Iosif Vissarionovici Stalin: O Figură

Controversată a Secolului XX
Iosif Vissarionovici Stalin a fost un lider comunist, una dintre cele mai influente și
controversate figuri ale secolului al XX-lea. Născut pe 18 decembrie 1878 în Gori,
Georgia, el și-a petrecut copilăria în sărăcie și instabilitate. În ciuda originilor sale
modeste, Stalin a ajuns să conducă Uniunea Sovietică și să exercite o influență
semnificativă asupra cursului evenimentelor mondiale.

Tinerețea și Formarea Ideologică:

Stalin a fost educat la un seminar religios în tinerețe, dar a abandonat studiile pentru a se
alătura mișcării revoluționare socialiste. În anii 1900, a devenit un activist al Partidului
Muncitoresc Socialist din Georgia și a fost arestat de mai multe ori pentru activitatea sa
politică. În timpul exilului său în Siberia, și-a consolidat convingerile comuniste și și-a
dezvoltat abilitățile de organizare și de lider.

Ascensiunea la Putere:

După Revoluția Rusă din 1917, Stalin a devenit un lider prominent al Partidului
Comunist și a urcat în ierarhia acestuia. El a profitat de luptele interne din partid pentru a-
și întări poziția și, în cele din urmă, a devenit secretar general al Partidului Comunist în
1922. Această poziție i-a oferit un control de facto asupra partidului și i-a permis să-și
elimine rivalii politici.

Era Stalinistă:

Perioada de domnie a lui Stalin, cunoscută sub numele de "era stalinistă", a fost marcată
de brutalitate și reprimare. El a introdus politici economice radicale, cum ar fi
colectivizarea agriculturii și industrializarea forțată, care au dus la foamete și la moartea
a milioane de oameni. De asemenea, Stalin a lansat o serie de epurări politice și
represiuni împotriva oricărui opozant real sau perceput, ceea ce a dus la închisoarea,
deportarea și executarea a milioane de oameni.

Cel de-Al Doilea Război Mondial și Moștenirea Sa:

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stalin a condus Uniunea Sovietică în lupta
împotriva Germaniei naziste și a jucat un rol esențial în înfrângerea acesteia. Cu toate
acestea, victoria nu a absolvit regimul său de atrocitățile comise împotriva propriului
popor. Moștenirea lui Stalin este una extrem de controversată; unii îl consideră un erou
național care a condus Uniunea Sovietică la victorie, în timp ce alții îl condamnă ca un
dictator brutal responsabil de milioane de vieți pierdute.

Concluzie:

Iosif Vissarionovici Stalin a fost o figură complexă și ambivalentă în istoria Rusiei și a

lumii. Ascensiunea și domnia sa au fost marcate de reprimare, teroare și represiune, dar și
de industrializare și modernizare a Uniunii Sovietice. Moștenirea lui Stalin continuă să
fie subiectul dezbaterilor și analizelor în zilele noastre, reflectând complexitatea istoriei
sale și a impactului său asupra lumii moderne.

Petru Groza
 Petru Groza a fost unul dintre cele mai complexe personaje ale istoriei româneşti din a
doua jumătate a secolului 20. Născut în 1884 în judeţul Hunedoara, în Transilvania,
Groza a urmat studii de drept şi economie politică la universităţile din Budapesta şi
Leipzig. La aceasta din urmă şi-a luat doctoratul în 1907. A profesat avocatura şi în
politică a activat în Partidul Naţional Român, care milita pentru drepturile românilor din
Austro-Ungaria, după 1918 în Partidul Poporului şi în Frontul Plugarilor. În anii ’30
devine antifascist şi colaborează cu Partidul Socialist şi Partidul maghiar. În aceeaşi
perioadă se apropie de comunişti, mişcare decisivă în cariera sa viitoare.

Pe 6 martie 1945 sovieticii impuneau regelui Mihai I al României formarea unui

guvern condus de Petru Groza, guvernul care a distrus democraţia română. Economia a
fost etatizată, partidele politice în afara celui comunist desfiinţate, monarhia înlăturată,
iar foşti politicieni, intelectuali şi oameni simpli fiind condamnaţi la închisoare pentru
delicte imaginare. Astfel, Groza a fost agent esenţial în instaurarea şi funcţionarea
regimului comunist în România.

După 1989, istoricii au încercat să contureze un profil al lui Groza cât mai aproape de
adevăr, iar sursele de istorie orală au conturat un tablou mai mare. Fiica lui Petru Groza,
Maria Groza, i-a fost secretară şi principală confidentă. În 1995, într-un interviu acordat
Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Mia Groza îşi amintea de
eforturile pe care tatăl ei le făcea pentru a se menţine la putere.

”Erau tendinţe foarte multe, contradictorii, care se manifestau în perioada respectivă şi

atunci se punea problema reformei agrare care l-a preocupat foarte mult. După aceea, cu
Ardealul şi evenimentele de la Cluj. Reforma agrară l-a preocupat foarte mult pentru că
el nu a fost pentru colectivizare, în perspectiva anilor şi-a dat seama ce înseamnă
pământul pentru ţăranul român. Dar, mă rog, au fost nişte împrejurări care au impus
anumite situaţii. Pe urmă l-au preocupat foarte mult relaţiile cu vecinii pentru că spunea
"om fi noi prieteni cu nu ştiu care, dar noi trebuie să trăim în bune relaţii cu vecinii
noştri". Şi atunci au fost vizitele în toate ţările din jur, inclusiv la Moscova. Acolo am fost
cu el dar pe Stalin nu l-am văzut, numai pe Dimitrov l-am văzut. Eram la Moscova şi
eram într-o seară la operă. Îi plăcea tare mult opera lui tata şi la Balşoi Teatr erau
spectacole excepţionale şi mă duceam seara cu el la operă. În prima seară eram în lojă şi
a venit un emisar al lui Stalin să-l invite pe tata la Stalin. Şi s-a dus şi au stat foarte mult
de vorbă. Atunci s-au discutat foarte mult problemele de perspectivă ale României.”

Diplomatul Pamfil Ripoşanu a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, condus

de Iuliu Maniu, unul dintre cele mai lovite partide democratice de represiunea comunistă.
El a fost prieten din copilărie cu Groza, însă îi despărţeau opiniile politice. Ripoşanu îşi
amintea în 1995 cum a ajuns la putere amicul său în luna martie a anului 1945. ”În timp
ce erau discuţii, foarte avansate, să se formeze guvern de coaliţie, într-o zi eram în
clădirea guvernului, în martie. Groza mă cheamă să mă uit pe geam, tancurile ruseşti
erau pe Calea Victoriei. Mă întreabă: “Ce facem?” În sfârşit, în timpul acesta este anunţat
emisarul sovietic Vâşinski. Vâşinski vine şi era însoţit de un general rus care vorbea bine
româneşte şi traducea. Îi spune Vâşinki lui Groza: “Vă aduc mesajul marelui Stalin care
vă roagă să formaţi guvernul. Fiindcă atunci când dvs. formaţi guvernul, întreg Ardealul
va fi al României.” Convenţia de la Moscova semnată de Vişoianu spunea: ”întreg
Ardealul sau cea mai mare parte va reveni României.” Iar Vâşinki spunea: “întreg
Ardealul”. Groza replică: “Dar ce spune şeful Stalin?” L-au sunat de la guvern pe Stalin
şi Stalin a dat acest mesaj: “Spune-i lui Petru Groza că în momentul când el formează
guvernul în 48 de ore întreg Ardealul va fi al României.” Groza era foarte, foarte roşu la
faţă şi foarte emoţionat.”

În acele momente tensionate, deciziile luate au scris viitorul României. Pamfil

Ripoşanu. ”În România era tragedia împărţirii Ardealului prin Pactul Ribbentrop-
Molotov. Jumătate din Ardeal era la unguri. Îmi spune Groza: “Eu mă duc la Palat şi
spun Majestăţii Sale că accept. Du-te la domnul Maniu şi spune-i ce s-a petrecut aici”.
Am convenit ca de la palat să mergem la Maniu care locuia vis-à-vis de Cişmigiu. I-am
raportat lui Maniu ce s-a petrecut cu Vâşinski şi a devenit foarte tulburat. Peste două ore
a venit şi Groza, era foarte agitat şi foarte roşu la faţă. Şi atunci această discuţie are loc
între Maniu şi Petru Groza: “Domnule preşedinte” zice Groza “nu mă lăsa singur, vino cu
mine.” Maniu îi răspunde: “Petre Groza, eu nu intru la guvernare. Şi te sfătuiesc şi pe
dumneata să nu intri. Păcat de numele dumitale. Nu ştiu unde este doamna Groza că aş
chema-o şi-aş ruga-o să nu te lase să intri. Păcat de numele dumitale!” Groza s-a înfuriat
şi a început să bată cu pumnul în biroul lui Maniu. “Domnule preşedinte, dacă pot să-mi
ajut ţara pentru cinci minute îl dau dracului de nume! Copiii mei nu au decât să-şi
schimbe numele!” Şi aşa s-a petrecut schimbarea.”

Petru Groza a murit în 1958, la 73 de ani. Dar regimul la instalarea şi consolidarea

căruia contribuise avea să supravieţuiască încă 31 de ani