Provocări la adresa lumii globale

Boldor Eliza & Catisov Daniela

Omenirea in secolul XXI se confruntă cu multe probleme si provocări. După cum a

recunoscut fostul secretar general al ONU, Kofi Annan, „Ne confruntăm cu o lume de provocări
extraordinare și de interconectare extraordinară. Cu toții suntem vulnerabili la noile amenințări la
adresa securității și la amenințările vechi care evoluează în moduri complexe și imprevizibile.
Raportul ONU ”O lume mai sigură” prezintă șase grupuri de amenințări cu care lumea trebuie să
fie preocupată acum și în deceniile următoare:

1. Amenințări economice și sociale - inclusiv sărăcia, datoria națională, bolile infecțioase și

degradarea mediului
2. Conflictul interstatal
3. Conflict intern - inclusiv război civil, genocid și alte atrocități la scară largă
4. Arme nucleare, radiologice, chimice și biologice
5. Terorism
6. Criminalitatea organizată transnational1

La nivel uman, problema cea mai presantă astăzi este modul de îmbunătățire a nivelului de trai
al miliarde de oameni din lumea în curs de dezvoltare care trăiesc în sărăcie. Acesta este motivul
pentru care atât de multe organizații non-guvernamentale se concentrează pe probleme de
dezvoltare. În general, găsirea unei căi eficiente spre obiectivul de dezvoltare economică vastă
necesită o înțelegere clară a modului în care și de ce nu au atins sau nu au reușit să dezvolte.

1
Frieden, Lake, Schultz, World Politics, 2016-2017, p.492
 Dacă e să analizăm diagram prezentată, atunci în top 10 cele mai sărace țări se situează, Rep.
Democratică Congo, Mozambic și Uganda.

Împreună cu sărăcia apare o altă problemă gravă și anume prezența bolilor infecțioase. Ratele
mortalității infatile rămân în continuare ridicate. La nivel global, speranța de viață la naștere a
crescut în fiecare an începând cu 1950, urcarea estimată de ONU la șaptezeci și unu de ani (2015).
Cu toate acestea, această longevitate în creștere s-ar putea inversa dacă bolile transmisibile la nivel
mondial sunt tranșate pe întreaga durată de viață, făcând posibilă îmbunătățirea îngrijirii sănătății,
a nutriției, a calității apei și a canalizării publice. De-a lungul istoriei, răspândirea bacteriilor,
paraziților, virușilor, ciumelor și bolilor în diverse ecosfere, indiferent de granițele statului, a
suspendat dezvoltarea sau a doborât state și imperii odată puternice.
 Putem observa în schema respectivă cauzele principale de deces la nivel global, printre care
boala cardiacă ischemică este lider, urmată de accidental vascular cerebral COPD ce înseamnă
boala pulmonară obstructivă cronică. De la debutul anilor '70 a pandemiei SIDA, ONU estimează
că „în fiecare zi, peste 8.000 de oameni mor de SIDA. În fiecare oră, aproape 600 de persoane se
infectează. În fiecare minut, un copil moare de virus. ”Astăzi, aproape 10 la sută dintre persoanele
din întreaga lume cu vârsta cuprinsă între cincisprezece și patruzeci și nouă de ani au HIV. Africa
sub-sahariană, care găzduiește puțin peste 10 la sută din populația globală, deține 67% din
persoanele care trăiesc cu HIV / SIDA. Circumstanțele sunt tragice, iar oprirea tragediei este „o
datorie morală”. Chemând comunitatea internațională la acțiuni suplimentare, președintele Băncii
Mondiale, Jim Yong Kim, a declarat „trebuie să ne pregătim pentru viitoarele pandemii care ar
putea deveni mult mai mortale și infecțioase.

Mediul este legat de alte priorități, cum ar fi securitatea, prosperitatea economică și bunăstarea
socială. „Securitate” înseamnă libertatea de teamă, risc și pericol. Deoarece fricile de holocaust
nuclear și alte forme de violență au bântuit lumea de mult, securitatea a fost echivalată în mod
convențional cu securitatea națională, lupta pentru puterea de stat centrală pentru teoria realistă și
accentul său pe conflictul armat. Securitatea mediului lărgește ideea securității naționale prin
concentrarea pe natura transnațională a pericolelor cu care se confruntă mediul global, precum
încălzirea globală, ozonul, epuizare și pierderea pădurilor tropicale și a habitatelor marine. Aceste
probleme sunt la fel de amenințătoare pentru umanitate cât și pentru mediu. Deoarece degradarea
mediului scade bunăstarea economică și calitatea vieții, liberalismul informează gândirea actuală
despre modul în care statele pot coopera cu organizații internaționale (OIG) și organizații
neguvernamentale (ONG) pentru a păstra mediul global. Teama din ce în ce mai răspândită că
degradarea mediului amenință securitatea națională și internațională crește pentru unii spectatori
ai conflictului violent, manevrării geopolitice și răspunsurilor autoritare. În consecință, omenirea
se poate autodistruge, nu din cauză că îi lipsește oportunități, ci din cauza incapacității sale
colective de a le vedea și de a le acapara.

Aș vrea să încep cu definiția care spune că un un război interstatal reprezintă un război în care
părțile implicate sunt state. Statele luptă în războaie, fie pentru a-și spori propria putere (cum ar fi
prin extinderea teritoriului lor) sau pentru a contracara puterea altora (cum ar fi de adversari
distrugând și aliații lor). Din acest motiv, realismul evidențiază două dinamici primare care pot
duce la război. Unul este un motiv preventiv: dorința de a lupta pentru a preveni un inamic să
devină relativ mai puternic. Al doilea este un fenomen cunoscut sub numele de dilemă de
securitate. Această dilemă apare atunci când eforturile pe care statele le fac să se apere, cum ar fi
achiziționarea unui militar mai mare, face alte state să se teamă că acestea vor fi atacate. Dacă
statele amenințate se înarmează ca răspuns, rezultatul este o spirală de teamă și nesiguranță care
se poate termina în război.
Figura 3.1 arată numărul de state implicate în războaiele interstatale în fiecare an, între 1820 și
2017, exprimat ca procent din numărul total de state existente la acea vreme. După cum indică
cifra, războiul este o caracteristică recurentă a politicii internaționale, în sensul că fluctuează în
frecvență, dar nu dispare niciodată complet. Cu toate acestea, războiul este excepția mai degrabă
decât regula: în majoritatea anilor, procentul de state implicate în război este destul de mic. Toată
această pace nu poate fi explicată printr-o absență a problemelor de combătut. Prin urmare, atunci
când căutăm să explicăm războiul, trebuie să ne întrebăm nu numai: „Ce luptă?”, Ci și „De ce
luptă?” După cum am văzut, sistemul internațional nu are instituții - cum ar fi legiuitorii, instanțele
de judecată sau forțele de poliție internaționale - care pot rezolva conflictele dintre state prin
mecanisme legale, judiciare sau electorale. Drept urmare, conflictele interstatale trebuie
soluționate prin negociere. Înțelegerea motivului pentru care au loc războaiele necesită
identificarea factorilor care împiedică uneori statele să-și rezolve conflictele prin intermediul unor
tranzacții pașnice care le-ar permite să evite costurile războiului.2 Majoritatea disputelor dintre
state se soluționează fără ca părțile să recurgă la război. Deși războaiele tind să ne capteze atenția,
este important să ne amintim că războiul este un fenomen extrem de rar, majoritatea țărilor sunt în
pace unul cu celălalt de cele mai multe ori

Războaiele civile și genocidele au fost uneori etichetate drept „amenințări la adresa păcii și
securității internaționale”, dând naștere la intervenții umanitare sau intervenții colective menite să

2
Frieden, Lake, Schultz, World Politics, 2016-2017, p. 91
amelioreze crizele umanitare. Putem înțelege atât războiul civil, cât și terorismul printr-un proces
în două etape. În primul pas, analizăm ce factori reunesc grupuri de indivizi care sunt capabili și
dispuși să folosească violența pentru a-și dezvolta interesele. În al doilea pas, ne întrebăm de ce
interacțiunile dintre aceste grupuri și statele lor țintă duc uneori la conflicte costisitoare și
prelungite. Înțelegerea acestor procese poate ajuta apoi la identificarea modului în care strategiile
și instituțiile diferite pot ajuta la prevenirea sau dezamorsarea acestui tip de violență. Un război
civil este un conflict armat care are loc între actorii organizați dintr-un stat și care îndeplinește un
prag minim de severitate.3 În cele mai multe cazuri, războaiele civile au înfăptuit guvernul statului
împotriva unuia sau mai multor grupuri rebele, care pot lupta și ele între ele. În unele cazuri, cum
ar fi Somalia, pentru o mare parte din anii 90, nu există un guvern central funcțional despre care
să vorbim, caz în care conflictul implică mai multe grupuri, fiecare încercând să-și asume acest
rol. În mod convențional, savanții necesită un conflict care să provoace cel puțin 1.000 de morți
legate de luptă pentru a se califica drept război civil, deși uneori sunt utilizate praguri mai mici.
Harta 6.1 arată țările care au experimentat un război civil în perioada 2010–16 (albastru închis) ,
precum și cele care au cunoscut un conflict civil de nivel inferior care a provocat cel puțin 25 de
decese legate de luptă (albastru deschis).

3
Frieden, Lake, Schultz, World Politics, 2016-2017, p. 239
Armamament:

Pentru multe persoane, cuvântul politică îi va duce cu gândul la război, forță armată și arme. La
fel de ciudat este faptul că atunci când vorbim despre “Securitate”, gândul ne duce la arme. În
următoarele momente va voi prezența principalii factori care duc la atacul armat cât și categoriile
de armamemnt existențe până în momentul de față, dând exemple de atacuri existențe până în
momentul de față. Astfel, principalul motiv al atacurilor armate este cu siguranță conflictul între
state. Atunci când două sau mai multe state întâmpina dificultăți în negocierea pe diferite căușe,
se întâmplă să apeleze la acest instrument fatal.

Totuși, în esența, există câțiva factori care au dus de-alungul timpului la conflict armat și anume:

1. Natura umană: orice război a plecat de la decizia unui lider politic/ organizație terorista de
a atacă, mânați de emoții. De asemenea, Konrad Lorenz afirmă faptul că Homo Sapiens este una
din puținele specii care își omoară semenii, în comparație cu celelalte specii care omoară doar alte
specii.

2. Caracteristicile Naționale: tradițiile, valorile etice cât și istoria unui stat sunt factori
importanți, un stat cu o istorie clădită și o educație în aceeași directe, bazată pe ură față de ceilalți
din jur, în care s-a apelat la nevoia de conflict violent, este un stat care va luă cu ușurință decizii
de război pe viitor, liderii naționali pot încuraja poporul să accepte orice decizie luată împotrivă
adversarilor săi, considerând-o necesară pentru securitatea națională. Astfel, naționalismul este cu
siguranță o caracteristică ce a dus de multe ori la război

3. Sistemul global: schimbările sistemului, diferite organizații apărute, noi aliați ale acestora,
balanța de putere, confirmând ideea că “Razboiul aaduce razboi” (războiul din Iraq- world trade
center, WW2 – WW1) 4

Tipuri de arme:

Armă nucleară este un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia nucleară produsă
de o reacție în lanț de fisiune sau fisiune/ fuziune. Norul tip ciupera, se folosește uraniu. Dispozitiv
de distrugere în masă, nu doar la momentul exploziei ci și în anii următori.

Armă radiologica

este o armă de distrugere în masă cu rol de dispersie radiologică care combină materialul
radioactiv cu explozivi convenționali, în scopul contaminării radioactive în aria de dispersie a
agentului exploziv convențional.

Terorism:

Sărăcia: În Pakistan, studenții se înrolează în seminarii religioase numite “Madrassas”, susținute

de către musulmani, unde primesc mâncare, adăpost, îmbrăcăminte, acces la educație. În schimb,
acestora le este implementată ideea de ură asupra Vesului, în special asupra Statelor Unite.

Globalizarea: comunicarea a devenit instanță la distante mari, se pot coordona astfel atacurile mult
mai ușor, transportul a devenit ușor, aceștia se pot deplasa fără probleme dintr-o țara în altă, iar
orașele mari oferă o șansa enorm de mare a fiecărui om de a fi un anonym.

Violentă guvernelor: guvernele care abuzează de puterea lor creează în națiune revolte cu scopul
schimbării.

4
Beeson, Bisley, Issues in the 21st Century World Politics, pag. 52
Umilință: În Iraq nu se punea problemă terorismului până la invazia Statelor Unite. Aceștia au
simțit o mare umilință în momentul în care teritoriul lor a fost ocupat iar imaginea lor a fost umilită
în presă internațională, lucru care a dus la multiplele atacuri de după.

Lipsă democrației: După atacurile de la 9/11, Arabia Saudita și Egypt au avut nevoie să își
analizeze situația din interiorul statelor, deoarece majoritatea teroristilor veneau de pe teritoriile
acestora. Cetățeni că Osama Bin Laden și Mohammed Atta nu au avut dreptul la a protestă în
pripriile țări, au plecat în Afganishtan și au creat Al-Queda.

Transnațional Crimes: Crime care se petrec pe teritoriul mai multor state care violează valori
fundamentale internațional, care implică prin natural or, trecerea granițelor.5

5
Reichel Phillips, Handbook of Transnational Crime and Justice, 2013