sovieticilor. Când au
ajuns la cancelarie, forțele sovietice au găsit trupul lui Hitler și au efectuat o autopsie folosind
amprente dentare pentru identificare. Rămășițele lui Hitler și ale Evei Braun au fost îngropate în
secret de SMERȘ (organizația rusă „Smert Șpionam”) la sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit
Serviciului Federal Rus de Securitate, un fragment de craniu uman păstrat în arhivele sale și
expus într-o expoziție din anul 2000 provine din rămășițele pământești ale lui Hitler. Totuși,
autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de mai mulți istorici și cercetători.[89]
Va multumesc!!