ADOLF HITLER

Ajuns la putere în 1933, Hitler a transformat țara într-o

dictatură monopartid bazată pe
ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului.
Politica sa expansionistă agresivă este considerată principala
cauză a izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, soldat cu
pierderi omenești colosale. De numele său sunt legate
numeroase crime împotriva umanității, printre care punerea în
aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă
a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și lichidarea
adversarilor politici din Germania. Hitler a fost ales „omul
anului” în 1938, de către revista americană Time.

Copilăria și tinerețea

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austro-Ungariei (în
prezent în Austria), în apropiere de granița cu Imperiul German. Adolf a fost al patrulea din cei șase copii
ai lui Alois Hitler și Klara Pölzl (1860–1907). Frații mai mari ai lui Adolf—Gustav, Ida și Otto — au
murit în copilărie. La vârsta de trei ani, familia lui s-a mutat în Passau, Germania. Aici el a căpătat
distinctivul accent bavarian, în locul celui austro-german. În 1894 familia lui s-a mutat
la Leonding (lângă Linz), iar în iunie 1895, Alois s-a retras pe un mic latifundiu din Hafeld,
lângă Lambach, unde se ocupa de fermă și albine. Hitler a absolvit Volksschule (o școală de stat) de
lângă Fischlham.

Eforturile lui Alois Hitler în menținerea fermei din Hafeld s-au soldat cu eșec și, drept urmare, în 1897
familia s-a mutat în Lambach. La vârsta de opt ani, Adolf lua lecții de cântat și cânta în corul bisericesc. În
1898 familia lui s-a reîntors definitiv în Leonding. Moartea fratelui său mai mic în 1900, Edmund (cauzată
de pojar) l-a afectat profund pe Hitler.

Alois a făcut o carieră de succes în serviciul vamal și a dorit ca fiul său să-i urmeze calea. Ignorând visul
fiului de a termina o școală clasică și să devină artist, în septembrie 1900, Alois l-a trimis pe Hitler
la Realschule în Linz. Ulterior, în Mein Kampf, Hitler era să dezvăluie că intenționat a învățat prost la
școală, sperând că tatăl său era să observe aceasta și să-l lase să-și urmeze visul său.

Ca și mulți alți germani din Austria, Hitler a început a dezvolta idei naționaliste germane încă din tinerețe.
[38]
 El și-a exprimat loialitatea doar față de Germania, disprețuind Monarhia Habsburgică care se afla în
declin și dominația ei asupra unui imperiu pestriț etnic. Hitler și prietenii săi foloseau salutul "Heil" și
cântarea "Deutschlandlied" în loc de imnul imperial austriac.

După decesul neașteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, succesul lui Hitler la școală s-a deteriorat și
mama sa i-a permis să plece. El s-a înscris în Realschule din Steyr în septembrie 1904, unde
comportamentul și performanțele sale au prezentat unele îmbunătățiri. În 1905, după ce a susținut repetat
examenul final, Hitler a părăsit școala fără ambiții de continuare a studiilor sau planuri clare pentru o
carieră.

Din 1905 Hitler s-a mutat la Viena. Timp de șase ani a dus o viață mizeră boemiană în cele mai sărace
cartiere ale orașului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta
și vindea în cafenele. Hitler a încercat să intre la Academia de Arte Frumoase din Viena în 1907 și apoi în
1908, dar a fost respins de fiecare dată.

Pe 21 decembrie 1907, mama lui Adolf moare de cancer la sâni, la vârsta de 47 de ani.

La Viena, Hitler a făcut cunoștință cu concepțiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare după ce a
devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii și discursuri șovine,
antisemite, rasiste care l-au influențat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist și escroc Jörg Lanz von
Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mișcării Pangermane” (Alldeutsche
Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politică naționalist-șovină, și primarul Vienei, Karl
Lueger, fondatorul unui partid creștin de orientare virulent antisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler,
percepea a fi văzut în Viena o „babilonie de rase”, a emigrat în Germania, în mai 1914, stabilindu-se
la München, pe care îl considera oraș „cu adevărat german”.

Iosif Stalin

Iosif Vissarionovici Stalin, se născu, în georgia pe 18

decembrie 1878 . pe 5 martie 1953, din tată gruzin și mamă osetină,
a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după
Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a
devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând
în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și
consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o
perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.
Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război
Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a
deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice.
Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.

Sub Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928) și
agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o
societate țărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu, țara sa
devenind a doua putere economică din lume.[19] Agricultura sovietică, care a fost exploatată pentru
finanțarea industrializării, a continuat să fie subdezvoltată pe toată durata deceniului. Colectivizarea a
trebuit sa facă față opoziției generalizate a chiaburilor, în fapt, cei mai harnici și gospodari oameni ai
satelor, proprietari de pământ și vite, având ca rezultat o luptă înverșunată a multor țărani împotriva
autorităților.

În acest timp, Stalin a argumentat că fracționismul Partidului Comunist aflat la putere ar putea slăbi

Uniunea Sovietică în fața inamicilor externi. Pe durata deceniului al patrulea, el, practic, a eliminat
opoziția politică prin intermediul sistemului foarte dur al exilului intern (vezi Gulag) și prin execuții, iar
prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populației, a câștigat sprijinul sau cooperarea lor cu
regimul.

O victorie greu cucerită în Marele Război pentru Apărarea Patriei, 1941–1945, (care a fost posibilă cel
puțin parțial datorită capacităților de producție ridicate în timpul industrializării forțate), a pus temelia
pentru formarea Pactului de la Varșovia și a consfințit poziția URSS drept una dintre cele două superputeri
mondiale dominante, poziție pe care a menținut-o pentru aproape patru decenii după moartea lui Stalin (în
1953). Cu toate acestea, generațiile de conducători care au urmat au repudiat stalinismul. Succesorul lui
Stalin și prim-secretar al partidului, Nikita Hrușciov, a denunțat folosirea represiunii în masă și cultul
personalității, (în 1956). 

Stalin s-a născut în orașul Gori, Georgia, în familia cizmarului Vissarion Ivanovici Djugașvili. Mama

sa, Ekaterina Geladze, provenea dintr-o familie de iobagi. Cei trei frați ai lui Stalin au decedat de tineri.
Iosif, denumit din afecțiune "Soso", a fost, practic, singur la părinți. Vissarion Ivanovici Djugașvili era un
fost iobag care, atunci când a fost eliberat, a devenit cizmar. El și-a deschis propriul atelier, dar, în scurtă
vreme, a dat faliment, ceea ce l-a forțat să lucreze într-o fabrică de încălțăminte, în Tiflis (Tbilisi).
Vizitându-și rar familia și fiind în stare de ebrietate gravă, Vissarion își bătea adesea fără motiv soția și
fiul. Un prieten din copilărie al lui Stalin a scris că "... aceste bătăi nemeritate și înfiorătoare l-au făcut pe
băiat la fel de dur și fără de inimă precum tatăl său." Același prieten a scris că nu l-a văzut niciodată
plângând pe Stalin. Alt prieten din copilărie, Iremashvili, credea că bătăile pe care i le administrase tatăl
său i-au inoculat lui Stalin ura față de autorități. El a spus, de asemenea, că oricine își manifestă puterea
asupra celor din jur îi amintea de tatăl său și de cruzimea acestuia. Stalin înseamnă "om de oțel" în limba
rusă.

Unul dintre oamenii la care Ekaterina spăla rufe și făcea menajul era un evreu din Gori, David
Papismedov. Papismedov i-a dat lui Iosif, care o ajuta pe mama sa, bani și cărți de citit și l-a încurajat.
Câteva zeci de ani mai târziu, Papismedov a venit la Kremlin să vadă ce a ajuns micul Soso. Stalin și-a
surprins colegii nu numai prin faptul că l-a primit pe bătrânul evreu, dar și prin faptul că a stat de vorbă cu
el în public, plin de bucurie.

În cele din urmă, tatăl lui Stalin, Beso, a plecat, în 1888, la Tiflis, lăsându-și familia fără sprijin material.
Au existat zvonuri că ar fi murit într-o încăierare între bețivi într-un bar, deși alții spun că l-ar fi văzut în
Georgia chiar prin 1931.

Mătușa sa, Nina Djuradze, a fost și ea activă în mișcarea comunistă.

La opt ani, Soso a început învățătura la școala bisericească din Gori. Când a intrat la școală, Stalin era într-
un grup de elevi foarte eterogen. Stalin și colegii lui de clasă erau, în cea mai mare parte, georgieni și
vorbeau una dintre cele șaptezeci de limbi caucaziene, dar la școală au fost siliți să folosească rusă. Chiar
și atunci când vorbeau rusește, profesorii ruși își băteau joc de Stalin și de colegii lui din cauza accentului
lor georgian. Stalin era ridiculizat și de cei care erau fii de preoți sau de negustori. Ei își băteau joc de
uniforma lui școlară jerpelită și de fața lui cu urme de vărsat de vânt. Tânărul Iosif a învățat să-și învingă
adversarii intimidându-i. El a exploatat slăbiciunile colegilor, bătându-și joc cu brutalitate de ei. Pentru a
evita confruntările fizice, îi batjocorea acuzându-i că folosesc violența ca pe un "înlocuitor pentru creier".

Stalin și-a impus autoritatea asupra celor din familii bogate. Deși mai târziu Stalin a căutat să ascundă
aceste origini georgiene, pe timpul copilăriei sale era fascinat de folclorul local. Poveștile pe care le citea
vorbeau despre muntenii georgieni care luptaseră vitejește pentru independența țării. Eroul favorit al
poveștilor lui Stalin era un tâlhar legendar din munți numit Koba. El le-a cerut colegilor de clasă să-l
numească Koba și acest nume a devenit și primul său pseudonim ca revoluționar. În scurtă vreme a
devenit cel mai puternic sportiv și cel mai bun la învățătură. El a strălucit în școală și a fost premiant, iar
când a împlinit 14 ani a fost răsplătit cu o bursă la Seminarul teologic din Tiflis, o instituție a bisericii
ortodoxe ruse, unde a început să învețe din 1894. El era plătit pentru cântatul în cor, bani care se adăugau
la mica sa bursă. Deși mama sa a vrut ca el să devină preot (chiar și după ce devenise conducătorul
Uniunii Sovietice), Stalin a intrat la seminar nu datorită vreunei vocații religioase, ci datorită faptului că
era una dintre puținele opțiuni educaționale disponibile, atâta vreme cât guvernul țarist nu dorea să
permită existența unei universități în Georgia.

Implicarea lui Stalin în mișcarea socialistă (pentru a fi mai exacți, în acea ramură care mai târziu se va
transforma în mișcarea comunistă), a început în seminar, de unde a fost exmatriculat în 1899, după ce nu
s-a prezentat la examenele programate. El a lucrat timp de un deceniu ca ilegalist în Caucaz,
fiind arestat în mai multe rânduri și, în cele din urmă, exilat în Siberia, între 1902 și 1917. El a aderat
la doctrina lui V.I. Lenin, doctrina unui partid puternic centralizat al "revoluționarilor profesioniști".
Experiența sa practică l-a făcut util partidului bolșevic, fiind ales în Comitetul Central, în ianuarie 1912.
Unii istorici au afirmat că, în această perioadă, Stalin era, de fapt, spion țarist infiltrat în partidul bolșevic,
dar nu există documente de încredere care să ateste acest fapt. În 1913 el a adoptat numele Stalin, ceea ce
înseamnă "de oțel" în rusă.
 Benito Amilcare Andrea
Mussolini 
Benito Amilcare Andrea Mussolini  - Italia  a fost conducătorul
fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. Un socialist Italian
celebru, membru marcant al Partidului Socialist Italian (Partito
Socialista Italiano) a creat un stat fascist utilizând propaganda și
teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și
intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de
guvernare existent. Intrarea sa în cel de-Al Doilea Război
Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o
țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea
dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004
a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.

Născut la Dovia, în Italia, pe 29 iulie 1883, ca fiu al unei învățătoare de țară, Rosa (născută Maltoni) și al
lui Alessandro Mussolini, fierar și hotelier, ce cu greu iși găsea de muncă datorită controverselor
provocate și violențelor asupra adversarilor politici, un revoluționar socialist cu simpatii Italiano-
naționaliste, spre sfârșitul vieții devine alcoolic. Prenumele Amilcare și Andrea sunt puse de tatăl său în
onoarea socialiștilor Italieni Andrea Costa și Amilcare Cipriani.

Este educat cu idei socialiste, nume precum Karl Marx sunt des evocate de tatăl său.[13] Școala elementară
o face în Dovia. Natura sa rebelă și indisciplina sa "naturală" se văd încă din timpul frecventării școlii
secundare, la Predappio, pe care a terminat-o cu greu, la 14 ani, fiind de mai multe ori aproape de
exmatriculare. Trimis apoi la Faenza, la un liceu al Călugărilor Silezieni, se revoltă din nou, contra ordinii
și disciplinei impuse, fiind exmatriculat. Trimis în cele din urmă la un liceu public din Forlí, îl termină cu
dificultate datorată, din nou, naturii și comportamentului său anarhic. După terminarea liceului, pentru o
scurtă perioadă de timp, a predat într-o școală elementară.

În 1902, pleacă în Elveția unde trăiește pe apucate, prestând tot felul de munci necalificate. În timpul
șederii sale în Elveția, a intrat deseori în conflicte cu poliția locală pentru vagabondaj și încăiereri.
În 1904 se întoarce în Italia pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Predă din nou în școli
elementare, între 1907 - 1908. În 1909, se mută în Trent, Austria, astăzi Trento, Italia, unde a lucrat pentru
un ziar de orientare socialistă, lucrând, în același timp, la câteva din scrierile sale timpurii.

Are o relație cu Ida Irene Dalser, aceasta îl finanțează pe Mussolini și are un copil cu el, Benito Albino
Mussolini, copil pe care Mussolini nu îl recunoaște, ajungând dictator îi va interna într-un azil de nebuni,
ambii vor fi omorâți aici.

Se căsătorește cu Rachele Guidi, fiică vitregă a tatălui său datorită concubinajului lui Alesandro Mussolini
cu Anna Guidi, cu care va avea 3 băieți și 2 fete. Din nou, intră în conflict cu autoritățile locale, de data
asta cu cele din Austria, pentru poziția sa public revanșardă față de pretențile teritoriale ale Italiei la
regiunea din jurul orașului Trent. Ca urmare, este expulzat din Austria.
După reîntoarcerea în Italia editează un ziar socialist în Forlí, ulterior, devine editor la un alt ziar
socialist, "Avanti!",cu un tiraj de 100.000 exemplare pe zi acesta (Avanti) fiind cel mai important ziar
socialist din Italia.