OP, ap.

 HEM 1250 / Pl: ~iți, ~e / E: anume] 1 a (Mai ales în legătură cu măsuri de

timp) Hotărât. 2 a (În legătură cu alte noțiuni) Știut, cu pricina. 3-4 a Pe care nu
pot sau nu vreau să-l spun pe (sau cu) nume(le) Si: oarecare, oarecine, nescai,
niște, un. 5 av Sigur.

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O

anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul,
oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt).

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

    +1 definiție identică

ANUMÍT, -Ă, anumiți -te, adj. 1. (Determinînd mai ales cuvinte care exprimă

noțiuni de timp) Hotărît. Într-o anumită zi, primăvara, se strîng la un loc o
sumedenie de șerpi. ȘEZ. I 244. 2. Știut, cunoscut. După ce or ajuns la casa
anumită, zise calul cătră stăpînu-so... La HEM. 3. Deosebit, special. Cînd auzea
numele meu, cățelandrul își ciulea în anumit chip urechile. SADOVEANU, N. F.
31. 4. (La pl., despre lucruri sau persoane pe care cineva nu vrea să le numească)
Unii, oarecare, niște. În provincie, teatrul era apanajul unor anumiți
oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 14/2.

 sursa: DLRLC (1955-1957)
  

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Bine determinat; hotărât, cunoscut. O anumită

zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul,
oarecare. Anumiți oameni. – Din anume + suf. -it (după germ. bestimmt).

 sursa: DLRM (1958)

 adăugată de lgall

 acțiuni 

ANUMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a fost hotărât; cunoscut; știut. La ~te ore. 2) Care
este deosebit; special. Într-un ~ mod. 3) la pl. Indiferent care; o parte din; unii. ~ți
oameni. /anume + suf. ~it

 sursa: NODEX (2002)

 adăugată de siveco

 acțiuni 

anumit a. hotărît, preciz.

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

 adăugată de LauraGellner
  

 acțiuni 

anumít, -ă pron. indef. (d. anume). Un anume, hotărît, precis, determinat, fix,

special, destinat din ainte: într’un loc anumit, într’un anumit loc, o cantitate
anumită. – Că limba-l socotește pronume indefinit, e gen. pl. anumitor saŭ unor
anumițĭ (anumite), nu anumiților (-elor): procesele anumitor despăgubirĭ.

 sursa: Scriban (1939)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!anumít adj. m., pl. anumíți; f. anumítă, pl. anumíte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat
de alt determinant cu formă cazuală marcată) m. și f. anumítor (opiniile anumitor
tineri/unor anumiți tineri)

 sursa: DOOM 2 (2005)

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

anumít adj. m., pl. anumíți; f. sg. anumítă, pl. anumíte

 sursa: Ortografic (2002)

 adăugată de siveco
  

 acțiuni 

Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ANUMÍT adj. 1. anume, aparte, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o
metodă ~.) 2. cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, specificat,
stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 3. oarecare, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~
dispreț.)

 sursa: Sinonime (2002)

 adăugată de siveco

 acțiuni 

ANUMIT adj. 1. anume, aparte, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o

metodă ~.) 2. cunoscut, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat,
stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 3. oarecare, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~
dispreț.)

 sursa: Sinonime82 (1982)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
 STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula
prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato,
„Disticha moralia”, 2, 18.

 sursa: DE (1993-2009)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

 Copyright © 2004-2020 dexonline (https://dexonline.ro)