Adolf Hitler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Adolf Hitler

Adolf Hitler în 1933

Date personale

Nume la
Adolf Hitler 
naștere

Născut 20 aprilie 1889[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12] 
Braunau am Inn, Austria[13][14] 

Decedat 30 aprilie 1945 (56 de ani)[1][15][2][3][4][5][16][7]

[8][9][10][11][12]
 
Berlin, Germania Nazistă 

Înmormântat necunoscut[*] 

Cauza
sinucidere[17] (plagă împușcată[*][17]) 
decesului

Părinți Alois Hitler[18]

Klara Hitler[18] 

Frați și surori Ida Hitler[*][18]

Paula Hitler[*][18]
Gustav Hitler[*][18]
Edmund Hitler[*][18]
 Otto Hitler[*][18]
Alois Hitler, Jr.[*][18]
Angela Hitler[18] 

Căsătorit cu Eva Braun (c. 29 aprilie 1945)

Număr de
0 
copii

Copii Jean Marie Loret 

Cetățenie  Austro-Ungaria
 Republica de la Weimar
 Austria Germană
 Republica Austriacă
 Germania Nazistă 

Etnie german
Austrieci 

Religie Lapsed Catholic[*] 

Ocupație soldat
pictor
scriitor politic[*]
revoluționar
politician
scriitor 

Führer al Germaniei

În funcție
2 august 1934 – 30 aprilie 1945

Precedat de Paul von Hindenburg

(ca președinte)

Succedat de Karl Dönitz

(ca președinte)

Cancelar al Germaniei

În funcție
30 ianuarie 1933 – 30 aprilie 1945

Precedat de Kurt von Schleicher

Succedat de Joseph Goebbels

Premii Crucea de Fier (2 decembrie 1914)

Insigna Răniților[*] (1918)
 Honorary citizen of Sankt
Andreasberg[*] (4 aprilie 1933)
honorary citizenship of Goslar[*] de
la Goslar
Collar of the Imperial Order of the Red
Arrows[*] (1937)
Insigna de aur a Partidului Nazist[*]
Honour Cross of the World War
1914/1918[*]
Blood Order[*]
honorary citizen of Trier[*] de
la Trier (1933)

Partid politic NSDAP

Ideologie nazism 

Alma mater Lambach Abbey[*]

Staats-Realschule of Linz[*]

Semnătură

Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) a

fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-
Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut
(Führer) al Germaniei.
Ajuns la putere în 1933, Hitler, a transformat țara într-o dictatură monopartid bazată pe
ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului. Politica sa expansionistă
agresivă este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-al Doilea Război
Mondial, soldat cu pierderi omenești colosale. De numele său sunt legate
numeroase crime împotriva umanității, printre care punerea în aplicare a unui
plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili”
din Europa, precum și lichidarea adversarilor politici din Germania. Hitler a fost ales
„omul anului” în 1938 de către revista americană Time.[19]

Cuprins

 1Viața timpurie
o 1.1Origini
  1.1.1Originea numelui
o 1.2Copilăria și tinerețea
 2În Primul Război Mondial
 3După Primul Război Mondial
 4Ideologia național-socialismului
 5Ascensiunea la putere
 6Antisemitismul
 7Prăbușirea celui de-al Treilea Reich
 8Moartea lui Hitler - varianta general acceptată
 9Sănătatea
 10Familia
 11Premiul Nobel pentru Pace
 12Referințe
 13Bibliografie
 14Lectură suplimentară
 15Legături externe

Viața timpurie
Origini
Tatăl lui Hitler, Alois Hitler, Sr. (1837–1903), a fost fiul ilegitim al Mariei Anna
Schicklgruber.[20] Deoarece în registrul baptist de natalitate nu era indicat numele tatălui
său, Alois și-a luat inițial numele de familie al mamei sale, Schicklgruber. În
1842 Johann Georg Hiedler s-a căsătorit cu mama lui Alois, Maria Anna. După decesul
ei din 1847 și al lui Johann Georg Hiedler în 1856, Alois a fost crescut în familia fratelui
lui Hiedler, Johann Nepomuk Hiedler.[21] În 1876 Johann Georg Hiedler a fost menționat
în registrul baptist de natalitate (înregistrat ca Georg Hitler) drept tatăl lui Alois.[22][23] De
atunci, Alois a preluat numele de familie Hitler, scris și
ca Hiedler, Hüttler sau Huettler[23].
Oficialul nazist Hans Frank a lansat zvonul că mama lui Alois ar fi fost angajată ca
femeie de serviciu în casa unei familii de evrei din Graz și că fiul de 19 ani al
familiei, Leopold Frankenberger, ar fi fost tatăl lui Alois.[24] Deoarece nimeni cu numele
de familie Frankenberger nu a fost înregistrat în Graz în acea perioadă și nu au fost
găsite documente care să ateste existența lui Leopold Frankenberger, [25] istoricii infirmă
afirmația că tatăl lui Alois era evreu.[26][27][28][29]
Originea numelui
Există două ipoteze:
- „Hitler” ar fi o derivație a vechiului nume „Hiedler” [30] care, la rândul său, conține
termenul bavarez și austriac „Hiedl” (curs subteran de ape, care inundă periodic
pivnițele). Oamenii care trăiau în preajma unui „Hiedl” erau numiți „Hiedler”.
- Numele ar proveni de la „Hütte” („colibă“).
Copilăria și tinerețea
Adolf Hitler (1890)

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austro-
Ungariei (în prezent în Austria), în apropiere de granița cu Imperiul German.[31] Adolf a
fost al patrulea din cei șase copii ai lui Alois Hitler și Klara Pölzl (1860–1907). Frații mai
mari ai lui Adolf—Gustav, Ida și Otto — au murit în copilărie. [32] La vârsta de trei ani,
familia lui s-a mutat în Passau, Germania.[33] Aici el a căpătat distinctivul accent
bavarian, în locul celui austro-german.[34][35][36] În 1894 familia lui s-a mutat
la Leonding (lângă Linz), iar în iunie 1895, Alois s-a retras pe un mic latifundiu din
Hafeld, lângă Lambach, unde se ocupa de fermă și albine. Hitler a
absolvit Volksschule (o școală de stat) de lângă Fischlham.[37][38]
Eforturile lui Alois Hitler în menținerea fermei din Hafeld s-au soldat cu eșec și, drept
urmare, în 1897 familia s-a mutat în Lambach. La vârsta de opt ani, Adolf lua lecții de
cântat și cânta în corul bisericesc.[39] În 1898 familia lui s-a reîntors definitiv în Leonding.
Moartea fratelui său mai mic în 1900, Edmund (cauzată de pojar) l-a afectat profund pe
Hitler.[40]
Alois a făcut o carieră de succes în serviciul vamal și a dorit ca fiul său să-i urmeze
calea.[41][42][43][44] Ignorând visul fiului de a termina o școală clasică și să devină artist, în
septembrie 1900, Alois l-a trimis pe Hitler la Realschule în Linz.[45] Ulterior, în Mein
Kampf, Hitler era să dezvăluie că intenționat a învățat prost la școală, sperând că tatăl
său era să observe aceasta și să-l lase să-și urmeze visul său. [46]
Ca și mulți alți germani din Austria, Hitler a început a dezvolta idei naționaliste germane
încă din tinerețe.[47] El și-a exprimat loialitatea doar față de Germania,
disprețuind Monarhia Habsburgică care se afla în declin și dominația ei asupra unui
imperiu pestriț etnic.[48][49] Hitler și prietenii săi foloseau salutul "Heil" și cântarea
"Deutschlandlied" în loc de imnul imperial austriac.[50]
După decesul neașteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, succesul lui Hitler la școală s-a
deteriorat și mama sa i-a permis să plece.[51] El s-a înscris în Realschule din Steyr în
septembrie 1904, unde comportamentul și performanțele sale au prezentat unele
îmbunătățiri.[52] În 1905, după ce a susținut repetat examenul final, Hitler a părăsit
școala fără ambiții de continuare a studiilor sau planuri clare pentru o carieră. [53]
Din 1905 Hitler s-a mutat la Viena. Timp de șase ani a dus o viață mizeră boemiană în
cele mai sărace cartiere ale orașului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite
clădiri din Viena, pe care le picta și vindea în cafenele. Hitler a încercat să intre
la Academia de Arte Frumoase din Viena în 1907 și apoi în 1908, dar a fost respins de
fiecare dată.[54][55]
Pe 21 decembrie 1907, mama lui Adolf moare de cancer la sâni, la vârsta de 47 de ani.
La Viena, Hitler a făcut cunoștință cu concepțiile extremiste pe care avea să le pună în
aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai
unor teorii și discursuri șovine, antisemite, rasiste care l-au influențat au fost ideologul
antisemit, rasist, ocultist și escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von
Schönerer, liderul „Mișcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher
Verband), o grupare politică naționalist-șovină, [56] și primarul Vienei, Karl Lueger,
fondatorul unui partid creștin de orientare virulent antisemită. [57] Exasperat de ceea ce
el, Hitler, percepea a fi văzut în Viena o „babilonie de rase”, a emigrat în Germania, în
mai 1914, stabilindu-se la München, pe care îl considera oraș „cu adevărat german”.

În Primul Război Mondial

Adolf Hitler (primul din dreapta, șezând) alături de combatanți în timpul Primului Război Mondial (1915)

După izbucnirea Primului Război Mondial, Hitler s-a înrolat ca voluntar în armata

germană.[58]
Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franța și Belgia,[59] în regimentul
bavarez Reserve, în calitate de furier al regimentului.[60][58] A fost prezent la un număr de
bătălii majore, între care prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme, Bătălia de la
Arras și Bătălia de la Passchendaele.[61] Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A
primit Crucea de Fier de clasa a doua în 1914[61] și Crucea de Fier de clasa întâi pe 4
august 1918 - o decorație acordată foarte rar pentru un militar cu gradul de caporal
(Gefreiter).[62][63] Pe 18 mai 1918, el a primit Insigna „Pentru rănile
suferite” (Verwundetenabzeichen).[64] Întrucât comandanții regimentului au considerat că
nu avea abilități de conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul de Unteroffizier
(„subofițer”).
Sarcinile lui Hitler la sediul central al regimentului i-au permis răgazuri pentru desen și
pictură. A avut contribuții grafice, de ilustrator, pentru o gazetă militară. În octombrie
1916, Hitler a fost rănit în coapsa stângă, în timpul bătăliei de pe Somme.[65] El a
petrecut două luni în spitalul din Beelitz și s-a reîntors pe front pe 5 martie 1917.[66] Pe
15 octombrie 1918, a fost orbit temporar de un atac cu iperită (gaz muștar) și a fost
spitalizat în Pasewalk.[67] În timp ce se afla aici, Hitler a aflat despre înfrângerea
Germaniei,[68] care l-a șocat.[69]
Hitler a descris războiul drept „cea mai mare experiență a sa” și a fost lăudat de ofițerii
săi pentru vitejie.[70]
Amarul înfrângerii în război a început să-i modeleze ideologia lui. [71] Ca și alți naționaliști
germani, el credea în Dolchstoßlegende (mitul cuțitului înfipt în spate), care susținea că
armata germană "neînvinsă în câmpul de luptă", a fost „înjunghiată în spate” de marxiști
și civili, mai târziu numiți „criminalii din noiembrie”. [72]
Tratatul de la Versailles stipula că Germania urma să renunțe la mai multe din teritoriile
sale și să demilitarizeze Renania. Tratatul a impus sancțiuni economice și a
perceput reparații grele de război pentru țară. Mulți germani au perceput tratatul ca o
umilire, în special articolul 231, care declara Germania responsabilă pentru război.
[73]
 Tratatul de la Versailles și condițiile economice, sociale și politice din Germania de
după război au fost ulterior exploatate de Hitler cu scop politic. [74]

După Primul Război Mondial

Adolf Hitler alături de Erich Ludendorff și alți ințiatori ai puciului de la berărie

Articol principal: Puciul de la berărie.

După război, Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma să devină național-socialismul: o
gândire bazată pe un antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a
valorilor ei (Volksgemeinschaft, „comunitatea etnică”). În 1919, era agent al
departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact
cu o formațiune politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc
German (Deutsche Arbeiterpartei,, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, de
extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler s-a înregimentat
politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. Energia și talentul
oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat
programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume
nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche
Arbeiterpartei, abreviat NSDAP), uzual numit partid nazist. Astfel s-a deschis drumul
ascensiunii spre putere al lui Hitler.
Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat, sprijinit de o grupă de susținători, să
ajungă în fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a
rămas în istorie sub numele de "Puciul de la berărie", din pricina faptului că principalii
complotiști au pus la cale planul în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat)
a fost inspirat de „Marșul asupra Romei”, reușit de Benito Mussolini în Italia (octombrie
1922). Arestat (împreuna cu alți complici) la 11 noiembrie 1923, Hitler a fost judecat
pentru trădare și condamnat la cinci ani detențiune, dintre care a executat însă numai
nouă luni în închisoarea din Landsberg am Lech, Bavaria. Aici a scris celebra sa carte
"Mein Kampf".
Hitler admirase de mult timp Germania și, în timpul primei conflagrații mondiale, a
devenit un naționalist german. Cetățenia germană a obținut-o însă abia în 1932. A fost
elogiat pentru vitejie pe front de comandantul său. Capitularea Germaniei în noiembrie
1918 a reprezentat pentru Hitler, ca și pentru cercuri largi germane de orientare
conservatoare și ultraconservatoare, un șoc. Aidoma multor naționaliști, Hitler a crezut
ferm în „legenda înjunghierii pe la spate” (Dolchstoßlegende), care, în esență, acredita
ideea că acea capitulare ar fi fost opera forțelor politice de stânga, de
orientare marxistă. În jargonul extremiștilor de dreapta, precum și al lui Hitler și al
național-socialiștilor (naziștilor), oamenii politici germani care s-au decis pentru
capitulare în Primul Război Mondial și pentru abolirea monarhiei în Germania,
îndeosebi social-democrații, au fost porecliți „criminalii din
Noiembrie” (Novemberverbrecher).

Ideologia național-socialismului
Articol principal: Mein Kampf.
Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la
sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritate rasială.
Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor,
iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat
superior, parte din „rasa ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de
a subordona rasele inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler
considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei.
Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât și de condițiile foarte grele de
despăgubiri de război impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat într-o
criză economică gravă. Firava democrație (Republica de la Weimar) nu îi putea face
față, populația devenind din ce în ce mai pauperizată și nemulțumită. După o scurtă
redresare, situația s-a agravat din nou prin declanșarea în 1929 a crizei economice
mondiale. Numărul șomerilor a ajuns la circa șase milioane. Pentru evoluția ulterioară,
puterile învingătoare în Primul Război Mondial nu au fost capabile să înțeleagă că o
țară umilită nu putea fi pol de stabilitate. Condițiile impuse Germaniei, ca reparații de
război, nu aveau cum să fie acceptate de o populație flămândă, sătulă de război, dar
foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situație, mișcarea nazistă,
condusă de Hitler, a reușit să obțină un capital politic important prin voturile care i-au
fost acordate, până în 1932.

Ascensiunea la putere

Adolf Hitler în 1933

Încă de la începutul carierei sale politice Hitler a fost conștient de capacitatea de

influență a propagandei. În aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca șef al
aparatului de propagandă pe tot teritoriul Germaniei. Naziștii au folosit cu succes noile
tehnici moderne de îndoctrinare și propagandă, afișele electorale și radioul, în toată
perioada dintre puciul lui Hitler eșuat în München (1923) și acapararea puterii de stat în
1933. Au fost închiriate avioane și automobile de lux pentru deplasarea mai rapidă a lui
Hitler în cât mai multe locuri, în cadrul campaniilor electorale. În cele din urmă naziștii
au obținut rezultatele scontate în alegerile din 1930 și din iulie 1932 (dar procentajul
obținut în alegerile pentru reichstag din 6 noiembrie 1932 s-a diminuat). Reprezentarea
mare în parlamente a partidului nazist, mai ales după 1930, a avut printre cauze slaba
prezentare a electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de marea criză
economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum și politica deflaționistă cu care
guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reacționat la criza economică,
amplificând-o. Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după
care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în Reichstag după grupul social-
democrat, l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar.
Negocierile dintre Hitler și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au
dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30
ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcția de cancelar. Din noul guvern făcea
parte și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932, care participase
împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar între 4 decembrie 1932 și 28
ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de președintele Hindenburg, pentru
însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului.
În scurt timp naziștii au preluat toate funcțiile de conducere, atât în parlamentul central
(Reichstag) și cele regionale, cât și în economie. În martie 1933 Hitler s-a hotărât să
propună noului parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care
prevedea înlăturarea procedurilor și legislației parlamentare și transferul puterii
depline cancelarului și guvernului său, prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu
ajutorul mulțimii adunate în stradă și a terorii instaurate de „Batalioanele de Asalt”
sau SA (Sturmabteilung) și a celeilalte organizații paramilitare, SS (Schutzstaffel,
„Eșalonul de protecție”), legea a fost adoptată cu 444 de voturi favorabile și 94 contra.
S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară.
Antisemitismul
Holocaust

Parte a: Istoriei Germaniei,Istoriei Europei și Istoriei evreilor

Responsabilitate[arată]

Politici antisemite[arată]

Victime[arată]

Ghetouri[arată]

Atrocități[arată]

Lagăre[arată]

Rezistența[arată]

Urmări[arată]

Liste[arată]

Resurse[arată]

Comemorare[arată]

 v
 d
 m
Benito Mussolini (stânga) și Adolf Hitler

Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasială ariană

și antisemitismul. Ura profundă față de evrei a fost tema dominantă a carierei politice a
lui Hitler. S-a speculat foarte mult pe seama motivelor, dar nimeni nu a putut găsi un
răspuns satisfăcător. Cea mai plauzibilă explicație o oferă Geoff Layton în lucrarea
„Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”:
„Hitler a fost produsul, și nu creatorul unei societăți deja
infestate. În orice caz, ar fi eronat să-l considerăm un
antisemit oarecare. Ura față de evrei era obsesivă și
vindicativă și i-a influențat întreaga filosofie politică. Că
el a fost în stare să o pună în practică, nu poate fi
explicat decât prin circumstanțele specifice ale
Germaniei postbelice: umilința suferită la Versailles și
problemele grave de ordin socio-economic dintre anii
1918-1923 și 1929-1933. Într-o asemenea situație,
Hitler a fost în măsură să exploateze existența unei
ostilități latente împotriva evreilor și să o transforme într-
o politică radicală a urii.”
Oricâte explicații s-ar încerca, faptele și cifrele sunt
covârșitoare: numărul oamenilor ce au căzut victime politicii
hitleriste este îngrozitor. Șase milioane de evrei au fost
exterminați în lagărele morții de
la Auschwitz, Chełmno, Majdanek, Treblinka și în ghetoul
din Varșovia. Pretinsa superioritate rasială ariană a fost
introdusă de Hitler în mod treptat, tocmai pentru a amăgi
opinia publică internațională. La 15 septembrie 1935 au
fost adoptate primele legi rasiale, cunoscute ca Legile de la
Nürnberg. Aceste legi prevedeau că cetățenia germană
putea fi deținută numai de persoanele de origine germană;
de asemeni, au fost interzise căsătoriile mixte dintre evrei
și etnicii germani precum și relațiile extraconjugale mixte.
La 9 noiembrie 1938 au fost adoptate măsuri antisemite
fizice prin programul generalizat în toată Germania. În
„noaptea pogromului” (Kristallnacht) au fost distruse case,
magazine evreiești și sinagogi; peste o sută de evrei au
fost omorâți și circa 20.000 trimiși în lagăre de concentrare.
Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins
la Conferința de la Wannsee, în cadrul căreia înalți
funcționari de stat din partidul nazist și guvern au decis
"Soluția finală în chestiunea evreiască", la cererea expresă
a lui Hitler.

Prăbușirea celui de-al Treilea Reich

Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn
al începutului sfârșitului lui Hitler. Cu toate victoriile
remarcabile de început dintre anii 1939-1941, Hitler și
conducerea militară a Germaniei au făcut marea greșeală
de a-și subestima inamicii, Marea Britanie și Uniunea
Sovietică, precum și greșeala de a începe un război pe
două fronturi cu aceste două puteri. Orbit de succesele
înregistrate de „războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a dat
semnalul Operațiunii Barbarossa, care prevedea
invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă,
înainte de venirea iernii. Invazia a început la 22 iunie 1941.
Hitler primește o nouă lovitură în luna decembrie a
aceluiași an prin intrarea în război a Statelor Unite ale
Americii. Înverșunarea sovieticilor, noroiul, apoi nămeții și
frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei. Hitler a rămas
convins că victoria finală era posibilă, ceea ce dovedește
că-și pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la
începutul războiului. În 1943, armata germană se afla în
defensivă, pierzând inițiativa și, treptat, toate visurile lui
Hitler s-au sfârșit, lăsând în urmă o Europă distrusă și
cincizeci de milioane de victime.

Moartea lui Hitler - varianta general

acceptată
 Prima pagină a ziarului american Stars & Stripes (2 mai 1945)

La 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte grele în Berlin,

pe când trupele sovietice se aflau la mică distanță de
cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis.[75][76][77][78] Trupul lui
și cel al Evei Braun (cu care se cununase în ziua
precedentă și care s-a sinucis simultan) au fost depuse în
craterul unei bombe,[79][80] stropite cu benzină de către Otto
Günsche și alte ajutoare din Führerbunker și li s-a dat
foc[81] când Armata Roșie se apropia și continuau
bombardamentele.[82] Înainte de a se sinucide, Hitler își
otrăvise câinele pentru a testa otrava.
La 2 mai Helmuth Weidling a capitulat și a predat Berlinul
necondiționat sovieticilor. Când au ajuns la cancelarie,
forțele sovietice au găsit trupul lui Hitler și au efectuat o
autopsie folosind amprente dentare pentru identificare.
Rămășițele lui Hitler și ale Evei Braun au fost îngropate în
secret de SMERȘ (organizația rusă „Smert Șpionam”) la
sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit Serviciului Federal
Rus de Securitate, un fragment de craniu uman păstrat în
arhivele sale și expus într-o expoziție din anul 2000 provine
din rămășițele pământești ale lui Hitler. Totuși,
autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de
mai mulți istorici și cercetători.[83]
În mai 1945 Germania era complet ruinată, și nicidecum o
„Germanie mare” în stare să distrugă Rusia bolșevică sau
să creeze o nouă ordine mondială bazată pe supremația
așa-numitei rase „ariene”.
Sănătatea
Diverși cercetători au sugerat că Hitler ar fi suferit de boli
ca sindromul de intestin iritabil, leziuni cutanate, aritmie
cardiacă, ateroscleroză,[84] boala Parkinson,[85][86] sifilis,
[86]
 și acufenă (tinitus).[87] Într-un raport pregătit în 1943
pentru Oficiul de Servicii Strategice, Walter C. Langer de
la Universitatea Harvard l-a descris pe Hitler ca fiind un
„psihopat neurotic”.[88] În cartea sa din 1977, The
Psychopathic God: Adolf Hitler, istoricul Robert G. L.
Waite a propus teoria că Hitler ar fi suferit de tulburări de
personalitate  borderline.[89] Istoricii Henrik Eberle și Hans-
Joachim Neumann consideră că în timp ce Hitler suferea
de un număr de boli, inclusiv boala Parkinson, el nu s-a
confruntat cu iluzii patologice și a fost întotdeauna pe
deplin conștient și responsabil pentru deciziile luate. [90]
[91]
 Teoriile despre starea medicală a lui Hitler sunt greu de
dovedit și a pune prea mult accent pe ele poate avea
efectul de atribuire a multor evenimente și consecințe din
timpul celui de-al Treilea Reich la sănătatea unui singur
individ.[92] Kershaw consideră că este mai bine să se ia o
vedere mai largă, în ansamblu a istoriei Germaniei prin
examinarea faptului că forțele sociale au dus la instaurarea
celui de-al Treila Reich și politicile sale, decât să se caute
explicații înguste pentru Holocaust și Al Doilea Război
Mondial bazate pe o singură persoană.[93]
Hitler urma o dietă vegetariană.[94] Bormann avea
o seră lângă reședința Berghof (de lângă Berchtesgaden)
pentru a asigura aprovizionarea constantă cu fructe și
legume proaspete pentru Hitler pe întreaga durată a
războiului.[95] Hitler evita consumul de alcool în public. El a
servit ocazional bere și vin în cercuri private, dar a renunțat
la băut din cauza adăugării de greutate în 1943. [96] În cea
mai mare a vieții sale, Hitler a fost un nefumător, dar a
fumat puternic în tinerețe (câte 25-40 de țigări pe zi). În
cele din urmă el a renunțat la fumat, considerând obiceiul
„o risipă de bani”.[97] Hitler a început să
folosească amfetamină ocazional după 1937 și a devenit
dependent de ea către sfârșitul anului 1942. [98] Speer
atribuia uzului de amfetamină creșterea numărului de
decizii inflexibile ale lui Hitler (de exemplu, rareori
permițând retrageri militare).[99]
Având prescrise 90 de medicamente în timpul anilor de
război, Hitler lua multe pastile în fiecare zi pentru
problemele cronice de stomac și alte boli.[100] El suferea
de perforație a timpanului(en) în urma exploziei de bombă de
la atentatul de la 20 iulie 1944 asupra sa, și a avut 200 de
așchii de lemn extrase din picioare.[101] În unele secvențe
video, Hitler este înfățișat cu mâna stângă tremurând.
Medicul personal al lui Hitler, Theodor Morell, l-a tratat pe
Hitler cu un drog care era frecvent prescris în 1945 pentru
boala Parkinson. Ernst-Günther Schenck și alți câțiva
medici care l-au văzut pe Hitler în ultimele săptămâni ale
vieții sale, de asemenea au format un diagnostic al bolii
Parkinson.[100][102][91]
O altă suferință a lui Hitler era criptorhidismul, adică acesta
avea, din naștere, un singur testicul, fapt consemnat în
noaptea de 11 spre 12 noiembrie 1923 de Josef
Brinsteiner, medicul penitenciarului, cu ocazia arestării lui
Hitler în urma puciului nereușit, și ascuns cu grijă în timpul
regimului instaurat de el.[103]

Familia

Hitler și Eva Braun în 1942

Hitler și-a creat o imagine publică de celibatar fără viață

privată, dedicat complet misiunii sale politice și națiunii. [104]
[105]
 Din anul 1929 el a trăit în concubinaj cu Eva Braun, cu
care s-a căsătorit în aprilie 1945, în ajunul sinuciderii [106],
[107]
 În septembrie 1931, nepoata sa, Geli Raubal s-a
sinucis cu pistolul lui Hitler în apartamentul lui
din München.[108] Paula Hitler, ultimul membru viu al familiei
lui Adolf Hitler a murit în 1960.[109]
Cel mai apropiat descendent al lui Hitler a fost Alois,
nepotul lui Adolf William Patrick Hitler, care a locuit
împreună cu soția sa, Phyllis, în Long Island, New York, și-
a schimbat numele de familie și a avut patru fii. De-a lungul
anilor, diverși reporteri de investigație au încercat să
găsească alte rude îndepărtate ale Führer-ului. Multe sunt
acum presupuse a-și trăi viața în umbră schimbându-și
numele lor de familie.
 Klara Pölzl, mama
 Alois Hitler, tatăl[110]
 Alois Hitler junior, frate vitreg
 Angela Hitler Raubal, soră vitregă
 Bridget Dowling, soră
 Eva Braun, amantă și apoi soție
 Geli Raubal, nepoată (fiica Angelei Hitler-Raubal)
 Gretl Braun, cumnată (soră a Evei Braun)
 Heinz Hitler, nepot (luat prizonier de sovietici)
 Hermann Fegelein, cumnat (soțul surorii Evei Braun)
 Ilse Braun, cumnată (soția lui Fegelein)
 Johann Georg Hiedler, bunic prezumtiv (sau unchi)
 Johann Nepomuk Hiedler, străbunic prezumtiv (sau
unchi)
 Leo Raubal junior, nepot
 Maria Schicklgruber, bunică
 Paula Hitler, soră
 William Patrick Hitler, nepot (unul dintre cei trei fii ai lui
Alois junior; combatant în armata americană în al doilea
război mondial, împotriva Germaniei)

Premiul Nobel pentru Pace

Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 1939, adresată
Comitetului Norvegian pentru Acordarea Premiului Nobel
pentru Pace, parlamentarul social-democrat suedez Erik
Brandt îl nominaliza pe Adolf Hitler pentru acordarea
acestui premiu. Calitatea sa de „pacifist” era justificată prin
faptul că „în aceste momente critice în mod voit nu a lăsat
armele să vorbească, deși ar fi avut puterea să pornească
un război mondial”. Nominalizarea, care a stârnit proteste
vehemente în Suedia, a fost retrasă după câteva zile. Erik
Brandt a explicat gestul său ca o ironie în urma
nominalizării primului ministru britanic Neville
Chamberlain la acest premiu, pentru „modul în care în care
a evitat izbucnirea unui război mondial după anexarea de
către Hitler a Sudetenland, consfințită prin Acordul de la
München”.[111]

Referințe
1. ^ a b „Adolf Hitler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie
2014
2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
3. ^ a b Adolf Hitler (în engleză), RKDartists
4. ^ a b Adolf Hitler, SNAC, accesat în  9 octombrie 2017
5. ^ a b Adolf Hitler, Nationalencyklopedin, accesat în 9 octombrie
2017
6. ^ https://www.ushmm.org/wlc/en/article.php?ModuleId=10007430 
Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
7. ^ a b Adolf Hitler, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
8. ^ a b Adolf Hitler, Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017
9. ^ a b Adolf Hitler,  Munzinger-Archiv, accesat în 9 octombrie 2017
10. ^ a b Adolf Hitler,  Brockhaus Enzyklopädie
11. ^ a b Adolf Hitler,  Brockhaus Enzyklopädie
12. ^ a b Adolf Hitler, Store norske leksikon
13. ^ „Adolf Hitler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10
decembrie 2014
14. ^ Adolf Hitler’s Family Tree  (PDF), p.  29 f
15. ^ Гитлер Адольф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
16. ^ Time, accesat în  31 ianuarie 2017
17. ^ a b https://www.washingtonpost.com/wp-
srv/style/longterm/books/chap1/deathofhitler.htm?, accesat în 16
ianuarie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
18. ^ a b c d e f g h i https://starschanges.com/adolf-hitler-family/,
accesat în  19 iulie 2018Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
19. ^ Adolf Hitler: Man of the Year, 1938, 2 ianuarie 1939
20. ^ Bullock 1999, p. 24.
21. ^ Maser 1973, p. 4.
22. ^ Maser 1973, p. 15.
23. ^ a b Kershaw 1999, p. 5.
24. ^ Rosenbaum 1999.
25. ^ Hamann 2010, p. 50.
26. ^ Toland 1992, pp. 246–247.
27. ^ Kershaw 1999, pp. 8–9.
28. ^ Werner Maser, Adolf Hitler. Legende-Mythos-Wirklichkeit. („A.H.
Legendă-mit-realitate”), München & Esslingen, 1971, p. 25–28.
29. ^ Hans Frank, Im Angesicht des Galgens. Deutung Hitlers und
seiner Zeit auf Grund eigener Erlebnisse und Erkenntnisse.
Geschrieben im Nürnberger Justizgefängnis. („În fața
spânzurătorii. Despre epoca lui Hitler și a sa în baza celor trăite și
a concluziilor personale. Redactat în penitenciarul judiciar din
Nürnberg”) (editura) Alfred Beck Verlag, München-Gräfeling,
1953, p. 330 și următoarele
30. ^ http://www.spiegel.de/lebenundlernen/uni/verbrecher-und-
ganovennamen-der-grausame-wueterich-a-391276.html Spiegel-
Online „Der grausamen Wüterich”
31. ^ House of Responsibility.
32. ^ Shirer 1960, pp. 6–9.
33. ^ Rosmus 2004, p. 33.
34. ^ Keller 2010, p. 15.
35. ^ Hamann 2010, pp. 7–8.
36. ^ Kubizek 2006, p. 37.
37. ^ Kubizek 2006, p. 92.
38. ^ Hitler 1999, p. 6.
39. ^ Shirer 1960, pp. 10–11.
40. ^ Payne 1990, p. 22.
41. ^ Kershaw 2008, p. 9.
42. ^ Hitler 1999, p. 8.
43. ^ Keller 2010, pp. 33–34.
44. ^ Fest 1977, p. 32.
45. ^ Kershaw 2008, p. 8.
46. ^ Hitler 1999, p. 10.
47. ^ Evans 2003, pp. 163–164.
48. ^ Bendersky 2000, p. 26.
49. ^ Ryschka 2008, p. 35.
50. ^ Hamann 2010, p. 13.
51. ^ Kershaw 2008, p. 10.
52. ^ Kershaw 1999, p. 19.
53. ^ Kershaw 1999, p. 20.
54. ^ Hitler 1999, p. 20.
55. ^ Bullock 1962, pp. 30–31.
56. ^ Nicholls 2000, pp. 236-237.
57. ^ Hamann 2010, pp. 243–246.
58. ^ a b Kershaw 1999, p. 90.
59. ^ Kershaw 2008, p. 53.
60. ^ Weber 2010, pp. 12–13.
61. ^ a b Shirer 1960, p. 30.
62. ^ Kershaw 2008, p. 59.
63. ^ Weber 2010a.
64. ^ Steiner 1976, p. 392.
65. ^ Kershaw 2008, p. 57.
66. ^ Kershaw 2008, p. 58.
67. ^ Kershaw 2008, pp. 59, 60.
68. ^ Kershaw 1999, pp. 97, 102.
69. ^ Bullock 1962, p. 60.
70. ^ Keegan 1987, pp. 238–240.
71. ^ Kershaw 2008, pp. 61, 62.
72. ^ Kershaw 2008, pp. 61–63.
73. ^ Kershaw 2008, p. 96.
74. ^ Kershaw 2008, pp. 80, 90, 92.
75. ^ Fischer (2008) p. 47 "...Günsche stated he entered the study to
inspect the bodies, and observed Hitler ...sat...sunken over, with
blood dripping out of his right temple. He had shot himself with his
own pistol, a PPK 7.65."
76. ^ Kershaw (2008) p. 955 "...Blood dripped from a bullet hole in his
right temple..."
77. ^ There have been different accounts citing the cause of his death
with an alternative being that Hitler died by a self-inflicted
gunshot, while biting down on a cyanide capsule of poison.
O'Donnell (1978, 2001) pp. 322-323 "... we have a fair answer...to
the version of ...Russian author Lev Bezymenski...Hitler did shoot
himself and did bite into the cyanide capsule, just as Professor
Haase had clearly and repeatedly instructed..."
78. ^ Joachimsthaler, Anton. The Last Days of Hitler – The Legends
– The Evidence – The Truth(1996, 1999) pp 160–180.
79. ^ Trevor-Roper, H. (1947, 1992), The Last Days of
Hitler,  University of Chicago Press,  ISBN  8497597257 Verificați
datele pentru: |date= (ajutor)
80. ^ Kershaw 2000b.
81. ^ Linge (2009) p. 200
82. ^ Bullock 1962, pp. 799–800.
83. ^ Russia displays 'Hitler skull fragment', BBC, 26 aprilie 2000,
accesat în  22 mai 2008
84. ^ Evans 2008, p. 508.
85. ^ BBC News, 1999.
86. ^ a b Bullock 1962, p. 717.
87. ^ Redlich 2000, pp. 129–190.
88. ^ Langer 1972, p. 126.
89. ^ Waite 1993, p. 356.
90. ^ Gunkel 2010.
91. ^ a b Jones 1989.
92. ^ Kershaw 2000a, p. 72.
93. ^ Kershaw 2008, pp. xxxv–xxxvi.
94. ^ Bullock 1999, p. 388.
95. ^ McGovern 1968, pp. 32–33.
96. ^ Linge 2009, p. Chapter 3.
97. ^ Proctor 1999, p. 219.
98. ^ Heston & Heston 1980, pp. 125–142.
99. ^ Heston & Heston 1980, pp. 11–20.
100. ^ a b Kershaw 2008, p. 782.
101. ^ Linge 2009, p. 156.
102. ^ O'Donnell 2001, p. 37.
103. ^ Kryptorchismus: Adolf Hitler hatte nur einen Hoden
104. ^ Shirer 1960, p. 130.
105. ^ Bullock 1999, p. 563.
106. ^ Kershaw 2008, p. 378.
107. ^ Kershaw 2008, pp. 947–948.
108. ^ Bullock 1962, pp. 393–394.
109. ^ Kershaw 2008, p. 4.
110. ^ După desființarea mormântului lui Rudolf Hess din orașul
bavarez Wunsiedel la data de 21 iulie 2011, a fost desființat la
 începutul anului 2012 și mormântul părinților lui Adolf Hitler
din Leonding (Austria), devenit nou loc de pelerinaj al extremiștilor
de dreapta.
111. ^ Adolf Hitler - a Nobel Peace Prize Laureate?

Bibliografie
 Bullock, Alan (1962) [1952]. Hitler: A Study in Tyranny.
London: Penguin Books. ISBN 978-0-14-013564-0.
 Kershaw, Ian (2008). Hitler: A Biography. New York: W.
W. Norton & Company. ISBN 978-0-393-06757-6.
 H. Berenger, traducere M. Bujor, Hitler și Israel,
București, Institutul de Arte Grafice "Lupta" N. Stroilă,
1937;
 Florin Constantiniu, Între Hitler și Stalin; România și
pactul Ribbentrop - Molotov, București, Danubius, 1991;
 Florin Constantiniu, Hitler, Stalin și România - România
și geneza Operațiunii "Barbarossa", București, Univers
Enciclopedic, 2002
 Hugh Trevor-Roper, traducere S. Lăzărescu, Ultimele
zile ale lui Hitler, București, Humanitas, 1993;
 Gherman Rozanov, Ultimele zile ale lui Hitler,
București, Editura Politică, 1962;
 Max Weinrich, traducere R. P. Gheo, Universitățile lui
Hitler: contribuția intelectualilor la crimele Germaniei
împotriva evreilor, Iași, Polirom, 2000.
 Weber, Thomas (2010). Hitler's First War: Adolf Hitler,
The Men of the List Regiment, and the First World War.
Oxford; New York: Oxford University Press. ISBN 978-
0-19-923320-5.
 Shirer, William L. (1960). The Rise and Fall of the Third
Reich. New York: Simon & Schuster. ISBN 978-0-671-
62420-0.
 Bendersky, Joseph W (2000). A History of Nazi
Germany: 1919–1945. Rowman &
Littlefield. ISBN 978-1-4422-1003-5.
 Hitler, Adolf (1999) [1925]. Mein Kampf. Trans. Ralph
Manheim. Boston: Houghton Mifflin. ISBN 978-0-395-
92503-4.
 Fest, Joachim C. (1977) [1973]. Hitler. Harmondsworth:
Penguin. ISBN 978-0-14-021983-8.
 Payne, Robert (1990) [1973]. The Life and Death of
Adolf Hitler. New York: Hippocrene Books. ISBN 978-
0-88029-402-7.
 Hamann, Brigitte (2010) [1999]. Hitler's Vienna: A
Portrait of the Tyrant as a Young Man. Trans. Thomas
Thornton. London; New York: Tauris Parke
Paperbacks. ISBN 978-1-84885-277-8.
 Steiner, John Michael (1976). Power Politics and Social
Change in National Socialist Germany: A Process of
Escalation into Mass Destruction. The Hague:
Mouton. ISBN 978-90-279-7651-2.
 Nicholls, David (2000). Adolf Hitler: A Biographical
Companion. University of North Carolina
Press. ISBN 0874369657.
 O'Donnell, James P. (2001) [1978]. The Bunker. New
York: Da Capo Press. ISBN 978-0-306-80958-3.
 Heston, Leonard L.; Heston, Renate (1980) [1979]. The
Medical Casebook of Adolf Hitler: His Illnesses,
Doctors, and Drugs. New York: Stein and
Day. ISBN 978-0-8128-2718-7.
 Langer, Walter C. (1972) [1943]. The Mind of Adolf
Hitler: The Secret Wartime Report. New York: Basic
Books. ISBN 978-0-465-04620-1.
 Proctor, Robert (1999). The Nazi War on Cancer.
Princeton, New Jersey: Princeton University
Press. ISBN 0-691-07051-2.
 Redlich, Fritz R. (septembrie 2000). Hitler: Diagnosis of
a Destructive Prophet. Oxford University
Press. ISBN 978-0-19-513631-9.
 Gunkel, Christoph (4 februarie 2010). „Medicating a
Madman: A Sober Look at Hitler's Health”. Spiegel
Online International. Accesat în 12 decembrie 2013.

Lectură suplimentară
 Ian Kershaw, Hitler, germanii și soluția finală, Editura
Meteor Press, 2011 - recenzie
 Michael A. Mussmanno, Ultimii martori ai lui
Hitler, traducere Sorin Cristescu, Grupul Editorial
Corint, București, 2007, ISBN 978-973-7785-11-4

Legături externe
 Lucrări de sau despre Adolf Hitler în biblioteci
(catalog WorldCat)
 Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate
de Adolf Hitler

La Wikicitat găsiți citate legate de Adolf Hitler.

 Cine a fost adevaratul Hitler?, 15 septembrie

2010, Revista Magazin
 Hitler, colectionar de atentate, 26 aprilie 2012, Paul
Ioan, Revista Magazin
 Marile greșeli ale lui Hitler, Andreea Lupșor, Historia
 Cum s-a născut „Mitul lui Hitler”, 6 august
2013, Adevărul - articol Historia
Imagini și clipuri video

 Newsreel footage of Adolf Hitler ranting - The Fuhrer's

speech from Essen
 Adolf Hitler la Internet Movie Database - imagini din
viața reală în documentare
 Color Footage of Hitler during WWII
 Adolf Hitler: Up Close - prezentarea de către Life
magazine
 Download "The Young Hitler I Knew" la archive.org
 Did Hitler have only one testicle? de la The Straight
Dope
 OSS document alleging sexual deviancy
 History Channel's Episode – High Hitler
Discursuri și publicații

 A speech from 1932 (text and audiofile), German

Museum of History Berlin
 Hitler's book Mein Kampf (full English translation)
 Adolf Hitler's Private Will, Marriage Certificate and
Political Testament, April 1945 (34 pagini)
 "The Discovery of Hitler's Wills" Office of Strategic
Services
 The Testament of Adolf Hitler the Bormann-Hitler
documents (transcriptul conversațiilor din Februarie–2
aprilie 1945)
[arată]

Partidul Nazist
[arată]
 Adolf Hitler
[arată]

Cancelarii Germaniei
[arată]

Cancelari ai Germaniei înainte de 1945
[arată]

Ocupanții finali ai Führerbunker după data de plecare (1945)

[arată]

Time Persons of the Year

BIBSYS: 90072396

BNE: XX943009

BNF: cb11907574g (data)

CiNii: DA00980088

GND: 118551655

HDS: 048732

ISNI: 0000 0001 2278 465X

LCCN: n79046200

LNB: 000023620

MusicBrainz: 8530d70e-778c-4eba-b08d-831d16783c03

NARA: 10582462

NCL: 000340243

NDL: 00443438

NKC: jn19990003541

NLA: 35198137

NSK: 000033397

RKD: 38605

RSL: 000083075
SELIBR: 207178

SNAC: w6ww7k9k

SUDOC: 185951457

ULAN: 500119333

VIAF: 38190770

WorldCat Identities (via VIAF): 38190770

Categorii: 
 Cancelari germani
 AC with 23 elements
 Nașteri în 1889
 Nașteri pe 20 aprilie
 Decese în 1945
 Decese pe 30 aprilie
 Adolf Hitler
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Sursă pagină
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
  Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikiquote
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 205
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 martie 2020, ora 10:36.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în