nui grup de militante pentru drepturile femeii şi a fondat şi condus Societatea Ortodoxă

Naţională a Femeilor (1918 – 1938). A condus mai multe asociaţii şi organizaţii feministe,
printre care Gruparea Femeilor Române, Asociaţia Casa Femeii, Societatea Solidaritatea sau
Consiliul Naţional al Femeilor Române.

Activitatea ferventă desfăşurată la nivel naţional a fost dublată de o serie de iniţiative în plan
regional şi chiar european, de numele Alexandrinei Cantacuzino legându-se fiinţarea Micii
Antante a Femeilor sau gestionarea, în calitate de vicepreşedinte, a activităţii Consiliului
Internaţional al Femeilor. A fondat, în 1929, primul partid politic autoritar feminin în România:
Gruparea Naţională a Femeilor Române, gest influenţat de corporatismul fascist. În calitatea sa
de preşedintă a partidului, a propus mai multe legi (de ex., în 1937, legea prin care femeile
urmau să participe la apărarea ţării) menite să reglementeze poziţia femeii în societatea
românească. Convingerile Alexandrinei Cantacuzino în problematica drepturilor femeii îşi au
rădăcinile într-o concepţie patriarhală despre stat şi societate. Conduita sa publică a dat un
impuls mişcării feministe, propunând un nou discurs despre femeie şi locul ei în societate.

Anexe
I. Manifestul Grupării Femeilor Române la alegerile comunale din Capitală

Iubite surori, În aceste vremuri grele de frământare a vieţii sociale şi politice, când învrăjbirea
între partide împiedică bunul mers al statului expunându-l la cele mai grele încercări, femeile
române au crezut că aveau datoria acum, când sunt chemate pentru prima oară a se rosti în
alegerile administrative, să caute a se uni cu toate, pentru a constitui o forţă de ordin moral, care
să slujească la o apropiere între taberile opuse, având în vedere interesele superioare ale ţării.
Astfel, a luat fiinţă Gruparea Femeilor Române, care are ca scop pregătirea femeilor pentru noile
lor îndatoriri: obţinerea drepturilor civile şi politice, solidarizarea tuturor energiilor, a valorilor,
pentru o rodnică conlucrare la judeţ, la comună, la municipiu, având ca prim ţel: scoaterea
politicii din administraţie şi o scrupuloasă şi cruţătoare mânuire a banului public. Am refuzat a
ne înregimenta în partidele politice, pentru a ne păstra independenţa, dreapta judecată şi sufletul
neatins. Am căutat constituirea unui bloc cetăţenesc, în care gospodarii să puie experienţa lor în
serviciul Capitalei. Prin faptul că personalităţi aparţinând diferitelor grupări se întrunesc, politica
de partid va fi înlăturată, cetăţenii fiind asiguraţi că interesele obşteşti nu vor fi sacrificate
cererilor necugetate ale clubului politic. Programul nostru cuprinde:

1) Autonomia serviciului de asistenţă publică a comunei, pentru a salvgarda o

continuitate de muncă, de concepţie în ocrotirea celor în nevoi şi pentru a feri acest
serviciu de solidaritate socială, de orice înrâurire politicianistă, având ca lozincă: Dania
săracului să fie a săracului.
2) Va trebui, de asemenea, organizată asistenţa prin muncă, în colaborare şi cu celelalte
municipii din ţară, căci sunt părţi unde se simte lipsa de braţe şi deci, dintr-o metodică
organizare a muncii, s-ar putea întrebuinţa toate energiile.
3) Înmulţirea micilor maternităţi pentru salvarea mamei şi a pruncului nou-născut.
4) Înfiinţarea de case de ocrotire pentru muncitori şi muncitoare, cu cantine, biblioteci,
asistenţă juridică şi medicală.
Vom avea în vedere înmulţirea grădiniţelor pentru copii şi a leagănelor de micuţi, în care mama
muncitoare să depună dimineaţa pruncul şi seara să vie să-l ia, după ce toată ziua a fost îngrijit şi
alăptat.

nui grup de militante pentru drepturile femeii şi a fondat şi condus Societatea Ortodoxă
Naţională a Femeilor (1918 – 1938). A condus mai multe asociaţii şi organizaţii feministe,
printre care Gruparea Femeilor Române, Asociaţia Casa Femeii, Societatea Solidaritatea sau
Consiliul Naţional al Femeilor Române.

Activitatea ferventă desfăşurată la nivel naţional a fost dublată de o serie de iniţiative în plan
regional şi chiar european, de numele Alexandrinei Cantacuzino legându-se fiinţarea Micii
Antante a Femeilor sau gestionarea, în calitate de vicepreşedinte, a activităţii Consiliului
Internaţional al Femeilor. A fondat, în 1929, primul partid politic autoritar feminin în România:
Gruparea Naţională a Femeilor Române, gest influenţat de corporatismul fascist. În calitatea sa
de preşedintă a partidului, a propus mai multe legi (de ex., în 1937, legea prin care femeile
urmau să participe la apărarea ţării) menite să reglementeze poziţia femeii în societatea
românească. Convingerile Alexandrinei Cantacuzino în problematica drepturilor femeii îşi au
rădăcinile într-o concepţie patriarhală despre stat şi societate. Conduita sa publică a dat un
impuls mişcării feministe, propunând un nou discurs despre femeie şi locul ei în societate.

Anexe
I. Manifestul Grupării Femeilor Române la alegerile comunale din Capitală

Iubite surori, În aceste vremuri grele de frământare a vieţii sociale şi politice, când învrăjbirea
între partide împiedică bunul mers al statului expunându-l la cele mai grele încercări, femeile
române au crezut că aveau datoria acum, când sunt chemate pentru prima oară a se rosti în
alegerile administrative, să caute a se uni cu toate, pentru a constitui o forţă de ordin moral, care
să slujească la o apropiere între taberile opuse, având în vedere interesele superioare ale ţării.
Astfel, a luat fiinţă Gruparea Femeilor Române, care are ca scop pregătirea femeilor pentru noile
lor îndatoriri: obţinerea drepturilor civile şi politice, solidarizarea tuturor energiilor, a valorilor,
pentru o rodnică conlucrare la judeţ, la comună, la municipiu, având ca prim ţel: scoaterea
politicii din administraţie şi o scrupuloasă şi cruţătoare mânuire a banului public. Am refuzat a
ne înregimenta în partidele politice, pentru a ne păstra independenţa, dreapta judecată şi sufletul
neatins. Am căutat constituirea unui bloc cetăţenesc, în care gospodarii să puie experienţa lor în
serviciul Capitalei. Prin faptul că personalităţi aparţinând diferitelor grupări se întrunesc, politica
de partid va fi înlăturată, cetăţenii fiind asiguraţi că interesele obşteşti nu vor fi sacrificate
cererilor necugetate ale clubului politic. Programul nostru cuprinde:

1) Autonomia serviciului de asistenţă publică a comunei, pentru a salvgarda o

continuitate de muncă, de concepţie în ocrotirea celor în nevoi şi pentru a feri acest
serviciu de solidaritate socială, de orice înrâurire politicianistă, având ca lozincă: Dania
săracului să fie a săracului.
2) Va trebui, de asemenea, organizată asistenţa prin muncă, în colaborare şi cu celelalte
municipii din ţară, căci sunt părţi unde se simte lipsa de braţe şi deci, dintr-o metodică
organizare a muncii, s-ar putea întrebuinţa toate energiile.
 3) Înmulţirea micilor maternităţi pentru salvarea mamei şi a pruncului nou-născut.
4) Înfiinţarea de case de ocrotire pentru muncitori şi muncitoare, cu cantine, biblioteci,
asistenţă juridică şi medicală.

Vom avea în vedere înmulţirea grădiniţelor pentru copii şi a leagănelor de micuţi, în care mama
muncitoare să depună dimineaţa pruncul şi seara să vie să-l ia, după ce toată ziua a fost îngrijit şi
alăptat.

nui grup de militante pentru drepturile femeii şi a fondat şi condus Societatea Ortodoxă
Naţională a Femeilor (1918 – 1938). A condus mai multe asociaţii şi organizaţii feministe,
printre care Gruparea Femeilor Române, Asociaţia Casa Femeii, Societatea Solidaritatea sau
Consiliul Naţional al Femeilor Române.

Activitatea ferventă desfăşurată la nivel naţional a fost dublată de o serie de iniţiative în plan
regional şi chiar european, de numele Alexandrinei Cantacuzino legându-se fiinţarea Micii
Antante a Femeilor sau gestionarea, în calitate de vicepreşedinte, a activităţii Consiliului
Internaţional al Femeilor. A fondat, în 1929, primul partid politic autoritar feminin în România:
Gruparea Naţională a Femeilor Române, gest influenţat de corporatismul fascist. În calitatea sa
de preşedintă a partidului, a propus mai multe legi (de ex., în 1937, legea prin care femeile
urmau să participe la apărarea ţării) menite să reglementeze poziţia femeii în societatea
românească. Convingerile Alexandrinei Cantacuzino în problematica drepturilor femeii îşi au
rădăcinile într-o concepţie patriarhală despre stat şi societate. Conduita sa publică a dat un
impuls mişcării feministe, propunând un nou discurs despre femeie şi locul ei în societate.

Anexe
I. Manifestul Grupării Femeilor Române la alegerile comunale din Capitală

Iubite surori, În aceste vremuri grele de frământare a vieţii sociale şi politice, când învrăjbirea
între partide împiedică bunul mers al statului expunându-l la cele mai grele încercări, femeile
române au crezut că aveau datoria acum, când sunt chemate pentru prima oară a se rosti în
alegerile administrative, să caute a se uni cu toate, pentru a constitui o forţă de ordin moral, care
să slujească la o apropiere între taberile opuse, având în vedere interesele superioare ale ţării.
Astfel, a luat fiinţă Gruparea Femeilor Române, care are ca scop pregătirea femeilor pentru noile
lor îndatoriri: obţinerea drepturilor civile şi politice, solidarizarea tuturor energiilor, a valorilor,
pentru o rodnică conlucrare la judeţ, la comună, la municipiu, având ca prim ţel: scoaterea
politicii din administraţie şi o scrupuloasă şi cruţătoare mânuire a banului public. Am refuzat a
ne înregimenta în partidele politice, pentru a ne păstra independenţa, dreapta judecată şi sufletul
neatins. Am căutat constituirea unui bloc cetăţenesc, în care gospodarii să puie experienţa lor în
serviciul Capitalei. Prin faptul că personalităţi aparţinând diferitelor grupări se întrunesc, politica
de partid va fi înlăturată, cetăţenii fiind asiguraţi că interesele obşteşti nu vor fi sacrificate
cererilor necugetate ale clubului politic. Programul nostru cuprinde:

1) Autonomia serviciului de asistenţă publică a comunei, pentru a salvgarda o

continuitate de muncă, de concepţie în ocrotirea celor în nevoi şi pentru a feri acest
 serviciu de solidaritate socială, de orice înrâurire politicianistă, având ca lozincă: Dania
săracului să fie a săracului.
2) Va trebui, de asemenea, organizată asistenţa prin muncă, în colaborare şi cu celelalte
municipii din ţară, căci sunt părţi unde se simte lipsa de braţe şi deci, dintr-o metodică
organizare a muncii, s-ar putea întrebuinţa toate energiile.
3) Înmulţirea micilor maternităţi pentru salvarea mamei şi a pruncului nou-născut.
4) Înfiinţarea de case de ocrotire pentru muncitori şi muncitoare, cu cantine, biblioteci,
asistenţă juridică şi medicală.

Vom avea în vedere înmulţirea grădiniţelor pentru copii şi a leagănelor de micuţi, în care mama
muncitoare să depună dimineaţa pruncul şi seara să vie să-l ia, după ce toată ziua a fost îngrijit şi
alăptat.

vvv