ă [At: PSALT. HUR.

5715 / V: (reg) tăt anh, av, (îrg) ~uluș anh / Pl: toți,
toate, (înv) tute af, (îvr) tus am / G-
D pl: tuturor, tuturora, (îvr) toturor, (reg) tutulor / E: ml totus] 1 anh (Lsg)
Întreg. 2 anh (D. oameni) Cu întreg corpul. 3 anh (Indică alcătuirea,
componența unui ansamblu) Din care nu lipsește nimeni sau
nimic. 4 anh (Indică cantitatea) Cât există. 5 anh (Îlpp) Cu ~ (sau toată,
toți, toate)... ori cu toate acestea În pofida... 6 anh (Lsg) Deplin
(4). 7 anh (Pfm; indică ideea de superlativ; îla) De sau de toată... Cum nu
se poate mai mult. 8 anh (Îlav) În toată
libertatea Neconstrâns. 9 anh (Indică întinderea, cuprinsul) Cât e de
mare. 10 anh (Indică durata) Cât durează. 11 anh (Lpl) în număr
complet. 12 anh (Sugerând varietatea) De diferite
feluri. 13 anh (Îlav) Din (sau, înv, de în) toate părțile De
pretutindeni. 14 anh (Îlav) În toate părțile (sau, înv, locuri) ori peste (sau,
rar, prin) ~ locul sau peste ~ Pretutindeni. 15 anh (Pop; îe) A asculta cu
toate urechile A asculta cu mare atenție. 16 anh (Pop; îe) A râde cu toți
dinții A râde astfel încât să i se vadă toți dinții. 17 anh (Pop; îae) A râde
foarte tare. 18 anh (Pop; îe) A vârî (sau a băga) pe cineva în toți
sperieții (sau în toate boalele, în toate grozile morții) A înfricoșa pe
cineva foarte tare. 19 anh (Alcătuiește, împreună cu un nc, numerale
colective) Toți șase. 20 anh (Îvp; lsg) Fiecare
(dintre...) Si: oricare. 21 anh (Îla) De toată ziua (sau de toate zilele) De
flecare zi Si: cotidian. 22 anh (Pfm; îla) ~ soiul de... ori de ~ soiul sau
(reg) în toată forma Fel de fel Si: variat. 23 anh (Pfm; îlav) În toate
chipurile sau în ~ chipul În multe feluri. 24 anh (Pfm; îlav) În (sau, rar pe)
toată vremea ori în toate vremi în fiecare clipă Si: mereu,
necontenit. 25 anh (Precedat de „și”, completând o enumerare) Restul care
n-a fost amintit Si: celelalte. 26 pnh (Lpl) Lucrurile sau ființele care intră în
discuție sau care sunt de același fel (fără să lipsească nici
unul). 27 pnh (Îlav) Înainte (sau mai întâi) de toate În primul
rând. 28 pnh (Predomină ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru,
fără alegere. 29-30 pnh (Îls; și îla) De toate (Lucruri) de diferite
feluri. 31 pnh (Pop; îe) Toate ca toate (sau, rar, toatele), dar... Celelalte ar
mai merge, dar... 32 pnh Lucrurile care, considerate împreună, formează
un ansamblu. 33 pnh (Îlav) De (sau, înv, întru) ~ sau cu (sau în, întru)
~ul, (pop) cu (sau întru) ~ului ~, (înv) cu ~ul (sau ~uluș) ~, (reg) cu ~ului
(~ului), ~ în ~ În întregime. 34 pnh (Îlav) De toți (sau de toate) ori cu
~ul sau (pop) în ~ului -, (înv) în ~, (reg) de ~ În
total. 35 pnh (Pop; îlav) În ~ sau în ~ului ~ Într-un
cuvânt. 36 pnh (Îlav) De ~ Pentru totdeauna Si: definitiv. 37 pnh (Îlav) De ~
 sau cu ~ul, (reg) de (sau cu) ~ului ~, cu ~ului Foarte
(1). 38 pnh (Îlpp) Cu ~ cu... sau cu cineva (sau cu ceva) cu ~
(sau, înv, cu ~ul) sau, reg, cu ~ cu cineva (sau cu ceva) Împreună
cu... 39 pnh (Îe) Asta-i ~ sau atâta (sau atâta-i) ~ Doar atât (și nimic mai
mult). 40 pnh (Pfm; îe) A nu fi în toate ale mele (ale tale, ale ei etc.) A nu
fi în deplinătatea facultăților mintale. 41 pnh (Pfm; îae) A fi
abătut. 42 pnh (Îs) Femeie la toate Femeie (de serviciu) care îndeplinește
singură toate treburile dintr-o casă. 43 pnh (Îs) Om bun la toate Persoană
care se pricepe la toate. 44 pnh (Îlc) Cu toate că... Deși... 45 snsa Întreg
(rezultat din unirea elementelor componente) Si: totalitate (1),
(înv) totime (1). 46 snsa (Fig) Natură. 47 snsa (Fig) Univers. 48 snsa (Fig)
Lucru esențial (la care se reduc toate celelalte). 49 sn (Pop; îe) Aici e
~ul Asta explică lucrurile. 50 av (Exprimă continuitatea, persistența) Și
acuma Si: încă. 51 av (îcn) Nici acuma. 52 av Tot
timpul Si: mereu. 53 av Fără a se opri Si: întruna, necontenit,
neîncetat. 54 av (Fam îe) Să ~ aibă... Ar putea să aibă (cel
mult)... 55 av (Reg; îe) Să ~ fie... sau să ~ fi fost... Ar putea să fie (cel
mult). 56 av (Pop) În orice împrejurare Si: totdeauna (1). 57 av (Cu sens
iterativ) De repetate ori Si: adesea. 58 av (Exprimă o gradație a intensității)
Din ce în ce. 59 av (Stabilește similitudinea) La fel. 60 av (îcr „așa”,
„asemenea”, „astfel”, „atâta”, „același”) Exact așa (sau atâta,
același) Si: întocmai. 61 av (Îcr „așa” sau „atât de...”) Formează gradul de
egalitate al comparativului (Tot atât de frumos.). 62 av (Pfm; îe) Mi-
e ~ atâta Mi-e perfect egal. 63 av (Indică revenirea sau apariția într-o
situație similară) Din nou Si: iarăși. 64 av (Exprimă periodicitatea,
regularitatea) De fiecare dată Si: întotdeauna, regulat. 65 av În mod
exclusiv Si: numai. 66 av (Pop; îla) ~ unul și unul De
frunte Si: ales. 67 av Fără excepție. 68 av În
întregime Si: complet. 69 av (Urmat de un substantiv precedat de art.
nehot.) Același. 70 av (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 71 av Și
așa Si: oricum. 72 av În orice caz. 73 av Și încă Si: totuși (2). 74 sn Întreg.

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 
 tot-teren ain [At: DEX / E: tot  + teren după fr tout-terrain]
2

(D. autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice
teren, păstrându-și performanțele.

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

țoață  sf vz țuț
2

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

țoață  sf [At: BĂCESCU, P. 56 / Pl: ~țe / E: nct] (Iht; reg)

1

Molan  (Nemachilus barbatulus).

1

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

TOT, TOÁTĂ, toți, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj.

nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipsește nimeni sau
nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât
cuprinde; cât durează, cât ține. Tot orașul. Tot timpul. ◊ Loc. prep. Cu
tot... = în ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Dă ideea de superlativ) Cum nu
există (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate
mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repetă. ◊ Loc.
adj. De toată ziua sau de toate zilele = care se face, se întâmplă, se poartă
în fiecare zi. ♦ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este în
număr complet, fără să lipsească nici unul; care este în serie completă,
fără să lipsească ceva. ◊ Loc. adv. În toate părțile = pretutindeni. ♦
(Alcătuiește, împreună cu un num. card., numerale colective) Toți
cinci. ◊ Expr. A vârî (sau a băga) pe cineva în toți sperieții = a
înfricoșa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanță de num. nehot.) Lucrurile sau
ființele câte intră în discuție sau care sunt de același fel (fără să lipsească
nici unul). ◊ Loc. adv. Înainte de toate = în primul rând, mai presus de orice
altceva. ♦ (Precedat de conj. „și”, rezumă o enumerație) Restul care n-a
fost amintit; celelalte. ♦ (Predomină ideea de varietate, de diversitate) Orice
lucru, fără alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele),
dar... (sau însă...) = celelalte ar mai merge, dar...; treacă-meargă,
dar... 2. Lucrurile care, considerate împreună, formează un ansamblu.
♦ Loc. adv. Cu totul (și cu totul) = pe de-a-ntregul, în întregime. Cu
totul = a) în total; b) cu desăvârșire, în întregime. În tot sau (în) totului
tot = a) la un loc, una cu alta; în total; b) într-un cuvânt, la urma
urmelor. Tot în tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu
desăvârșire, în întregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna,
definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu
(cineva sau ceva) cu tot = împreună, la un loc. ◊ Expr. Asta-i
tot sau atâta (ori atâta-i) tot = doar atât (și nimic mai mult). 3. (Intră în
compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. III. Adv. (Exprimă
continuitatea, persistența) 1. Și acuma, în continuare, încă; (în construcții
negative) nici acuma, până acuma nu... ♦ Și mai departe, ca și altă
dată. 2. Mereu, tot timpul, toată vremea, totdeauna, pururea; necontenit,
neîncetat, întruna. ◊ Expr. Să tot aibă... = ar putea să aibă (cel mult)... Să
tot fie... = ar putea să fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate
ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprimă o gradație a intensității) Din ce în
ce. IV. Adv. (Stabilește identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De)
asemenea, la fel; în același chip. ◊ Expr. Tot așa (sau astfel, atâta,
același) = întocmai, exact așa (sau atâta, același). ◊ (În corelație cu „așa”
sau „atât de...”, formează gradul de egalitate al comparativului) Tot atât de
bun. ◊ Expr. Mi-e tot atâta = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive și
pronume, arată că ființa sau lucrul respectiv revine, apare într-o situație
similară) Iarăși, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv
precedat de art. nehot.) Același. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu
singur. 3. Numai, în mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul și unul = de seamă, de
 frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fără
excepție, unul și unul. ♦ De tot, cu totul, în întregime, pe de-a-ntregul,
complet. 4. De fiecare dată, întotdeauna, regulat. V. Adv. 1. Și astfel, și
așa, oricum. 2. Totuși, și încă. VI. S. n. 1. Întreg, unitate (rezultată din
totalitatea părților), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru
esențial (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = în asta
constă tot, asta explică tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora]
– Lat. totus, -a, -um.

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel,

încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele.
– Tot + teren (după fr. tout-terrain).

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

    +1 definiție identică

TOT, TOÁTĂ, toți, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj.

nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipsește nimeni sau
nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât
cuprinde; cât durează, cât ține. Tot orașul. Tot timpul. ◊ Loc. prep. Cu
tot... = în ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Dă ideea de superlativ) Cum nu
există (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate
mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repetă. ◊ Loc.
adj. De toată ziua sau de toate zilele = care se face, se întâmplă, se poartă
în fiecare zi. ◊ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este în
număr complet, fără să lipsească nici unul; care este în serie completă,
fără să lipsească ceva. ◊ Loc. adv. În toate părțile = pretutindeni. ♦
(Alcătuiește, împreună cu un num. card., numerale colective) Toți
cinci. ◊ Expr. A vârî (sau a băga) pe cineva în toți sperieții = a
înfricoșa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanță de num. nehot.) Lucrurile sau
ființele câte intră în discuție sau care sunt de același fel (fără să lipsească
nici unul). ◊ Loc. adv. Înainte de toate = în primul rând, mai presus de orice
altceva. ♦ (Precedat de conj. „și”, rezumă o enumerație) Restul care n-a
fost amintit; celelalte. ♦ (Predomină ideea de varietate, de diversitate) Orice
lucru, fără alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele),
dar... (sau însă...) = celelalte ar mai merge, dar...; treacă-meargă,
dar... 2. Lucrurile care, considerate împreună, formează un ansamblu.
♦ Loc. adv. Cu totul (și cu totul) = pe de-a-ntregul, în întregime. Cu
totul = a) în total; b) cu desăvârșire, în întregime. În tot sau (în) totului
tot = a) la un loc, una cu alta; în total; b) într-un cuvânt, la urma
urmelor. Tot în tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu
desăvârșire, în întregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna,
definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu
(cineva sau ceva) cu tot = împreună, la un loc. ◊ Expr. Asta-i
tot sau atâta (ori atâta-i) tot = doar atât (și nimic mai mult). 3. (Intră în
compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. III. Adv. (Exprimă
continuitatea, persistența) 1. Și acuma, în continuare, încă; (în construcții
negative) nici acuma, până acuma nu... ♦ Și mai departe, ca și altă
dată. 2. Mereu, tot timpul, toată vremea, totdeauna, pururea; necontenit,
neîncetat, întruna. ◊ Expr. Să tot aibă... = ar putea să aibă (cel mult)... Să
tot fie... = ar putea să fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate
ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprimă o gradație a intensității) Din ce în
ce. IV. Adv. (Stabilește identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De)
asemenea, la fel; în același chip. ◊ Expr. Tot așa (sau astfel, atâta,
același) = întocmai, exact așa (sau atâta, același). ◊ (În corelație cu „așa”
sau „atât de...”, formează gradul de egalitate al comparativului) Tot atât de
bun. ◊ Expr. Mi-e tot atâta = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive și
pronume, arată că ființa sau lucrul respectiv revine, apare într-o situație
similară) Iarăși, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv
precedat de art. nehot.) Același. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu
singur. 3. Numai, în mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul și unul = de seamă, de
frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fără
 excepție, unul și unul. ♦ De tot, cu totul, în întregime, pe de-a-ntregul,
complet. 4. De fiecare dată, întotdeauna, regulat. V. Adv. 1. Și astfel, și
așa, oricum. 2. Totuși, și încă. VI. S. n. 1. Întreg, unitate (rezultată din
totalitatea părților), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru
esențial (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = în asta
constă tot, asta explică tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora]
– Lat. totus, -a, -um.

 sursa: DEX '98 (1998)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

TOT , TOÁTĂ, toți, toate, adj. I. (Numai la sg.) 1. Întreg. Nu pot mînca de

4

lacrimi Și trebuie să ies Afară-n vînt, afară, Că-mi arde capul tot. COȘBUC,
P. I 60. Un tremur o cuprinde în tot trupul și ochii i se
painjinesc. CREANGĂ, P. 26. Se zguduie tot domul. EMINESCU, O. I 435.
◊ E x p r .  În toată mintea v. m i n t e  (2). În toată firea v. f i r e .  Cu toată
inima v. i n i m ă  (II 1 a). ◊ (Substantivat, rar) A fost un gemet întreit Din
totul inimii pornit. COȘBUC, P. I 287. ♦ (Despre corpul omului) Complet, din
cap pînă-n picioare. Badea nalt cît o prăjină, Mîndruța-i toată-n
țărînă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. Ieși, fată, din piatră, Să te văd odată! –
Cum să ies din piatră? Că sînt goală toată. ALECSANDRI, P. P.
15. 2. (Referitor la componența, alcătuirea unui lucru; de obicei prin
exagerare) Din care nu lipsește nimeni sau nimic. În serile de vară, mai
ales pe lună, toată mahalaua ieșea pe prispa de pămînt. DELAVRANCEA,
S. 217. Chirică atunci... într-o clipă aduna toată drăcimea. CREANGĂ, P.
158. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des; O lume toată-nțelegea –
Tu nu m-ai înțeles. EMINESCU, O. I 191. 3. (Referitor la cantitate) Cît
există, cît este, cît are cineva. Își împărți toată avuția pe la
ostași. ISPIRESCU, L. 4. Înghite el toată apa din fîntînă. CREANGĂ, P.
65. Pînă nu vei număra Paiele de p-un hotar Și tot fînul dintr-un
car. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. ◊ L o c . p r e p .  Cu tot... = în ciuda... Cît
de tînăr se păstrează... cu tot părul alb. C. PETRESCU, Î. II 123.
◊ E x p r .  Tot aurul din lume să-mi fi dat v. a u r  (3). Asta-i toată averea
mea v. a v e r e .  Nimica toată v. n i m i c a .  4. (Referitor la întindere,
2
cuprins) Cît e de mare, cît se întinde, cît cuprinde. Mai un hotar tot a fost
plin De mese. COȘBUC, P. I 57. Apoi, Făt-Frumos se duse în grajdurile
împărătești, unde erau cei mai frumoși armăsari din toată împărăția, ca să-
și aleagă unul. ISPIRESCU, L. 3. În sfîrșit, s-a hotărît a se duce în toată
lumea, să-și caute bărbatul. CREANGĂ, P. 89. Dorul meu pe unde pleacă,
Nu-i pasăre să-l întreacă... Pînă ce clipești o dată, Înconjură lumea
toată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 90. 5. (Referitor la durată) Cît durează, cît
ține. Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată. EMINESCU, O. I
96. Mîndră, mîndruleana mea, Toată vara mi-ai lucrat La o masă de
bumbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. 6. Deplin, complet,
perfect. Condurul sta d-a pururea pe masă, în cămara împăratului. Oricine
voia să-l încerce avea toată voia. ISPIRESCU, L. 306. Ai toată voia de la
mine, fătul meu. CREANGĂ, P. 187. Să lase toată latitudinea și toată
libertatea inițiativei individuale. GHICA, S. XXII. ◊ L o c . a d v .  În toată
libertatea (sau liniștea) = bucurîndu-se de o libertate (sau de o liniște)
deplină. În toată puterea cuvîntului v. c u v î n t  (1). Cu tot
dinadinsul v. d i n a d i n s .  Cu tot dragul v. d r a g .  Cu toată
1

dragostea v. d r a g o s t e  (I 1). ♦ (Formează superlativul) Cum nu există

(altul) mai mult, mai mare. Dar nu mai cade, ca-n trecut, În mări din tot
înaltul. EMINESCU, O. I 181. ◊ L o c . a d j .  De tot... = cum nu se poate
mai mult. O casă de toată frumusețea. ▭ Nică era băiat de tot hazul, știa
să facă o mulțime de pozne. SLAVICI, O. I 88. Un moșneag fără căpătăi,
însă de tot hazul. CREANGĂ, A. 82. II. (Generalizează asupra ființelor sau
lucrurilor dintr-un grup, considerate unul cîte unul) (Învechit și regional; de
obicei precedat de prep. «la») Fiecare (din). Veneau cu fete și feciori
Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. La tot rădvanul, patru
cai, Ba patru sori. COȘBUC, P. I 55. Tunuri mari și tunuri mici, La tot tunul
cinci voinici. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 321. ◊ (Determinînd o noțiune
temporală și precedat de prep. «în» sau, învechit și popular, «pe», dă
ideea de periodicitate, de repetiție) Împăratul are obicei a bea în toată sara
o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. În toată sîmbăta să se
procitească băieții și fetele. id. O. A. 34. Astfel vine-n toată noaptea
zburător la al ei pat. EMINESCU, O. I 80. Alergări de cai se fac pe tot
anul. NEGRUZZI, S. I 36. Să dea apelor... cîte un cap dă om pă toată
ziua. ȘEZ. III 101. ◊ L o c . a d j .  De toată ziua sau de toate zilele = zilnic,
de fiecare zi. Iar înainte de a-și pune gîtul în jugul vieții de toată ziua,
porniseră, ca ucenicii altor timpuri și altor neamuri, să străbată țara din ținut
în ținut. C. PETRESCU, R. DR. 33. ◊ L o c . a d v .  Peste tot (locul) =
pretutindeni. O carte plăcută, în care formulele costelive ale
mecanicei... sînt mai peste tot locul foarte binișor furișate printre o mulțime
 de noțiuni istorice. ODOBESCU, S. III 11. În tot
momentul v. m o m e n t .  În (sau, învechit, pe) tot ceasul v. c e a s  (2). ♦
(Generalizează asupra tuturor elementelor de același fel, considerate
izolat) Oricare, orice fel. Din partea lor mi-am luat toată
nădejdea. CREANGĂ, P. 193. Toată paserea pe limba ei
piere. NEGRUZZI, S. I 247. Toată boala are leac. JARNÍK-BÎRSEANU, D.
212. ◊ Tot insul v. i n s .  Tot natul v. n a t .  ◊ L o c . a d j .  (De) tot
felul v. f e l .  De tot neamul v. neam  (l). ◊ L o c . a d v .  La toată
2

întîmplarea v. î n t î m p l a r e .  În tot cazul v. c a z .  III. (Numai la pl.) În

număr complet, fără să lipsească nici unul. Toate felinarele sînt
stinse. BOGZA, Ț. 53. Împăratul se afla la masă cu toți boierii. ISPIRESCU,
L. 2. Atunci deodată tuturor mesenilor... li s-au stricat cheful. CREANGĂ, P.
232. Mă cunoșteau vecinii toți – Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I
191. ◊ L o c . a d v .  Din toate părțile = de pretutindeni. Din sus, din jos,
luminile apar deodată din toate părțile. BOGZA, Ț. 49. În toate părțile =
pretutindeni. Sîngele cerbului odată a și-nceput a curge gîlgîind și a se
răspîndi în toate părțile. CREANGĂ, P. 226. Pe toate
drumurile v. d r u m  (1). Pe toate cărările v. c ă r a r e .  După toate
probabilitățile v. p r o b a b i l i t a t e .  Cu toate urechile = cu mare
atenție. Fata asculta cu toate urechile. ISPIRESCU, L. 18. ◊ L o c .
c o n j .  Cu toate acestea = totuși. ◊ E x p r .  Toate cele v. c e l a .  ◊ (Așezat
2

în urma unui pron. pers.) Noi toți. Voi toate. ◊ (Alcătuind, împreună cu un

numeral cardinal, un numeral colectiv) Trei, doamne, și toți trei [titlu].
COȘBUC, P. I 99. ♦ (Predomină ideea de varietate, de diversitate) În serie
completă, fără să lipsească ceva. Jumătate din vitrinele prăvăliilor sînt
ocupate numai cu topoare, de toate dimensiunile, aranjate în toate
felurile. BOGZA, Ț. 22. Toate bunătățile de pe lume erau acum în palaturile
lor. CREANGĂ, P. 85. ◊ E x p r .  A vîrî (sau a băga) pe cineva în toți
sperieții (sau în toate grozile morții) = a înfricoșa, a îngrozi din cale-
afară. Mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vîrît în toți
spărieții. CREANGĂ, P. 186. M-ai băgat în toate grozile morții, căci,
cuprins de amețeală, nu mai știam unde mă găsesc. id. ib. 196. – Forme
gramaticale: gen. sg. a tot, dat. sg. la tot, gen. pl. m. și f. (a) tuturor și a
toate, dat. pl. tuturor și tuturora. – Gen.-dat. pl. m. și f. și: tutulor (DELAVRA
NCEA, S. 120, ISPIRESCU, L. 283).

 sursa: DLRLC (1955-1957)

 
 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

TOT , TOÁTĂ, toți, toate, pron. nehot. I. (Numai la pl., cu nuanță de

5

numeral nehotărît) Lucrurile sau ființele cîte intră în discuție sau care sînt
de același fel (fără să lipsească nici unul). Vreau banii pe jumătate, dacă
nu toți! DELAVRANCEA, H. T. 39. Sînt adunate toate în curte. ISPIRESCU,
L. 7. La vederea acestei minunății, toți au rămas încremeniți. CREANGĂ,
P. 229. După ce-i uciseră mai pe toți, se întoarseră la locul
luptei. BĂLCESCU, O. II 258. ◊ (În corelație cu c î ț i , c î t e ) Cîte fete
ardelene, Toate-s negre la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. Cîte
cară cu povară, Toate suie și coboară. id. ib. 127. ◊ E x p r .  Cîte
toate v. c î t  (III). ◊ (Construit cu prep. «cu»; de obicei în forma toții,
5

toatele) Dormim cu toatele la conac. DUMITRIU, B. F. 148. Și după ce ne

culcam cu toții, noi băieții, ca băieții, ne luam la hîrjoană. CREANGĂ, A.
40. Cu toții, săltînd de bucurie, s-au apucat de grumazul tatălui
lor. DRĂGHICI, R. 8. Noi cu toți să ne-nfrățim Și cu toții să trăim. JARNÍK-
BÎRSEANU, D. 205. ◊ (Întărit prin repetiție) Dacă s-au adunat ei toți cu toții,
împăratul s-a tras de țăcălie, scrîșnind strașnic. CARAGIALE, O. III
27. II. (Cu sens neutru, în opoziție cu n i m i c ) 1. (La f. pl. sau la sg. în
forma tot sau totul) Lucrurile cîte există sau cîte intră în discuție (fără nici o
excepție). Dacă nu mi s-or mai întoarce feciorii, ne-om duce și noi, eu și cu
baba Cireașa, unde se duc toate. SADOVEANU, N. P. 8. Dar cine ești tu,
zise Ivan cam zborșit, de te lauzi că știi toate? CREANGĂ, P. 299. El
zboară, gînd purtat de dor, Pîn’ piere totul, totul. EMINESCU, O. I
176. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie. id. ib. I 130. Tot
împrejuru-i era tăcere. ALEXANDRESCU, P. A. 74. ◊ L o c . a d v .  Înainte
de toate = în primul rînd; mai presus de orice altceva. Care om nu ține la
viață înainte de toate? CREANGĂ, P. 206. După toate v. d u p ă  (II 1).
◊ L o c . c o n j .  Cu toate că... = deși, măcar că... ◊ E x p r .  Multe (și) de
toate v. m u l t  (II). Femeie la toate = femeie de serviciu care îndeplinește
2

singură toate treburile dintr-o casă. A da toate pe una v. d a  (I 6). A-și

3

băga nasul în toate v. n a s .  ♦ (Precedat de «și» și completînd o

enumerație) Restul care n-a fost amintit; celelalte. A lăsat și bani, și tot, și
s-a dus. CREANGĂ, P. 60. Încă mă mier cum am scăpat cu viață; lehamite
și de împărăție și de tot, că doar, slava domnului, am ce mînca la casa d-
tale. id. ib. 188. Ochii tăi și toate-s bune, Sprîncenele-ți fac minune; Ochii
tăi și toate-mi plac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23. ◊ (Urmat de o subordonată
relativă introdusă prin «ce») Puse la cale să-i gătească de drum merinde și
tot ce-i trebuia. ISPIRESCU, L. 3. ◊ E x p r .  Toate ca toate (sau,
rar, toatele) = celelalte ar mai merge, treacă-meargă. Toate ca toate,
numai povețele ce ți-am dat să nu le uiți. ISPIRESCU, L. 16. Toate ca
toatele, dar cînd am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat gura. CREANGĂ,
A. 58. Toate ca toate, dar urîtul îi venea de hac. id. ib. 140. ♦ (Predomină
ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fără alegere. Care cum
venea de la cîmp, lăsa tot în mijlocul ogrăzii și alerga atras de țipetele
Floricăi. BUJOR, S. 47. Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri! EMINESCU,
O. I 60. ◊ (Urmat de o subordonată relativă introdusă prin «ce») Făcea tot
ce i se spunea, de nimic nu cîrtea, nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A.
139. Fiii cei mari ai împăratului povățuiră pe logodnicele lor ca să facă și
ele tot ce va vedea pe zîna că face. ISPIRESCU, L. 39. Nu se mănîncă tot
ce zboară. NEGRUZZI, S. I 251. 2. (În forma de sg. tot sau totul) Lucrurile
cîte se țin laolaltă, formînd un ansamblu, fără ca să lipsească nici
unul. Spunea tot ce știa. ISPIRESCU, L. 9. Întrebînd-o despre gospodărie
și bărbat, ea a spus tot ce știa. CREANGĂ, P. 86. ◊ L o c . a d v .  Cu totul
(și cu totul) sau cu totului tot sau cu totului totului = pe de-a-ntregul, în
întregime. Făcu, cum zisese, doi feți-logofeți, cu totului totului de aur, în
ciurul pe care îl ținea țiganca la gura podului. ISPIRESCU, L. 63. Fata se
făcu o păsărică cu totul și cu totul de aur. id. ib. 361. Lasă-ți lumea ta
uitată. Mi te dă cu totul mie. EMINESCU, O. I 209. Cu totul = a) în total. În
așezările acele de scînduri... aveam cu totul vro patru sute de ostași din cei
mai greu răniți. MIRONESCU, S. A. 117; b) cu desăvîrșire, în
întregime. Ne-nvîrtim uitînd cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă
suspendată. EMINESCU, O. I 133. Vîntul încă încetă cu
totul, BOLINTINEANU, O. 265. (Întărit prin repetiție) Pricepuse drăcoaica
că încă nu scăpase cu totul și cu totul de primejdie. ISPIRESCU, L. 363. În
tot sau (în) totului tot (scris și totul lui tot) = a) la un loc, una cu alta; în
total. În totul lui tot, a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas. CREANGĂ, A.
66. Primesc de la domnu 5 galbini și de la cucoana Săftița 4 galbini, în tot
nouă. KOGĂLNICEANU, S. 112; b) într-un cuvînt, la urma urmelor. Totului
tot, eu știu că am adormit cu gîndul la: Cît e Argeșul de mare, Haz ca
Săhărelul n-are. La TDRG. (Rar) Tot în tot = pe de-a-ntregul. Toată-n tot
Frumoasă cum eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea
mea. COȘBUC, P. I 57. De tot = a) (cu sens modal) cu desăvîrșire, în
întregime. Lumina s-a micșorat de tot în gămălia galbenă, de alamă, a
lămpii. C. PETRESCU, R. DR. 140. Vremea se întunecase de tot. SANDU-
ALDEA, U. P. 133. Biata babă era umflată cît o bute... simțirea însă nu și-o
pierduse de tot. CREANGĂ, P. 15. Mîndră, eu te voi iubi, Chiar de tot de
m-ai orbi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384; b) (cu sens temporal) pentru
totdeauna, definitiv. Răul pieri-va de tot din lume. BĂLCESCU, O. II
317. De tot să i-l dea lui. ȘEZ. III 135; c)