Boldor Eliza, grupa 1, RISE RO II

Liberalismul in Romania

Cand monarhia absolutista era deja o organizare politica invechita, apare liberalismul ca
o alternative de gandire care urma sa se pronunte pentru prularism politic, separarea puterilor in
stat, respectarea drepturilor si libertatile cetateanului dar cel mai important, pentru un stat de
drept.

La baza acestui curent au stat: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau

modernizarea sociatatii si consolidarea independentei nationale; sustinerea intereselor burgheziei
nationale; libertatea patrunderii capitalului strain prin promovarea politicii prin noi insine; si un
regim parlamentar bazat pe votul universal. Treptat a inceput sa se diferentieze un liberalism
politic, liberalism social si un liberalism economic.

In Romania, Partidul National Liberal ia nastere propriu-zisa in 24 mai 1875, in fruntea

acestuia stand familia Bratianu, fiind astfel cea mai veche formatiune politica din Romania, fiind
in acelasi timp si piatra de temelie pe care s-a construit Romania moderna.

Ion Constantin Bratianu

S-a nascut in Pitesti la data de 28 iunie 1821. Inca de mic era iubitor de tara, dorindu-si
mereu deosebirea Romanilor din Ardeal. Alege drumul unei cariere militare, remarcandu-se prin
faptul ca la varsta de 17 ani devine sublocotenent. Astfel, Voda Alexandru Ghica remarca faptul
ca in I.C Bratianu se afla un potential imens. Plecat mai tarziu la Geneva pentru studii, ajunge sa
fie elevul lui Edgar Quinet, care ii spune sa se fereasca de “Somnul sufletesc”, sa se trezeasca in
lumea aceasa noua pentru oameni noi. Revolutia de la 1848 il gaseste pe Bratianu in fruntea
rascoalei, cerand Constitutia, moment in care acesta ajunge secretar de govern. Acesta era un
reprezentat al neamului care dorea un curs favorabil al reformelor structural in societatea
romaneasca cat si modernizarea tarii si o renastere profunda a spiritului national. Demiterea lui
Cuza il prinde pe I.C Bratianu in tabara liberala, un lider liberal proeminent. Dupa 1883,
Bratianu ramane singurul lider al partidului.

Ion Gheorghe Duca

Intra in Camera Deputatilor romana ca reprezentat al Partidului Liberal in 1908, urmat de

o cariera ca ministru din 1914. Acesta afirma:
 Boldor Eliza, grupa 1, RISE RO II

"Oricare cunoaște politica românească [....] știe că una din directivele fundamentale,
directiva de la care de 40 de ani nimeni nu s-a abătut, în nici o împrejurare și față de nici o țară,
este aceea de a nu se amesteca în politica internă a altor țări. Neamestecându-ne noi în politica
internă a altora, am avut grijă ca și ceilalți să nu se amestece în politica noastră"

Cea mai importanta miscare a acestui mare om politic a fost incercarea de impierdicare a
Garzii de Fier de a participa la alegerile din decembrie 1933, ajungand ucis la scurt timp in gara
Sinaia de catre Nicolae Constantinescu.

Apogeul liberalismului in Romania priveste inspre criza de dupa 1930, cand Regenta s-a
dovedit a fi incapabila de a conduce tara dupa moartea regelui Ferdinand. La revenirea lui Carol,
acesta isi doreste creerea unei ierarhii a oamenilor politici mai mult capabili decat importanti. In
acest context apare Gheorghe Bratianu, membru al partidului inca din 1926 si scrie istorie pentru
Partidul National Liberal. Deoarece acesta era ultimul descendent al familiei Bratianu, acesta
purta atat povara cat si gloria. Deoarece acesta sustinea intoarcerea regelui, sparge unitatea
Partidului National Liberal si creeaza o grupare liberala dizidenta. (1930-1938). Acesta este
ulterior exclus din PNL, sustinandu-si propriile principii, acelea de a nu sustine politica de
faramitare a partidelor si de intarire a puterii personale a regelui, opunandu-se de asemenea
categoric politicilor de apropiere de Uniunea Sovietica, acceptand ideea unei aliante cu
Germania Nazista. Regele Carol al II-lea l-a numit “marele apostol al intelegerii cu Germania”.
Acesta este arestat in perioada comunista la Sighet, retinut aproape 3 ani, aflandu-si sfarsitul in
inchisoare la 55 ani, moartea sa fiind inca un mister neelucidat.

Surse:

1. Vârșan, Bogdan. „Istoria ultimelor alegeri libere din România de până la revoluția din 1989”. Historia.
2. Liviu Țăranu, Aurel Pentelescu. „Gheorghe I. Brătianu în timpul domiciliului obligatoriu (1947-
1950)” (PDF). CNSAS.

3. Gheorghe I. Brătianu - istoricul: Concepție și metodă istorică, Vol. 2, Pompiliu Teodor, Editura
Universitatea Al.I.Cuza, Anuarul Institutului de istorie și arheologie A.D. Xenopol, 1988

4. O. Sumea, I. C Bratianu, Sibiu, 1922, Editura Asociatiuni