Sunteți pe pagina 1din 2

Ana Blandiana

Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, n. Coman; n. 25 martie 1942,Timişoara) este o scriitoare (autoare a 26 de
cărţi publicate în română şi a 60 de volume apărute în 26 de limbi) şi luptătoare pentru libertate civică din România.
Înainte de revoluţia din 1989, i s-a luat în trei rânduri (1959-1964, 1985, 1988-1989) dreptul de a publica, iar în ultimii
doi ani numele ei a fost interzis şi cărţile i-au fost scoase şi din biblioteci. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii
de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) şi au fost traduse în numeroase limbi ca
dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.
În luna mai 1990 a reînfiinţat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a
numărat printre fondatorii Alianţei Civice (preşedinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost iniţiatoare, împreună
cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995 aAcademiei Civice, pe care le conduce de la începuturi
până în prezent.
Otilia Coman s-a născut la Timişoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiş. După
retrocedarea Ardealului de Nord în1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot
laBiserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman
a fost arestat ca "duşman al poporului". Ca fiică a unui deţinut politic, a trebuit să aştepte patru ani până când
autorităţile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie dinCluj.[2][3]
Pentru a ocoli şicanele regimului, Otilia Coman şi-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al
mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenţia politică.[2]
După absolvirea facultăţii, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe
călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. În afara
volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania,
Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba,
Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi
articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate
conferinţe, lecturi publice, interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări europene.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970;
Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional "Gottfried von Herder", Viena,
1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internaţional "Vilenica", 2002;
În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertăţii”, pentru volumul Patria mea A4, care a apărut în
traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediţiei a 4-a din cadrul concursului cu
acelaşi nume, organizat la Gdansk, în Polonia.

 În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Roman al cărei preşedinte devine. Este unul dintre
initiatorii Aliantei Civice pe care o conduce intre 1991 si 2001. Fondator si presedinte al Academiei Civice, care
realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet.
Membra a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stephane Mallarme" şi a Academiei
Mondiale de Poezie (UNESCO).
 La scurtă vreme de la debutul editorial cu Persoana întâi plural (1964), «conţinând poeme ale trăirilor, ale
uimirilor din graţioasa vârstă a adolescenţei», după cum observă Ion Pachia Tatomirescu, în capitolul Ana
Blandiana şi „steaua de pradă“ a lirei, din Generaţia resurecţiei poetice (2005), «eul liric blandianic se
învulturează la scară cosmică, dobândind conştiinţa unui resurecţional modernism al existenţei etice»
(TGrp, 429).
 Criticul Marian Popa subliniază că «situaţia dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele
etic-sociale»; «conştiinţa trupului păcătos şi precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăţi reci,
sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens» (PDlrc, 99).
 O interesantă conjugare lirică a temei somnului în poezia Anei Blandiana este observată de criticul
literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morţii; e întoarcerea pentru o clipă la
ritmul pur al materiei, o zonă de linişte şi de plenitudine a pasiunii degajate de forţa devastatoare a
simţurilor; iubirea îşi regăseşte în acest spaţiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm,
adormi, / Cum stăm cu ochii-nchişi / Părem întinşi alături / Doi tineri morţi egali./ (...) / Nu te speria, / Pletele
noastre vecine / Răsfirate în iarbă / Au început să prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În
auriul omăt. / Niciodată n-am semănat mai mult, / Aripile ţi s-au afundat în ţărână / Şi nu se mai
văd. («Adorm, adormi» – BOct, 24).
 Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o
filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbeşte implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se
intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspiraţia spre puritate,
condiţie etică, dar şi în sublimarea vieţii în artă, condiţie estetică. Altfel spus, nemurirea se obţine prin
identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanţiere, o mutaţie ontologică (A
treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine şi rău, dintre înnorat şi senin, dintre lumină şi
noapte, exterior şi interior, paradis şi infern. Moartea e văzută ca un rit nupţial...» (PIL, 502 sq.).

S-ar putea să vă placă și