B.

Idei şi regimuri politice în România interbelică ; politica externă a

României (1919-1947)

1. Idei şi regimuri politice în România interbelică 

▪ la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, România era o monarhie

constituţională, având un regim politic democratic, bazat Constituţia din 1866

▪ după 1918, democraţia cunoaşte progrese importante în România

- 1918: introducerea votului universal
- 1921: reforma agrară
- Constituţia din 1923

1. instituţiile statului:

Monarhia
▪ după Carol I (1866-1914) urmează: Ferdinand I (1914-1927), Mihai I (1927-1930), Carol al
II-lea (1930-1940), Mihai I (1940-1947)
▪ 1925 : se declanşează criza dinastică: Parlamentul îl decade pe ▪ de domnia lui Ferdinand I se leagă
fiul lui Ferdinand, Carol, din calitatea de prinţ moştenitor, participarea la Primul Război
preluată de fiul său, Mihai; în 1927, Ferdinand moare ; rege Mondial, realizarea României Mari,
reformele democratice, adoptarea
devine Mihai I, minor (1927-1930); ţara e condusă de o regenţă
Constituţiei din 1923
▪ 1930 : Carol revine în România şi preia tronul (1930-1940) ;
până în 1938, el încearcă divizarea și controlarea partidelor
▪ 1938: se instaurează monarhia autoritară ; în februarie 1938 este promulgată o nouă
constituţie
▪ în acelaşi an sunt luate alte măsuri ce consolidează regimul autoritar – de ex. dizolvarea
partidelor politice și înfiinţarea partidului unic, Frontul Renaşterii Naţionale (1938)
▪ septembrie 1940 : Carol abdică în urma dezmembrării României Mari; îi urmează Mihai I
(1940-1947) ; până în 1944, adevăratul conducător al ţării este generalul (apoi mareşalul) Ion
Antonescu
▪ Antonescu conduce din septembrie 1940 până în ianuarie 1941 alături de legionari, apoi
singur până în 1944 ; regimul său este o dictatură militară
– regele desemnează prim-
2. Parlamentul ministrul, apoi se dizolvă
▪ un mandat parlamentar complet durează patru ani, dar în realitate, Parlamentul şi se organizează
au existat 10 alegeri parlamentare în 19 ani alegeri

3. Guvernul
▪ în perioada interbelică, a existat o anumită instabilitate guvernamentală : în 22 de ani, 33 de
guverne
▪1934-1937: s-a guvernat prin decrete-legi ale guvernului

1
 ▪ legi importante adoptate în perioada interbelică :1924: legea educaţiei și legea minelor;
1925: legea unificării administrative și legea organizării Bisericii Ortodoxe Române (Biserica
Română → Patriarhie)
2. partidele politice
▪ după Marea Unire şi introducerea votului universal, scena politică românească se
diversifică : dispar unele partide (de ex., partidele conservatoare); apar partide noi – de ex.,
1918 : Partidul Ţărănesc (condus de Ion Mihalache); 1918 : Liga Poporului (condusă de
generalul Alexandru Averescu)
▪ unele partide din teritoriile unite cu ţara se înscriu pe scena politică românească – de ex.,
Partidul Naţional Român din Transilvania (PNR) fuzionează în 1926 cu Partidul Ţărănesc,
rezultând Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ)
▪ apar şi funcţionează partidele minorităţilor etnice – Partidul Maghiar, Partidul German etc.
▪apar partidele extremiste: PCR (1921), Legiunea Arhanghelului Mihail (1927)
observaţie : PNL şi PNŢ (din 1926) au fost cele mai importante partide din perioada
interbelică

● ideologiile României interbelice

Liberalismul ▪ PNL a dominat perioada 1918-1928

(“decada brătianistă”) ;
▪ a guvernat şi în perioada 1934-1937
- ideologi ai liberalismului : Ștefan Zeletin, I. Gh. Duca
▪ lideri: Ion I. C. Brătianu, Vintilă
- a fost susţinut de PNL
Brătianu, I. Gh. Duca
▪ în plan economic, liberalismul se pronunţă pentru intervenţia
statului în economie (neoliberalismul, Ştefan Zeletin) şi pentru
industrializare accelerată, urmând modelul capitalismului occidental
- asumând deviza “Prin noi înşine”, liberalii susţin necesitatea ca în economia românească să
predomine capitalul românesc; ei nu se opun pătrunderii capitalului străin, ci susţin că acesta
trebuie subordonat intereselor statului şi capitalului românesc
▪ în plan social, liberalismul susţinea interesele burgheziei române (în special ale marii
burghezii industriale şi financiare)
▪ în plan politic, liberalismul a fost adeptul democraţiei şi al sistemului constituţional

Țărănismul
▪ PNȚ a guvernat în cea mai mare parte a
- ideologi ai ţărănismului : Virgil Madgearu, Ion Mihalache
crizei economice din 1929-1933, ceea ce
- a fost susţinut iniţial de Partidul Ţărănesc (din 1918), iar
i-a erodat popularitatea
după 1926 de PNŢ ▪ lideri : PŢ (1918; Ion Mihalache); PNŢ
▪ în plan economic, ideologii ţărănismului consideră că (1926; Iuliu Maniu, Ion Mihalache
agricultura trebuie să fie principala ramură a economiei
(România să fie un ”stat agrar”)
- nu se opun dezvoltării industriei, dar consideră că trebuie privilegiate acele ramuri ale
economiei legate direct de agricultură (industria chimică, industria constructoare de maşini
etc.)

2
 - în ceea ce priveşte problema capitalului, țărăniștii consideră că, neavând suficient capital
autohton, România trebuie să atragă cât mai mult capital străin (politica “porţilor deschise”)
▪ în plan social, ţărănismul a susţinut ideea primatului ţărănimii în societatea românească 
▪ în plan politic, ţărănismul a promovat iniţial variantele radicale ale “luptei de clasă” și
“apărării de clasă” împotriva burgheziei prin sprijinirea unei țărănimi mai înstărite
Extremismul

a) Extrema stângă – PCR

▪ 8 mai 1921 : apare Partidul Comunist Român : comuniştii se desprind din Partidul Socialist ;
PCR se afiliază la Internaţionala a III-a comunistă, cu sediul la Moscova, controlată de Rusia
Sovietică
▪ comuniştii nu susţin interesele naţionale, ci dezmembrarea României; susţin că România
Mare e un stat multinaţional şi că trebuie respectat principiul autodeterminării popoarelor (cu
trimitere la cazul Basarabiei)
▪ în consecinţă, în 1924, comuniştii sunt scoşi în afara legii (activează în ilegalitate între 1924-
1944)
observație: în această perioadă, PCR a numărat între 1000-2000 membri, având, aşadar, o
aderenţă foarte redusă în rândul populaţiei româneşti

b) Extrema dreaptă – legionarii

▪ 1923: A. C. Cuza creează LANC (Liga Apărării Naţionale Creştine) – caracter antisemit
▪ 1927: din LANC se desprinde de o grupare mai radicală, condusă de Corneliu Zelea
Codreanu (“Căpitanul”), formându-se Legiunea Arhanghelului Mihail
▪ 1930: Mişcarea legionară îşi creează o secţie politică – “Garda de Fier”
▪ doctrina legionară:
- caracteristici:
 antidemocraţia
 antiparlamentarismul
 anticomunismul
 antisemitismul
 naţionalismul exacerbat
 misticismul ("purificarea prin moarte")
 promovarea teoriei elitelor; ortodoxismul
 promovarea violenţei şi a asasinatului politic (v. I. Gh. Duca, A. Călinescu, N.
Iorga)

▪ 1933: scoşi în afara legii, legionarii îl asasinează pe prim-ministrul I. Gh. Duca; revin pe
scena politică în 1934 cu un nou nume – “Totul pentru Ţară”
▪ 1938: se instaurează regimul
▪ 1937: alegeri – legionarii obţin locul 3 (15,58% din voturi) autoritar al lui Carol al II-lea, sunt
▪ septembrie 1940 : Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, dizolvate partidele politice; C. Z.
Mihai; vine la putere Ion Antonescu, care conduce timp de câteva Codreanu e asasinat la ordinul
luni alături de legionari ; regelui;
▪ aşadar, între septembrie 1940 - ianuarie 1941, România este ▪ în 1939, ca răspuns, legionarii îl
"stat naţional-legionar" asasinează pe prim-ministrul
Armand Călinescu

3
 ▪ conflictele între Antonescu şi legionari vor duce la rebeliunea legionară (ianuarie 1941); cu
acordul lui Hitler, Antonescu va înfrânge rebeliunea, eliminându-i pe legionari de la putere