HITLER (1889, Austria — 1945, Germania) Adolf Hitler, lider al Partidului Național Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (“Führer”) al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere la începutul anilor 1930 odată cu ascensiunea nazismului în Germania, Hitler a inițiat izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial și a instituit exterminarea în masă a evreilor și a adversarilor săi politici.În 1938, americanii l-au declarat OMUL ANULUI. ÎNCEPUTURI Adolf Hitler s-a născut în orăşelul Braunau, la graniţa dintre Germania şi Austria, în 1889. De celălalt mal al râului care separa cele două state, Adolf putea să vadă Gemania lui Bismarck. Din cauza zvonurilor că ar fi avut origine evreiască, precum și din cauza existenței câtorva relații incestuoase printre rudele apropiate ale lui, Hitler a căutat să ascundă multe amănunte despre originea sa și rudele sale, dintre care câteva au fost internate în Austria în ospiciu. EDUCAŢIE Băiatul a fost un elev excelent la gimnaziu, dar odată cu plecarea la oraş s-a confruntat cu primele piedici. Tatăl său Alois, funcţionar vamal, dorea ca băiatul să-i calce pe urme şi a încercat să-l convingă cu forţa pumnului să renunţe la pasiunea pentru artă. În aceste condiţii, fiul a căutat cu bună ştiinţă să obţină rezultate slabe la învăţătură, pentru a-şi bloca accesul la o carieră de funcţionar public. Situaţia l-a înfuriat pe tată, care a început să-şi bată băiatul cu bocancii. Adolf a îndurat bătaia, învăţând că violenţa şi teama reprezintă modalităţi foarte eficace de a controla oamenii. 30 de ani mai târziu, avea să-şi înscrie numele în analele istoriei, drept unul dintre cei mai atroce dictatori pe care i-a cunoscut omenirea. PASIUNEA PENTRU ARTE
Ajuns în ultimul an de liceu, Adolf a decis că nu vrea să îşi sacrifice libertatea de dragul ştiinţei, aşa că a renunţat la şcoală. Averea tatălui i-a permis tânărului Hitler să crească complet rupt de realitate, obişnuit cu traiul bun. Profesorul Edward Huma îl descrie ca fiind copleşit de prejudecăţi pe care le acumulase în cursul copilăriei. După ce a convieţuit timp de doi ani cu mama sa vitregă, ducând o viaţă materialistă, îndestulată, a decis să plece în Austria, la Viena, pentru a-şi îndeplini destinul. A dat examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase, o instituţie foarte prestigioasă, știind că fusese un elev strălucit în liceu şi avea talent artistic. PICTURI EFECTELE RESPINGERII DE CĂTRE ACADEMIE
Când s-au afişat rezultatele şi a aflat că nu a fost admis, s-a
înfuriat îngrozitor, părăsind Academia. La acea vreme Adolf Hitler împlinise 18 ani. Lipsit de un ţel care să-i focalizeze energiile, având la dispoziţie mult timp liber, Adolf s-a cufundat în lectură. Nu citea de plăcere, ci doar pentru a-şi confirma veridicitatea viziunii sale despre lume. Ocazional îşi petrecea serile urmărind spectacolele Operei din Viena. Cu alte cuvinte era un om cu un puternic simţ al culturii. Uneori se pierdea în mulţimile care încercau să pătrundă în clădirea parlamentului. Locuitorii Vienei deja începuseră să promoveze alungarea tuturor evreilor. După ce Hittler a cunoscut primul evreu, un cerşetor care după un timp fusese ridicat de poliţie, a studiat temeinic istoria în ceea ce privea poporul evreu. CONCEPŢII EXTREMISTE La Viena a făcut cunoștință cu concepțiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii și discursuri șovine, antisemite, rasiste care l-au influențat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist și escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mișcării Pangermane”, o grupare politică naționalist-șovină, și primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creștin de orientare virulent antisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi văzut în Viena o „babilonie de rase”, a emigrat în mai 1914 în Germania, stabilindu-se la München, pe care îl considera oraș „cu adevărat german”. CE ÎNSEAMNĂ RASA ARIANĂ? Adolf Hitler a visat că germanii vor cuceri lumea. Era convins că rasa germană era superioară celorlalte, şi cu această credinţă în suflet a inspirat teamă unei lumi întregi. Susţinea cu fiecare prilej că ,,adevăraţii germani” sunt ,,înalţi şi blonzi”. Primul Război Mondial După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar în armata germană (în Austria fusese considerat drept inapt pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de handicap fizic). Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franța și Belgia. A fost prezent la un număr de bătălii majore, între care prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme, Bătălia de la Arras și Bătălia de la Passchendaele. Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fier clasa a doua în 1914 și Crucea de Fier clasa întâi în 1918 - onoare ieșită din comun pentru un militar cu gradul de caporal. Întrucât comandanții regimentului au considerat că nu avea abilități de conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul de Unteroffizier („subofițer”). NAZISM – ÎNFIINŢARE După război, Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma să devină național- socialismul. O gândire bazată pe un antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a valorilor ei. În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc German. Partidul era, în ciuda numelui, de extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. Energia și talentul oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist, uzual numit partid nazist. Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler. DRUMUL DE LA POPULARITATE LA DICTATURĂ La alegerile din 1928 naziştii au căpătat multe voturi şi un loc în parlamentul german. După o campanie electorală împotriva locotenentului Hindenburg, Hitler a eşuat politic. După o călătorie cu avionul în multe regiuni ale Germaniei, a captivat masele cu discursurile sale. După multe eforturi în 30 ianuarie 1933 a reuşit să devină cancelar. Partidul Nazist s-a extins tot mai mult, numindu-l pe Adolf Hitler liderul lor. La scurt timp după ce a fost numit lider al partidului, locotenetul Paul von Hinderburg, numit preşedintele Germaniei, a decedat. Adolf Hitler a dizolvat celelalte partide, a modificat legislaţia astfel încât să interzică înfiinţarea de noi partide. A declarat război împotriva evreilor. A înfiinţat Gestapo-ul pentru a monitoriza activităţile civililor. A construit închisori şi lagăre pentru exterminarea populaţiei de origine ebraică. A manevrat poporul german, câştigându-l de partea sa. Ajunsese un adevărat dictator. EXTINDERE EUROPEANĂ Hitler era convins că folosirea forţei este necesară pentru a proteja mândria şi onoarea rasei. Pentru aceasta considera că este esenţială ocuparea unor teritorii europene. Într-o perioadă scurtă, armata germană, a pus stăpânire pe Praga, invadând Cehia. Franţa şi Anglia au declarat război Germaniei. Aşa a luat naştere cel de-al Doilea Război Mondial. După multe bătălii câştigate, Germania în cele din urmă, a pierdut teren. La 6 iunie 1944 Franţa se aliase cu armata britanică şi americană eliberând Parisul şi alte oraşe ocupate de nazişti. La scurtă vreme armata germană a fost luată prin surprindere la Berlin de Franţa şi aliaţii săi. VIAŢĂ SENTIMENTALĂ Hitler a rămas necăsătorit până cu două zile înainte sinuciderii sale. Cu două zile înaintea sinuciderii sale, s-a cununat cu Eva Braun, cu 23 de ani mai tânără decât el. A fost singura sa iubită în acei 16 ani. Înainte de moartea sa, Hitler a dorit ca el şi soţia sa să fie incineraţi. Şeful aviaţiei Germaniei i-a cerut lui Hitler să se mai gândească, spunându-i că ar putea să plece în exil în Japonia sau Argentina, dar decizia lui Hitler era de neclintit. ANTISEMITISM „Hitler a f Axiomele ideologice ale ost produs infestate. Î ul, și nu cr n orice caz eatorul un nazismului au fost antisemit o , ar fi erona ei societăți arecare. U t să-l cons deja superioritatea rasială ariană vindicativă ra față de i d erăm un și i-a influ evrei era o și antisemitismul. Ura el a fost în ențat între bsesivă și stare să o aga filosof decât prin pună în pr ie politică. profundă față de evrei a fost circumstan a c t ic ă , nu poate Că postbelice: țele specifc fi explicat tema dominantă a carierei umilința su e ale Germ ferită la Ve a politice a lui Hitler. S-a grave de o rdin socio- rsailles și p niei 1929-1933 economic roblemele speculat foarte mult pe . Într-o ase d in t re anii 1918 măsură să menea situ -1923 și seama motivelor, dar exploateze ație, Hitler împotriva existența u a fost în evreilor și n e i ostilități l nimeni nu a putut găsi un să o transf o atente radicală a r m e î ntr-o politi răspuns satisfăcător. Cea urii.” că mai plauzibilă explicație o oferă Geoff Layton în lucrarea „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”: HOLOCAUST Holocaustul este un termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, marea lor majoritate din Europa, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național- socialist din Germania. HOLOCAUST - CONCEPTE În cartea sa "Mein Kempf", publicată in 1926, Hitler a pus situaţia grea a Germaniei la sfârşitul primului război mondial pe seama unei conspiraţii internaţionale a evreilor, folosind termeni ca „extirpare” şi „exterminare” în relaţie cu aceştia. El susţinea că evreii au dobândit puterea economică şi abilitatea de a controla şi manipula mass-media în avantajul propriu şi a scris despre necesitatea eradicării puternicei lor poziţii economice chiar prin eradicarea lor fizică, dacă este cazul. Naziştii credeau că evreii sunt răspunzători de ceea ce era privit ca "degenerarea societăţii moderne”. Naziştii considerau bolşevismul ca pe cea mai radicală formă recentă a vechii conspiraţii evreieşti ce urmarea dezmembrarea şi dezintegrarea naţiunii, iar pentru Hitler nazismul era o doctrină a salvării umanităţii de pericolul evreiesc-bolşevic. Era convins că rasa germană trebuia să dobândească şi să păstreze supremaţia totală prin războiul total împotriva evreilor, un război în care unica alternativă pentru ambele tabere, era victoria sau dispariţia totală. HOLOCAUST - DESFĂŞURARE Persecuția și genocidul s-au desfășurat în etape. Au fost înființate lagăre de concentrare în care deținuții erau folosiți ca sclavi până mureau de extenuare sau de boală. Unde al treilea Reich ocupa un nou teritoriu în Europa de Est, unități speciale numite Einsatzgruppen exterminau evrei și adversari politici, împușcându-i în masă. Evrei și romi erau concentrați în ghetouri înainte de a fi transportați la sute de kilometri cu trenuri de marfă în lagărele de muncă forțată și exterminare, unde, dacă supraviețuiau călătoriei, cei mai mulți erau uciși prin gazare în încăperi special amenajate. Fiecare ramură a aparatului administrativ al statului hitlerist a fost implicată în logistica asasinatelor în masă și a contribuit la transformarea Germaniei în ceea ce un istoric a denumit „un stat genocidar”. LAGĂRUL DE CONCENTRARE ,,AUSCHWITZ” ,,Auschwitz” sau ,,Auschwitz-Birkenau” este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste. ,,Auschwitz” este numele german al orașului situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Lagărele de la Auschwitz au fost un element major în perpetuarea Holocaustului; se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei. Lagărul de la Auschwitz-Birkenau a fost cel mai mare lagăr nazist din cele două războaie mondiale. Lagărele aveau ca scop distrugerea unor minorități europene ca evreii, țiganii, etc. La fiecare lagăr era adăugat, la ieșire câte un crematoriu pentru cadavrele deținuților. Lângă acest crematoriu se mai afla și câte o cameră de dușuri, care avea ca scop gazarea prizonierilor. În lagărul de la Auschwitz-Birkenau aceste camere de gazare și crematoriile se aflau în interiorul lagărului deoarece lagărul a fost construit PRĂBUŞIREA CELUI DE-AL TREILEA REICH Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al începutului sfârșitului lui Hitler. Cu toate victoriile remarcabile de început dintre anii 1939-1941, Hitler și conducerea militară a Germaniei au făcut marea greșeală de a-și subestima inamicii, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, precum și greșeala de a începe un război pe două fronturi cu aceste două puteri. Orbit de succesele înregistrate de „războiul fulger”, Hitler a dat semnalul Operațiunii Barbarossa, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de venirea iernii. Hitler primește o nouă lovitură în luna decembrie a aceluiași an prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii. Înverșunarea sovieticilor, noroiul, apoi nămeții și frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei. Hitler a rămas convins că victoria finală era posibilă, ceea ce dovedește că-și pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la începutul războiului. În 1943, armata germană se afla în defensivă, pierzând inițiativa și, treptat, toate visurile lui Hitler s-au sfârșit, lăsând în urmă o Europă distrusă și cincizeci de milioane de victime. MOARTEA LUI HITLER La 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte grele în Berlin, când trupele sovietice se aflau la mică distanță de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis, mușcând o capsulă de cianură și împușcându-se. Trupul lui și cel al Evei Braun (cu care se cununase în ziua precedentă și care s-a sinucis simultan) au fost depuse în craterul unei bombe, stropite cu benzină de către Otto Günsche și alte ajutoare din Führerbunker și li s-a dat foc când Armata Roșie se apropia și continuau bombardamentele. Înainte de a se sinucide, Hitler își otrăvise câinele pentru a testa otrava.