Adolf Hitler

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost

unom politic, lider al Partidului Muncitoresc German Naţional-
Socialist (NSDAP), cancelar alGermaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al
Germaniei.
Ajuns la putere în 1933, Hitler, a transformat ţara într-o dictatură monopartid bazată pe
ideologia totalitaristă şi autoritaristă a naţional-socialismului. Politica sa expansionistă agresivă
este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, soldat cu
pierderi omeneşti colosale. De numele său sunt legate numeroase crime împotriva umanităţii,
printre care punerea în aplicare a unui plan naţionalist şi rasist de exterminare în masă
aevreilor şi altor „indezirabili” din Europa, precum şi lichidarea adversarilor politici din Germania.
Hitler a fost ales „omul anului” în 1938 de către revista americană Time.
Tatăl lui Hitler, Alois Hitler, Sr. (1837–1903), a fost fiu ilegitim al lui Maria Anna Schicklgruber.
[9]
Deoarece în registrul baptist nu era indicat numele tatălui său, Alois şi-a luat iniţial numele de
familie al mamei sale, Schicklgruber. În 1842, Johann Georg Hiedler s-a căsătorit cu mama lui
Alois, Maria Anna. După decesul ei din 1847 şi al lui Johann Georg Hiedler în 1856, Alois a fost
crescut în familia fratelui lui Hiedler, Johann Nepomuk Hiedler.[10] În 1876, Alois a legitimizat şi
în registrul baptist a fost trecut Johann Georg Hiedler drept tatăl lui Alois (înregistra ca Georg
Hitler).[11][12] De atunci Alois a preluat numele de familie Hitler,[12] scris şi
ca Hiedler, Hüttlersau Huettler.
Mai târziu, oficialul nazist Hans Frank ar fi sugerat că mama lui Alois a fost angajată în casa
unei familii de evrei din Graz şi că fiul de 19 ani al familiei, Leopold Frankenberger, ar fi fost
tatăl lui Alois.[13] Deoarece nimeni cu numele de familie Frankenberger nu a fost înregistrat în
Graz în acea perioadă şi nu au fost găsite documente care să ateste existenţa lui Leopold
Frankenberger,[14] istoricii infirmă afirmaţia că tatăl lui Alois era evreu.
Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austro-
Ungariei (în prezent în Austria), în apropiere de graniţa cu Imperiul German.[19] Adolf a fost al
patrulea din cei şase copii ai lui Alois Hitler şi Klara Pölzl (1860–1907). Fraţii mai mari ai lui
Adolf—Gustav, Ida şi Otto — au murit în copilărie.[20] La vârsta de trei ani, familia lui s-a mutat
în Passau, Germania.[21] Aici el a căpătat distinctivul accent bavarian, în locul celui austro-
german.[22][23][24] În 1894 familia lui s-a mutat la Leonding (lângă Linz), iar în iunie 1895, Alois s-a
retras pe un mic latifundiu din Hafeld, lângă Lambach, unde se ocupa de fermă şi albine. Hitler
a absolvit Volksschule (o şcoală de stat) de lângă Fischlham.[25][26]
Eforturile lui Alois Hitler în menţinerea fermei din Hafeld s-au soldat cu eşec şi, drept urmare, în
1897 familia s-a mutat în Lambach. La vârsta de opt ani, Adolf lua lecţii de cântat şi cânta în
corul bisericesc.[27] În 1898 familia lui s-a reîntors definitiv în Leonding. Moartea fratelui său mai
mic în 1900,Edmund (cauzată de pojar) l-a afectat profund pe Hitler.[28]
Alois a făcut o carieră de succes în serviciul vamal şi a dorit ca fiul său să-i urmeze calea.[29][30][31]
[32]
Ignorând visul fiului de a termina o şcoală clasică şi să devină artist, în septembrie 1900,
Alois l-a trimis pe Hitler la Realschule în Linz.[33] Ulterior, în Mein Kampf, Hitler era să dezvăluie
că intenţionat a învăţat prost la şcoală, sperând că tatăl său era să observe aceasta şi să-l lase
să-şi urmeze visul său.[34]
Ca şi mulţi alţi germani din Austria, Hitler a început a dezvolta idei naţionaliste germane încă din
tinereţe.[35] El şi-a exprimat loialitatea doar faţă de Germania, dispreţuind Monarhia
Habsburgică care se afla în declin şi dominaţia ei asupra unui imperiu pestriţ etnic.[36][37] Hitler şi
prietenii săi foloseau salutul "Heil" şi cântarea "Deutschlandlied" în loc de imnul imperial
austriac.[38]
După decesul neaşteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, succesul lui Hitler la şcoală s-a
deteriorat şi mama sa i-a permis să plece.[39] El s-a înscris în Realschule din Steyr în septembrie
1904, unde comportamentul şi performanţele sale au prezentat unele îmbunătăţiri.[40] În 1905,
după ce a susţinut repetat examenul final, Hitler a părăsit şcoala fără ambiţii de continuare a
studiilor sau planuri clare pentru o carieră.[41]
Din 1905 Hitler s-a mutat la Viena. Timp de şase ani a dus o viaţă mizeră boemiană în cele mai
sărace cartiere ale oraşului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena,
pe care le picta şi vindea în cafenele. Hitler a încercat să intre la Academia de Arte Frumoase
din Viena în 1907 şi apoi în 1908, dar a fost respins de fiecare dată.[42][43]
Pe 21 decembrie 1907, mama lui Adolf moare de cancer la sâni, la vârsta de 47 de ani.
La Viena, Hitler a făcut cunoştinţă cu concepţiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare
după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii şi
discursuri şovine, antisemite, rasiste care l-au influenţat au fost ideologul antisemit, rasist,
ocultist şi escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul
„Mişcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politică
naţionalist-şovină,[44] şi primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creştin de orientare
virulent antisemită.[45] Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi văzut în Viena o „babilonie
de rase”, a emigrat în Germania, în mai 1914, stabilindu-se la München, pe care îl considera
oraş „cu adevărat german”
După izbucnirea Primului Război Mondial, Hitler s-a înrolat ca voluntar în armata germană.[46]
Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franţa şi Belgia,[47] în regimentul bavarez Reserve,
în calitate de furier al regimentului.[48][46] A fost prezent la un număr de bătălii majore, între care
prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme, Bătălia de la Arras şi Bătălia de la
Passchendaele.[49] Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fier de
clasa a doua în 1914[49] şi Crucea de Fier de clasa întâi pe 4 august 1918 - o decoraţie acordată
foarte rar pentru un militar cu gradul de caporal (Gefreiter).[50][51] Pe 18 mai 1918, el a
primit Insigna „Pentru rănile suferite”(Verwundetenabzeichen).[52] Întrucât comandanţii
regimentului au considerat că nu avea abilităţi de conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul
de Unteroffizier („subofiţer”).
Sarcinile lui Hitler la sediul central al regimentului i-au permis răgazuri pentru desen şi pictură. A
avut contribuţii grafice, de ilustrator, pentru o gazetă militară. În octombrie 1916, Hitler a fost
rănit în coapsastângă, în timpul bătăliei de pe Somme.[53] El a petrecut două luni în spitalul
din Beelitz şi s-a reîntors pe front pe 5 martie 1917.[54] Pe 15 octombrie 1918, a fost orbit
temporar de un atac cu iperită (gaz muştar) şi a fost spitalizat în Pasewalk.[55] În timp ce se afla
aici, Hitler a aflat despre înfrângerea Germaniei,[56] care l-a şocat.[57]
Hitler a descris războiul drept „cea mai mare experinţă a sa” şi a fost lăudat de ofiţerii săi pentru
vitejie.[58]
Amarul înfrângerii în război a început să-i modeleze ideologia lui.[59] Ca şi alţi naţionalişti
germani, el credea în Dolchstoßlegende (mitul cuţitului înfipt în spate), care susţinea că armata
germană "neînvinsă în câmpul de luptă", a fost „înjunghiată în spate” de marxişti şi civili, mai
târziu numiţi „criminalii din noiembrie”.[60]
Tratatul de la Versailles stipula că Germania urma să renunţe la mai multe din teritoriile sale şi
să demilitarizeze Renania. Tratatul a impus sancţiuni economice şi a perceput reparaţii grele de
război pentru ţară. Mulţi germani au perceput tratatul ca o umilire, în special articolul 231, care
declara Germania responsabilă pentru război.[61] Tratatul de la Versailles şi condiţiile
economice, sociale şi politice din Germania de după război au fost ulterior exploatate de Hitler
cu scop politic.